Sîmbătă, 26 iulie 2014, ajuns la Palatul Parlamentului, m-am grăbit să scriu pe cristoiublog.ro următoarele:

„Ce voi urmări la Congresul Fuziunii

Nu puteam lipsi de la Congresul intitulat Fuziunea PDL-PNL care nu-i fuziune, ci doar Alianţă.

Particip mai întîi la Convenţia PDL şi, mai apoi, la Congresul comun.

La faţa locului fiind (am plecat pentru asta din Chioşcul de la Găgeşti), voi urmări atent atmosfera, dar şi alte  fapte mici şi mari pentru a vedea:

1. MRU a venit în PDL pentru a fi în ultimă instanţă adevăratul candidat al ACL la prezidenţiale?

2. Ce va face Monica Macovei pentru a transforma sindrofia de la Palatul Parlamentului într-o rampă de lansare la prezidenţiale  ca independent?

3. Sînt şi lideri PDL sau PNL care se opun fuziunii, dar în buna tradiţie autohtonă preferă să aştepte prilejul pentru a se revolta?

4. Cît de mult va entuziasma sala Congresului comun Klaus Iohannis, candidatul Dreptei pe trei sferturi unite?

5. Cît de serioasă e afacerea cu fuziunea pentru liberali, cei care pînă nu demult erau fraţi de cruce cu PDL-iştii?“

După consumarea celor trei ore de prezenţă la o succesiune de evenimente politice importante, căreia organizatorii i-au impus un ritm accelerat, de parcă se temeau ca nu cumva ei înşişi să se răzgîndească, am simţit nevoia să adaug întrebărilor de mai sus încă vreo cîteva, născute din realitatea de la faţa locului.

6. Ce poziţie îşi asumă noua construcţie politică faţă de Traian Băsescu?

7. Ce duşman a identificat Alianţa PDL-PNL-F.C.?

8. Ce temă de campanie pentru prezidenţiale şi-au asumat lideri ACL?

Şi acum răspunsurile:

1) Discursul de la Congres al lui MRU s-a concentrat pe semnificaţia reîntoarcerii sale la sînul PDL, partid care l-a răsturnat din funcţia de premier. Obsedat să cucerească pe PDL-işti, MRU n-a suflat o vorbă despre asta.

Chiar dacă nu s-a referi la candidatura sa, mi-e greu să cred că MRU şi-a pus Forţa Civică pe masa lui Vasile Blaga doar de dragul funcţiei de prim-vicepreşedinte într-un partid care nu duce lipsă de adjuncţi şi de adjuncți de adjuncți.

Anul 2014 va fi şi unul al candidaţilor pur şi simplu. Dacă MRU a renunţat la candidatură a făcut o prostie. Ar fi fost de preferat funcţia de candidat din partea Forţei Civice, decît cea de ajutor de candidat din partea PDL.

2) Despre aşa-zisa revoltă a Monicăi Macovei am scris în numărul anterior. Pentru mine supuşenia ei faţă de alde Gheorghe Flutur şi Vasile Blaga a fost o surpriză. O credeam cu mult mai multă personalitate!

3) Da. După părerea mea, sînt multe.

Din nenorocire în această viaţă politică postdecembristă, în care partidele sînt asociaţii de interese, practica obişnuită e aşteptarea în tăcere a momentului cînd poate fi luat gîtul şefilor pe care i-ai ascultat supus pînă acum, deşi n-ai fost de acord cu ei.

4) Citit de pe hîrtie, discursul lui Klaus Iohannis a produs un entuziasm regizat pînă la penibil. De regulă, o sală de participanţi tresare în aplauze doar cînd oratorul i-a ridicatk, măiastru, temperatura.

N-a fost cazul cu oratorul Klaus Iohannis.

Sala, mai precis partea PNL-istă a Sălii, se ridica în picioare şi aplauda la anumite pauze, făcute de Klaus Iohannis dinadins, potrivit parantezei din text gen: (Aici tăceți, pentru Aplauze! Aplauze cu strigăte de entuziasm!)

5) Deloc serioasă. Cel puţin mie, care am văzut cum, în urmă cu nici cinci luni, PNL-iştii aplaudau denunţarea PDL de la tribună de către PSD, pentru ca acum aceiaşi PNL-işti să aplaude denunţarea PSD de la tribună de către PDL, întreaga tărăşenie mi s-a părut jenantă.

6) Despre poziţia faţă de Traian Băsescu spune totul decizia fantasmagorică de tip USL-ist, de a scoate din Imn strofa cu Traian.

Pînă mai ieri, PNL-ul suferea de USL-izare. Acum, prin frecare, a luat boala şi PDL.

7) Duşmanul identificat e Victor Ponta.

Atît de tare l-au identificat liderii PDL și PNL c-au sărit peste cal,  făcînd din bietul Victor Ponta un duşman de talie mondială.

Nici în visurile sale cele mai frumoase, Victor Ponta nu s-ar fi gîndit ce va deveni azi cînd delegaţii a doua partide vor vorbi doar despre el.

Să cred că ditamai Fuziunea PDL-PNL s-a făcut doar   pentru că există pe lume un anume Victor Ponta?!

8. Nu există nici o temă de campanie. Desigur,  în afara de tema:

Să plece PSD-iştii ca să venim noi!