Prinşi cu greutatea traiului de zi cu zi, cu numărarea bănuţilor atunci când mergem să ne cumpărăm de mâncare, ca să ne încadrăm în suma prăpădită pe care o avem de cheltuit, nu am băgat de seamă că Guvernul Bolojan a pregătit, pe tăcute, marele jaf al României. România jefuită de perlele coroanei, cu premeditare şi cinism.

Primul pas a fost aducerea în Cabinet a domanei Oana Gheorghiu şi numirea ei într-o funcţie cheie. Reforma companiilor de stat. Deşi nimic nu o recomanda pe doamna Gheorghiu ca o reformatoare, pentru că la viaţa ei nu reformase nicio companie. De altfel, la prima conferinţă de presă după numire, noul membru al Guvernului României a răspuns la toate întrebările cu: „Nu ştiu”.

Habar nu avea de nimic. Nici măcar nu ştia cam care sunt companiile pe care le avea de reformat, necum în ce stadiu se află ele: în faliment, în insolvenţă etc. Acum însă, când suntem în pragul celui de-al doilea pas de jefuire a României, am înţeles ce căuta habarnista în Guvern.

Avea o misiune. Iar îndeplinirea ei nu îi cerea să ştie, câte ceva măcar, despre companiile ce trebuiau reformate. Urma să primească lista şi n-avea rost să-şi încarce memoria. Trebuie făcut al doilea pas, care înseamnă listarea la bursă a companiilor de stat. Mai ales ale celor care aduc profit.