Moţiunea de cenzură depusă de PNL a căzut cu un scor confortabil pentru Coaliţia de Guvernare, alcătuită din PSD, UNPR, PC, PLR. Căderea unei Moțiuni de cenzură, mai ales cînd formațiunea de Opoziție care a depus-o se laudă de luni de zile că acuș-acuș preia Puterea, drept pentru care și-a întocmit și un Program fălos de Guvernare, ar trebui să provoace o atmosferă specifică eșecurilor de proporții, răsunătoare.

E suficient să aruncăm o privire asupra atmosferei de după căderea Moțiunii PNL, pentru a constata că nu se văd semnele care dau seamă de o deprimare în rîndurile PNL și în presa de casă a partidului prezidențial și de denunțare de către presa independentă și de către electorat a neputinței dezvăluite de Opoziție.

Dimpotrivă, dacă n-ai ști realitatea parlamentară, ai crede că Moțiunea a trecut și, prin urmare, în timp ce PNL destupă sticlele de șampanie, PSD își bocește eșecul.

Și nu e vorba de o atmosferă falsă, creată de propaganda și agitația PNL, ci de una reală, corespunzătoare unei stări de spirit autentice.

Cum s-a ajuns la așa ceva? După părerea mea, prin Operațiunea care a avut drept punct central și de început convocarea lui Victor Ponta la DNA.

Să mă explic.

Înainte şi după momentul de vineri, 12 iunie 2015, s-au spus multe vorbe despre cine şi cum ar putea sau ar fi putut prăbuşi Guvernul Coaliţiei Majoritare.

Mai mult decît în alte momente asemănătoare, site-urile, pe care pariază cuplul Klaus Iohannis-PNL, pentru a contracara forţa celor două televiziuni de ştiri ale Coaliţiei – România TV şi Antena 3 – s-au dedat la fel de fel de falsuri, de intoxicări, de gogomănii prezentate drept informaţii sigure. Cu toate acestea, eșecul Moțiunii de cenzură se anunța ca un Adevăr cu putere de axiomă.

Mai întîi prin tema asumată de PNL.

Luni, 1 iunie 2015, notam în comentariul publicat în „Evenimentul zilei” sub titlul Moțiunea de cenzură ar fi trebuit să se numească Salteaua lui Raed Arafat, adevărul că, din start, tema Moțiunii, fără nici o legătură cu problemele reale ale țării, dar și ale românilor din străinătate, anunța un eșec usturător, deoarece era paralelă cu marile și micile probleme ale României de azi.

Acestui argument i se mai puteau alătura altele, pentru a prezice la sigur, și fără a fi vrăjitoarea Vișina, că Moțiunea o să pice:

1. UDMR n-avea cum să voteze Moțiunea nici dacă Klaus Iohannis se făcea, din neamț, ungur, luîndu-l cu el și pe Dan Mihalache. Votul prin corespondență înseamnă moarte electorală curată pentru UDMR. Uniunea trece tot mai greu pragul electoral și asta numai și numai pentru că numărul românilor care se prezintă la alegeri e mic. Votul prin corespondență ar spori participarea românilor. Asta ar însemna ca UDMR să nu mai treacă pragul electoral.

2. Dislocarea UNPR era imposibilă și dacă Gabriel Oprea ar fi fost făcut de Cătălin Predoiu cetățean de onoare al familiei Predoiu. Anul 2016 e unul crucial pentru toate formațiunile politice din România. Chiar dacă linsă pe la poale de toți liderii celorlalte partide, UNPR va avea mari probleme dacă merge în alegeri altfel decît împreună cu PSD.

3. Tot datorită alegerilor care se apropie, cu excepția unor parlamentari PSD, care speră că, trecînd de partea Partidului Prezidențial, vor beneficia de protecția Binomului SRI-DNA, nici un lider PSD nu se aventurează să sară în barca PNL, arhiplină de fripturiștii de la PDL și de la PNL.

Și cu toate acestea PNL nu numai c-a depus Moțiunea de cenzură fantasmagorică, dar, mai mult, a creat impresia că se pregătește de Guvernare, în care scop au și fost lansate prin presa guguștiucă tot felul de liste de miniștri.

Cum se explică această poziție?

Răspunsul trimite la cîteva întîm plări neobișnuite premergătoare Moțiunii.

Puse sub microscop, aceste întîmplări ar putea să ne ofere argumente pentru ipoteza că, de fapt, PNL ştia că Moţiunea n-are nici o şansă, dar a vrut să transforme momentul într-unul de succes pentru PNL. Vineri, 5 iunie 2015, PNL depune Moţiunea de cenzură.

Tot vineri, 5 iunie 2015, Victor Ponta e chemat la DNA, iar peste puțin timp, Klaus Iohannis îi cere în chip oficial demisia, lăsînd să se înțeleagă că convocarea premierului la DNA va duce la trecerea Moțiunii de cenzură.

Gestul anticonstituțional al lui Klaus Iohannis se explică simplu:

Garantarea de către Binomul SRI-DNA că, prin convocarea lui Victor Ponta la DNA, se va forţa demisia premierului. Asta ar fi însemnat, automat, destrămarea Coaliţiei de guvernare. Acesta a fost Planul A.

Din motive complexe, între care se numără și poziția prudentă a Aliaților occidentali, preocupați de evitarea unei Crize politice majore în România, Planul A a eșuat.

A funcționat, în schimb, Planul B: Crearea unei atmosfere de maximă tensiune în legătură cu Moțiunea, devenită pe neașteptate, din una fără sorți de izbândă, una care va duce mai mult ca sigur căderea Guvernului Victor Ponta.

Să ne imaginăm cum ar fi arătat atmosfera premergătoare Moțiunii, dacă n-ar fi fost Convocarea premierului la DNA, dar mai ales șmecheria lui Klaus Iohannis cu cererea de demisie a premierului.

Dintr-o acțiune ce părea fără sorți de izbîndă și despre care mulți spuneau că n-ar trebui înfăptuită, depunerea Moțiunii a devenit un fapt politic nu numai util, dar și necesar.

Un alt moment prin care Moțiunea a căpătat rost, și nu numai Moțiunea, dar și tema fantasmagorică a votului din Diaspora, a fost reprezentat de declarațiile lui Ioan Rus despre Diasporă. Fostul ministru al Transporturilor a făcut declaraţii imposibil de calificat nu numai la un demnitar, dar şi la un simplu cetăţean. La emisiunea lui Robert Turcescu am arătat că n-are nici o scuză. Din faptul că bărbaţii sînt plecaţi la muncă în străinătate, nu rezultă că soţia rămasă acasă devine automat curvă. Poate suferi, poate divorţa, poate muri de foame, dar nu se poate prostitua, deoarece a fi curvă e o opţiune morală şi nu una economică.

Afirmaţiile lui Ioan Rus, făcute tocmai în preajma unei Moţiuni de cenzură avînd drept temă Diaspora au fost devastatoare pentru PSD. Mult mai important, ele au dat un rost Moțiunii de cenzură. Asupra PSD s-a năpustit o mașinărie de propagandă și agitație menită să arate că partidul lui Victor Ponta disprețuiește Diaspora și că, prin urmare, tema Moțiunii de cenzură se justifică din plin.

A fost Ioan Rus un agent provocator cum a fost acuzat de mulți?

N-avem date pentru a răspunde corect acestei întrebări.

Cred însă că PSD, dacă mai e un partid cît de cît structurat, trebuie să-l convoace pe Ioan Rus în fața unui organism colectiv de conducere pentru a-și explica declarațiile. Indiferent de aceste explicații, Ioan Rus nu poate scăpa nepedepsit și pe linie de partid, avînd în vedere uriașele pagube de imagine aduse PSD.

Și astfel potrivit Planului B, momentul Moțiunii s-a transformat dintr-un eşec dezastruos anunţat, într-un succes electoral important:

1.Klaus Iohannis şi PNL au rezolvat marea problemă a scrutinului din 16 noiembrie 2015. Aşa cum am mai scris, o anchetă minimă a acestei Afaceri ar dezvălui Diversiunea prin care Structurile şi-au asigurat un preşedinte - Raţă mecanică. Pentru că o asemenea anchetă nu putea avea loc fără riscurile de a da de căcăreaza lăsată de Servicii, sau ca să folosim limbajul lor, de Semnătura Serviciilor în Operaţiunea clandestină, s-a ales o Moţiune care a lăsat impresia unei preocupări faţă de soarta Diasporei.

Sub acelaşi semn a lucrat şi Diversiunea Ioan Rus.

2. Prin Moţiunea de cenzură astfel scandaloasă s-a blocat orice tentativă a PSD de a scoate lupta împotriva corupţiei din mîinile adversarilor politicosecuristici. S-a văzut cum parlamentarii PSD s-au grăbit să leşine la picioarele Liviei Stanciu, procuroarea ceauşistă care şi-a rezolvat o pricină sentimentală cu ajutorul unei instituţii represive: DNA. Tentativele de corectare a aberaţiilor din Codurile scrise cu cătuşele, tentative denunţate neobosit de Divizia Presă a Binomului SRI-DNA, au fost blocate.

4. În perspectiva Scrutinului crucial din 2016, PSD a primit o nouă lovitură. Mai întîi prin şi mai puternica boţire a imaginii lui Victor Ponta. Apoi, prin dependenţa tot mai mare a PSD de UNPR. Ar fi normal ca la nivelul PSD să aibă loc o analiză rece, fără sentimentalisme, a felului în care a fost, din nou, executat electoral de către adversarii din politică și din Structuri.

Şi ar fi normal ca PSD să ia decizii cruciale, nemiloase, în perspectiva anului 2016, pentru a preîntîmpina astfel de situații în care e tras pe sfoară ca un guguștiuc.

E capabil PSD de aşa ceva? Tare mă tem că nu.