Curios lucru!

Vasile Blaga nu ne-a oferit însă exact ceea ce trebuie să ştie electoratul şi activul PDL cînd vine vorba de autodispariţia formaţiunii pentru care s-au luptat ani întregi în  mlaştina politicii româneşti,  a formațiunii care a dat un președinte al României pentru două mandate și a guvernat țara în furtuna Crizei economice mondiale, a formațiunii care a avut miniștri, șefi de Cameră parlamentară:

Dacă numele noului partid va fi PNL, PDL sau unul nou?

Dacă e vorba de o fuziune prin absorbirea PDL de către PNL?

Dacă în Proiectul de ţară, adoptat ca program al noului partid, va intra obiectivul Apărarea Statului de drept,  obiectiv care defineşte PDL pe scena ţării, sau dacă acest obiectiv va fi împins în plan secund  de PNL-ul PSD-izat pînă la ultimul membru?

Dacă pentru PDL are importanţă cine va fi nominalizat din partea PNL: Crin Antonescu sau Klaus Iohannis?

Candidatul PDL, Cătălin Predoiu, a fost desemnat în urma unui scrutin în cadrul PDL.

Candidatul PNL va fi desemnat prin decizie a Delegaţiei Permamente.

Cum să concureze la sondaje, în aceste condiţii, Cătălin Predoiu, biruitor într-o luptă electorală deschisă,  cu nominalizatul PNL în urma unor sondaje desfășurate în secret?

Cătălin Predoiu s-a înscris în PDL și s-a luptat din greu să fie desemnat candidat al partidului la europarlamentare.

Ce facem cu el dacă PNL își va impune propriul candidat? Îl punem să-i lipească afișe respectivului?

Și, întrebarea întrebărilor:

PDL ce obține din toată afacerea asta?

Numele noului partid va fi PNL, candidatul va fi al PNL, PDL va cheltui bani și efort pentru ca PNL să cîștige Președinția.

Nu e cam păguboasă această afacere prin  care un fost partid de Guvernămînt se oferă pe gratis și în viteză altui partid, mai modest?!

Am numit aici doar cîteva din marile probleme pe care le ridică în faţa PDL fuziunea cu PNL.

Probleme asupra cărora electoratul şi activul PDL trebuie informate în cea mai deplină transparenţă.

Probleme asupra cărora liderii PDL, ba chiar şi simplii membri, trebuie să se pronunţe public.

Sînt, cred, primul jurnalist român care a proclamat fuziunea PDL-PNL ca obiectiv de interes naţional.

Cînd am formulat această aserţiune, socoteam-  democrat cum sînt, prost de democrat – că  acest moment crucial în istoria fiecăreia dintre cele două partide va fi rezultatul unei consultări serioase a întregului activ PDL şi nu rezultatul intereselor personale meschine ale cîtorva din liderii de la Bucureşti.

În definitiv, PDL nu e nici al lui Vasile Blaga, nici măcar al Biroului Permanent.

PDL e partidul a mii de activişti din întreaga ţară,  a sute de mii de simpatizanţi, a unui întreg electorat.

N-au dreptul aceştia să-şi spună cuvîntul public într-o chestiune de destin cum e fuziunea cu PNL?

Credincios acestei ipoteze de lucru, am constatat cu stupefacţie că în PDL nu se discută despre fuziune. Sau, mă rog, nu se discută public, așa cum s-ar cuveni într-un partid democratic.

PDL, din cîte-mi amintesc eu bine, e partidul unor foşti miniştri, partidul unor vedete ale vieţii publice.

În chestiunea fuziunii, aţi auzit vocea acestor personalităţi, unele dintre cele care au făcut pentru partid mai mult decît Vasile Blaga?

Fireşte că nu.

Pentru că – se pare – în chestiunea fuziunii, în PDL nu se discută.

În PDL se execută.

Ai impresia stranie că partidul i-a dat lui Vasile Blaga o hîrtie la mînă pentru a vinde partidul în orice condiţii. Chiar și la preț redus.

A pătruns şi la noi o formulă prin care unele magazine anunţă, prin afişe lipite de vitrine:

Lichidare totală!

Clienţii dau năvală pentru că lichidare totală înseamnă vînzarea pe nimic a tot ce se găseşte în magazin, începînd cu mărfurile şi terminînd cu vînzătoarele.

Afişul Lichidare totală nu e întotdeauna expresia unui şiretlic negustoresc.

Sînt multe situaţii în care proprietarul magazinului se dă de ceasul morţii ca  să scape de tot: de mărfuri, de angajaţi, de clădiri.

Fie, pentru că a sărăcit, fie, pentru că vrea să se mute în Bahams şi să stea cu burta la soare.

