Se vorbește răspicat că românii au înfiintat Țară Șepenicului – vechiul nume al județului Cernăuți. Dar cu timpul a intervenit o schimbare.
„Marile moșii boierești și mănăstirești având nevoie de brațe de muncă, făceau să se importe, cu permisiunea domnului țării, elemente străine de oriunde. Profitorul de căpetenie a fost elementul măluros din Polonia.
Astfel avu loc prima împestrițare etnică a populației. Iar invazia elementului măluros din învecinata Galitie deveni mai puternică în timpul ocupației austriece, când hotarul țării a fost mutat de la Sniatin la Suceava și când Bucovina a fost unită cu Galiția.
Cu toate acestea, stăruie înca astăzi, în satele parțial înstrainate un număr mare de vechi familii românesti, răzăsești, stapânitoare de vaste pământuri și păstrătoare de veche tradiție româneasca.
Sunt sate care au rezistat invaziei, ramânând curat românesti pâna în ziua de astăzi.
Familii boierești
Tradiția culturală româneasca a județului e foarte veche. Afară de instaurarea de către români a primei stapâniri politice durabile, care nu s-a putut înfaptui fără un corolar cultural, mai multe familii boierești își trăgeau originea de aici.
Citește și Trecerea lui Aron Pumnul în Bucovina
Nu menționăm decât pe Miron Costin și Ioan Neculce, ale căror familii erau originare din Cernăuți. Însasi familia Mușat cu admirabilii ei reprezentanți Alexandru cel Bun , Ștefan cel Mare și Petru Rareș, vine din satul Sipenit.
Familia Hurmuzachi, facând un timp din moșia ei Cernauca, locul de întâlnire al literaților moldoveni, a înteles să continue această tradiție românească”, aflăm din Țara Românească, Volumul II, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti .
Mușatinii se trăgeau din Șipeniț
După cum relatează cronicarii români și străini, prima populație a Țara Șipenițului (uneori Țara Șepenicului) a fost românească. Românii au înființat-o, și chiar familia Mușat (care a dat Moldovei domnitori ca Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș) proveneau din satul Șipeniț.
Tradiția localizează Țara Sipenițului și Codrii Cosminului la est de Carpați, grupând așezările întărite dintre secolele IX și XI, identificate în jurul localității Cernăuți, precum și Țara Bolohovenilor în secolul XII, aparținând din punct de vedere etno-cultural "populației vechi românești", scria Barbu ștefănescu Delavrancea.
Cronicarul polonez Długosz pomenește de expediția polonă din Moldova de la 1359 (1358 în realitate) înfrântă într-o pădure din Țara Șipenițului (Bătălia de la Codrii Plonini). O inscripție runică din insula Sjonhem menționează în aceste părți o țară a vlahilor.
Lăsată amanet
Intrată apoi sub autoritatea polono-lituanienilor, ea va reveni în stăpânirea domnilor români, sub formă de gaj, în urma împrumutului de 3000 de ruble, acordat de domnul Moldovei, Petru Mușat în 1388 regelui Poloniei Vlasislav Iagello pentru care i s-a dat amanet voievodului moldovean, Haliciul cu teritoriul aferent, inclusiv Pocuția.
Vladislav trebuia să plătească datoria în trei ani, iar neachitarea ei îl determină pe urmașul lui Petru, Roman I, să ocupe teritoriul în gaj. Acțiunea lui Roman era îndreptățită ținând cont de faptul că suma împrumutată regelui polon, echivala în epocă cu 493 kg de argint sau 52 kg de aur.
Patru secole mai târziu, în urma Convenției turco - austriece din 1774 de la Istanbul, Țara Șipenițului împreună cu Bucovina este cedată habsburgilor. Ultima reprezenta de fapt prețul neutralității austriece în războiul ruso-turc din 1768-1774.
A revenit la patria-mumă în 1918, dar ne-a fost răpită din nou la 28 iunie 1940. Este eliberată de Armata Regală a României în 1941, dar sovieticii o reocupă în 1944.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric