Printre idealurile momentului noiembrie 1996, pe care l-am putea numi Revolu?ie prin vot liber exprimat, se num?r? ?i abolirea politicianismului din via?a noastr? politic?.
Dup? decembrie 1989, românii au luat cuno?tin?? de o sl?biciune a democra?iei încropite, sl?biciune ?tiut? de cei mai în vârst?, care au apucat perioada interbelic?, absolut nou? pentru genera?iile mai tinere: punerea intereselor m?runte, de partid, mai presus de interesele generale ale societ??ii, ale ??rii, într-un cuvânt politicianismul. Politicianismului îi apar?ine cramponarea de putere, sacrificarea a tot ce e nobil în plan moral ?i social pentru r?mânerea în fruntea bucatelor. Politicianismul include, printre altele, ?i tragerea pe sfoar?, din motive electorale, a poporului, prin f?g?duieli de?arte sau prin comedii ieftine jucate de a?a-zi?ii b?rba?i politici. Tot de politicianism ?ine ?i exploatarea sângeroas? a unor lucruri sacre, ce trebuie s? stea deasupra intereselor meschine de partid, deasupra ciond?nelii politice. În anii Iliescu am asistat la spectacolul jalnic al folosirii f?r? scrupule a unor valori sacre – de la patriotismul necesar pân? la m?re?ele momente ale trecutului – pentru a servi intereselor trec?toare ale bi?ni?arilor politici ai prezentului. Am crezut, dup? noiembrie 1996, c? acest politicianism va fi curmat din r?d?cin?. Ne-am a?teptat de la noii st?pâni ai României s? ?in? deoparte de izlazul împungerilor între berbecii politici a unor lucruri sfinte pentru noi, românii: Patria, Biserica, Istoria. Din nefericire, noua putere, denun?at? de unii jurnali?ti ca o palid? copie la indigo a fostei, repet? în chip nefast aceast? exploatare politicianist? a unor lucruri sacre. Un exemplu sugestiv, asupra c?ruia s-au aplecat deja mul?i condeieri, îl reprezint? folosirea intensiv?, pân? la sleirea deplin?, a credin?ei str?mo ?e?ti. Anterior, tot din motive politicianiste, Biserica era convocat? sau mai degrab? invitat? s? fie prezent? prin reprezentan?ii s?i, preo?ii afla?i în exerci?iul func?iunii, în locuri ?i momente compromi??toare. Astfel ne-am trezit cu apari?ia televizat? a celebrului sobor de preo?i la unele manifest?ri c?rora le-am putea spune, printr-un eufemism, p?mânte?ti: inaugur?ri de sedii de b?nci, de g?ri ?i aeroporturi, manifest?ri militare, serb?ri cu femei a c?ror ?inut? contrasta violent cu necesara cucernicie. Dup? noiembrie 1996, în locul unei mi?c?ri a acestei tendin?e, compromi??toare pentru credin?a adev?rat?, ce presupune r?mânerea cu tine însu?i, ne-am pomenit, dimpotriv?, cu o incredibil? sporire a prezen?ei biserice?ti la activit??i infinit dep?rtate de lumea sacrului. Am v?zut cu to?ii, gra?ie h?rniciei cu care TVR-ul înregistreaz? pe pelicul? ?i transmite întregii ??ri pân? ?i sc?rpinatul pe furi? al noilor guvernan?i, o situa?ie pe care nici r?utatea celui mai mare scriitor satiric nu ?i-ar fi pututo imagina; sfin?irea birourilor în care urmau s? se instaleze noii mini?trii! Sub acela?i semn, al exploat?rii unor lucruri sfinte, poate fi pus? ?i ciorov?iala din aceste zile pe tema lui decembrie 1989. Ion Iliescu a fost acuzat c-a luat poporului Revolu?ia din decembrie 1989. Iat?- i pe noii guvernan?i înf??cându-i-o din bra?e ?i începând s-o plimbe prin lume ca fiind doar a lor! Din Revolt? anticeau?ist?, momentul decembrie 1989 a devenit peste noapte Revolu?ia anticomunist?. Cei ce ?i-au riscat via?a la Timi?oara ?i la Bucure?ti au protestat, pe drep cuvânt, în clipa în care Ion Iliescu ?i-a asumat ipostaza de p?rinte al Revolu?iei. Împotriva acestei imposturi s-a ridicat, în chip îndrept??it, la vremea afl?rii în opozi?ie, ?i actualul pre?edinte. În aceste zile consacrate împlinirii a ?apte ani de la momentul decembrie 1989 am aflat cu stupoare, gra?ie osârdiei unor lingu?itori de profesie, c? adev?ratul p?rinte al Revolu?iei nu e Ion Iliescu, ci Emil Constantinescu. Nu de alta, dar a?a cum au sus?inut unii vorbitori ieri, la ?edin?a solemn? a Parlamentului, Revolu?ia din decembrie a avut ca parte component? Pia?a Universit??ii. ?i cum în Pia?a Universit??ii s-a manifestat întâia oar? ca om politic actualul pre?edinte, iatat?-l ?i pe Emil Constantinescu transformat în primul revolu?ionar al ??rii! Cum era ?i de a?teptat, fostul proprietar, Ion Iliescu, a reac?ionat violent. Discursul de ieri al domniei sale a dat glas profundei nemul?umiri a omului c?ruia i s-a luat ceva. Agresivit??ii lui Ion Iliescu (politician care, de-ar fi avut un minim dram de minte, ?i-ar fi dat seama cât de nepotrivit? e în context prezen?a sa la tribuna ?edin?ei solemne) i s-a r?spuns imediat cu agresivitatea adversarilor s?i. Am asistat, astfel, la incredibilul spectacol al ciorov?ielii pe tema lui decembrie 1989. Dac? acum ?apte ani, ar fi fost doar un moment de istorie – lovitur? de stat, revolt?, revolu?ie, n-are importan?? – spectacolul jalnic de ieri nu ne-ar fi f?cut s? tres?rim cutremura?i. În decembrie 1989 au murit îns? tineri nevinova?i. ??râna de pe mormintele lor e înc? proasp?t?. Pe aceast? ??rân? sfânt? s-au tras de p?r, s-au lovit cu pumnii ?i cu copitele politicienii no?tri. Am tr?it s? vedem ?i aceast? culme a mizerabilului politicianism românesc: moartea unor oameni transformat? în pretext de ciorov?ial? politic?! (Decembrie 1996) Nota redac?iei. În aceast? perioad?, Ion Cristoiu este în concediu. De aceea am decis ca, pân? pe 4 ianuarie 2013, s? relu?m câteva editoriale ale maestrului, publicate în Evenimentul zilei în urm? cu 20 de ani sau mai pu?in. Ve?i avea prilejul s? constata?i c? multe lucruri sunt neschimbate ?i c? opiniile jurnalistului sunt la fel de pertinente ast?zi ca ?i în vremea scrierii lor.
Recomandările noastre