Firește, așa cum ne îndeamnă Vasile Blaga, singurul care vorbește despre fuziune, ceilalți lideri temîndu-se să nu-l supere cumva punînd întrebări și să-l facă să plece, precum Nicolae Ceaușescu la Ședința CPEx din 17  decembrie 1989, fuziunea celor două partide presupune renunțarea la orgolii.

Renunțarea la orgolii, da, dar renunțarea la întrebări, la îndoieli, la dezbateri cu participarea tuturor liderilor PDL, nu.

Pentru că,  altfel, împreunarea numită fuziune va avea drept rezultat un avorton politic,  o formațiune mai prăpădită electoral decît fiecare dintre cele două partide.

Iată un exemplu care lasă cu gura căscată pe un cetăţean convins că, totuşi, PCR a dispărut.

Marţi, 8 iulie 2014, Theodor Stolojan acorda RFI un interviu despre fuziune.

Ştiţi cine e Theodor Stolojan?

O personalitate de prim rang a PDL.

Are loc următorul dialog, în legătură cu numele noii formaţiuni:

„Reporter: Dar în opinia dvs, cum ar putea fi aplicat acel exemplu din Parlamentul European în cazul de faţă? Avem două formaţiuni PDL şi PNL. Daţi-ne o sugestie.

Theodor Stolojan: Sigur că eu îmi pot da o părere, dar nu este aici nici timpul, nici eu nu sînt cea mai indicată persoană, nu fac parte din echipa de negociere, dar eu cred că se pot găsi soluţii, de exemplu: un nou partid să se numească PNL-PDL sau PNLCD, CD – de la creştin-democraţie, pentru că ideea este, nu, să avem un partid care, prin nume, se adresează de fapt aceluiaşi electorat“.

Citiţi şi vă cruciţi!

Fostul premier, fostul preşedinte de partid, fostul candidat la preşedinţie, presupusul fruntaș PDL, vorbeşte despre un moment crucial al PDL –autodispariţia prin fuziune – cu o timiditate pe care n-ar încerca-o, întrebată,  nici femeia de serviciu care face curat în birourile din Modogran: „E doar o părere, nu sînt eu persoana indicată“.

Dar cine-i persoana indicată să se pronunţe public despre fuziune,  dacă nu unul dintre liderii PDL?

Sfios, tremurînd de spaimă că se pronunţă public asupra a ceva despre care doar Șeful, Vasile Blaga, are dreptul să se pronunţe, Theodor Stolojan avansează o propunere privind numele.

N-apucă să se răcească sfioasa propunere a celui care se numeşte Theodor Stolojan că vine duduia Alina Gorghiu, purtătoare de cuvînt a PNL, şi-i arde una cu dosul palmei peste gură de-i cît pe-aici să-i sară  proteza:

„Partidul Naţional Liberal rămîne consecvent deciziilor adoptate de Congresul Ordinar din 28 iunie, care a decis cu majoritate covîrşitoare fuziunea cu PDL şi faptul că întreaga denumire, identitatea, tradiţia istorică şi unitatea sînt valori imuabile ale PNL.

Din aceste considerente, numele viitoarei construcţii politice rezultate prin fuziunea celor două partide nu poate fi altul decît Partidul Naţional Liberal.”

Se face mare caz de negocierile PNL-PDL ca negocieri între partide egal interesate de fuziune.

Nu numai replica dură, umilitoare, dată unui fruntaș PDL, de proaspăta purtătoare de cuvînt a PNL, dar și alte gesturi ale PNL ( a se vedea anunțul lui Klaus Iohannis din Congres despre acceptul  PDL ca noul partid să se numească PNL), lasă impresia cumplită că PDL cerșește  fuziunea pe la porțile boierilor  PNL, enervați de  smiorcăielile care nu-i lasă să doarmă.

Pentru marți seara, Vasile Blaga a fost anunțat ca interlocutor al lui Eli Roman la Realitatea tv.

Luînd seamă la felul obraznic în care purtătoarea de cuvînt a partidului în braţele căruia vrea să cadă PDL, am aşteptat intervenţia liderului PDL cu nerăbdare.

Să vezi ce-i zice!

Să vezi tresăriri de orgoliu!

Ce Dumnezeu, PDL e un partid important, fost partid de guvernămînt, cîştigător de alegeri parlamentare și prezidențiale, nu secţia Sculărie a unui Combinat falimentat postdecembrist!

Am aşteptat degeaba.

Vasile Blaga a declarat că numele partidului nu contează.

Eu spun că numele contează.

Dar chiar dacă nu ar conta, întreaga politică impusă de Vasile Blaga după eşecul de la europarlamentare sub numele de fuziune lasă impresia stranie a unei vînzări în grabă, pe nimic a partidului, ca în cazul unei lichidări totale.

După ce scapă de PDL, ce face Vasile Blaga?

Merge în Bahamas?!

Te-ar putea interesa și: