Trei dintre băieţii de prăvălie ai lui Dan Voiculescu – Mihai Gâdea, Adrian Ursu şi Mircea Badea – însuşindu-i fraudulos postura de reprezentanţi ai societăţii civile, au făcut o sesizare la CCR privind încălcarea Constituţiei de către Traian Băsescu prin implicarea în campania electorală a PMP.

 

Dovedind – dacă mai era nevoie – că e şi el un băiat de prăvălie al lui Dain Voiculescu, un fel de Spiridon din O noapte furtunoasă, care a cunoscut însă femeia, Victor Ponta s-a grăbit să-i imite pe cei trei, făcînd şi el o sesizare la CCR.

Despre nenorocirea care e coborîrea lui Traian Băsescu din Dealul Palatului Prezidenţial în valea mlăştinoasă a politicii româneşti am scris şi am zis de multe ori pînă acum, provocînd mare supărare între enoriaşii Bisericii Adularea lui Traian Băsescu.

Dezastruoasă pentru naţiunea română, care are nevoie, în acest an 2014, marcat de datul buzna, cu cizmele, al rîtanilor PSD-işti în toate instituţiile statului de drept, pentru a le transforma în chelăresele lor, implicarea preşedintelui în destinul PMP nu încalcă Constituţia. Contrazice, desigur cutume postdecembriste tari prin exerciţiul preşedinţilor anteriori, dar nu încalcă Legea fundamentală, deoarece o Decizie a CCR din ianuarie 2007, solicitată de răpostatul politic Adrian Năstase,  îi permite Preşedintelui să aibă opinii politice.

Prin întocmirea Sesizării, Victor Ponta îşi dă cu tesla în ceea ce n-are, zis de Fidel Castro cojones. Deşi premier, el s-a aşezat în fruntea echipei de campanie electorală a PSD. Fondurile Guvernului sînt cheltuite nu pentru spitale, şcoli, grădiniţe, ci pentru trambalarea  Insului electoral al lui Victor Ponta dintr-o parte într-alta a ţării. Dacă încalcă cineva Constituţia acela e Victor Ponta, pentru că foloseşte resursele Guvernului ca să desfășoare  campanie electorală în favoarea unui partid. Ca să nu mai spunem, că iresponsabilul vesel a furat startul și-n campania pentru prezidențiale, popasurile sale în fiefurile baronilor locali fiind un pretext pentru a se prezenta drept candidat al întregului Popor.

Punînd punct consideraţiilor despre relaţia Preşedintelui cu Constituţia, se cuvine să ne oprim niţel asupra incredibilului efort pe care-l face Traian Băsescu pentru ca PMP să obţină un scor bun la europarlamentarele din 25 mai 2014.

După momentul cu întreruperea interviului de la B1 Tv, după trasul în poză cu tricoul PMP, Traian Băsescu a mai făcut un gest menit a binecuvînta PMP drept partidul al cărui lider neoficial e.

La Gîndul Live a anunţat că-şi va dărui salariul pe luna mai Partidului Mişcarea Populară.

Adversarii Elenei Udrea sau mai degrabă adversarele, deoarece lidera PMP e urîtă de politiciene şi jurnaliste insipide ca femei, lasă să se înţeleagă, cînd n-o spun de-a dreptul, că Traian Băsescu plusează în favoarea PMP, riscîndu-şi prestigiul de preşedinte, de dragul persoanei numite Elena Udrea.

N-am nici o îndoială că Traian Băsescu o simpatizează pe Elena Udrea.

Unul dintre motive constă și în credința că Elena Udrea e un fel de Emil Boc feminin.

Că s-ar putea să se înșele, asta ține de Shakespeare și nu de politică.

A considera însă tot ce face acum Traian Băsescu pentru PMP, ca expresia unei slăbiciuni de bărbat prea copt pentru o persoană feminină trecută de pîrg, e o uriaşă prostie politică a adversarilor lui Traian Băsescu, în frunte cu Victor Ponta.

Declaraţiile succesive ale lui Traian Băsescu din ultima jumătate de an trădează ambiţia categorică de a rămîne în politică şi după noiembrie 2014, cînd i se încheie mandatul.

O asemenea ambiţie reclamă, pentru a-şi găsi îndeplinirea, un partid politic.

O vreme, Traian Băsescu a pariat pe Partidul Democrat Liberal.

Liderii acestui partid – în frunte cu Vasile Blaga – au încercat însă sindromul liderilor PSD faţă de Ion Iliescu.

Ne amintim cu toţii că, deşi un Congres al PSD îi jurase credinţă lui Ion Iliescu, cînd acesta şi-a încheiat mandatul şi a vrut să revină în fruntea PSD, liderii PSD, în frunte cu Adrian Năstase i-au făcut sîc!

De ce?

Pentru că între timp, sub fundurile lor, fotoliile deveniseră atît de călduţe, încît le-a fost imposibil să renunţe la ele.

Aşa s-a întîmplat şi cu liderii PDL.

După opt ani de şefie la PDL, liderii PDL, în frunte cu Vasile Blaga, şi-au dat seama că fotoliile de ştabi nu pot fi date altora.

Divorţul lui Traian Băsescu de PDL şi-a avut temeiul în conştiinţa că liderii PDL, biruitori la Congresul din primăvara lui 2013, nu-l vor accepta, după noiembrie 2014, ca preşedinte de partid investit cu puteri absolute.

Cu PMP, Traian Băsescu a pornit la drum pe termen lung, gîndindu-l la început ca un loc doar de aterizare pentru perioada de după încheierea mandatului.

Treptat-treptat, noua construcţie politică l-a prins, cum se întîmplă cu toţi cei care nu pot trăi fără pariuri majore în viaţă.

Dacă la început implicarea a fost, din această cauză, mai prudentă, pe măsură ce europarlamentarele au devenit un examen de Bacalaureat al noului partid, Traian Băsescu s-a implicat tot mai tare.

Din mai multe motive:

1) Traian Băsescu e conştient că bătălia pentru prezidenţiale riscă să-l scoată din jocul politico-mediatic.

Un partid cu un scor bun la europarlamentare îi garantează zestrea cu care poate negocia în turul al doilea.

2) Chiar şi-n acest ultim an de mandat Traian Băsescu are nevoie de un suport în zona politică.

PMP, dacă va avea un scor bun la europarlamentare, va fi portavocea lui Traian Băsescu.

3) Preşedintele se bucură de faima făuritorului de partide sau măcar a părintelui de partide.

De rezultatul obţinut de PMP la europarlamentare depinde aprecierea pe mai departe în acest sens.

4) PMP e copilul politic făcut la bătrîneţe de Traian Băsescu.

Şi, din viaţă se ştie că, exact acest copil se bucură de răsfăţul părinţilor.

Uneori chiar cu răsfățuri incredibile.