Ca urmare a concursului naţional pentru selectarea proiectelor care vor reprezenta România la cea de-a 56-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă - la Biennale di Venezia, organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe şi Institutul Cultural Român, România va prezenta la Bienala de la Veneţia, în acest an, două proiecte, organizate în Pavilionul Naţional din Giardini di Castello şi Noua Galerie a Institutului Român pentru Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.
Darwin’s Room, artist Adrian Ghenie, şi Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate / Inventing the Truth. On Fiction and Reality, artişti Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovsky, Ştefan Sava şi Larisa Sitar.
La 25 de ani de la căderea zidului Berlinului, Adrian Ghenie propune împreună cu Mihai Pop (curatorul proiectului) o analiză a actualității prin recurs la o istorie neoficială, una în care Darwin i-a întâlnit pe Freud și pe Marx. Generația de la Cluj, căreia Adrian Ghenie îi aparţine, și-a demonstrat deja capacitatea de a traduce global conţinuturi dificile, câteodată traumatice, ale istoriilor locale. Invitatul său, Adam Curtis, este autorul unei binecunoscute serii de filme documentare despre istoria secolului XX văzută din perspectiva conceptului de putere și, în special, puterea ideilor (v. The Century of the Self, BBC). Concepută de Attila Kim, arhitectura expoziției e strâns legată de preocuparea lui Ghenie pentru interpelarea trecutului recent. Dialogurile publice dintre artist și invitații săi, moderate de Corina Șuteu, ca și vizitele ghidate, permit o situare mai directă a vizitatorului în universul proiectului și al pictorului.
Expoziția Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate se raportează la contextul cultural actual, răspunzând temei enunțate de curatorul bienalei, Okwui Enwezor, prin apelul la ficțiune ca instrument de înțelegere a lumii. Estomparea graniței dintre ficțiune și realitate permite articularea unor ipoteze creative despre trecut și prezent, activând un nou raport între ce există și ce ar putea exista în realitate. Reflecțiile artiștilor, prin obiect, fotografie, video sau performance, aduc în prim plan atât procesul interpretării, cât și pe cel al producerii unor povești. Construcția vizuală a fiecărui proiect își asumă convențiile ficțiunii, chiar și atunci când nucleul este unul documentarist, lăsând la vedere urmele autorului și „cusăturile” subtile între autenticitate și invenție. Imposibilitatea de a identifica unde începe povestea și unde se termină realitatea pune spectatorul în ipostaza de a oscila între cât de convingătoare sau cât de stridentă e înscenarea.
Proiectul fotografic Consuming History al artistei Carmen Dobre-Hametner se apropie de experiența extremă de a descoperi istoria „pe viu”, prin reenactement. Ștefan Sava propune un video-eseu despre potențialul, dar și limitele interpretării unei arhive personale de fotografii, problematizând reprezentarea unui trecut traumatic prin imagine. Larisa Sitar prezintă un proiect despre ideologie și istorie, propunând o nouă viziune asupra „grădinii dezordinii” prin aproprierea unor gravuri din diferite perioade care vorbesc despre violență, ruină și personajele anonime care au influențat parcursul umanității. Michele Bressan se folosește de eroarea fixării temporale a unui eveniment pentru a abstractiza acel gest, suspendându-l în afara convențiilor cronologice. Lea Rasovszky compune o poveste din fragmente ale unor întâmplări reale, amintiri personale și citate din cărți, ficțiunea devenind o parte integrantă a vieții naratorului. Alex Mirutziu apelează la conceptele de „obiect birocratic” și „design ontologic” în relația pe care o stabilește între cuvânt și spațiu sau corp și obiect. Activând această graniță „permeabilă” între realitate și imaginație, expoziția Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate reinterpretează fragmente ale istoriei și inventează noi strategii de a depăși dihotomia adevăr – ficțiune.