Miercuri, 2 septembrie 2015, preşedintele UNPR, Gabriel Oprea, a anunţat că primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, va candida pentru UNPR, la alegerile locale din 2016, pentru funcția de primar al Sectorului 4.

Gabriel Oprea a dus în ultimul timp o politică  aprigă de racolare a unor primari cu vădite disponibilități de a fi votați din primul tur.

Probabil că în perioada următoare anunțuri precum cel despre Cristian Popescu Piedone vor spori ca număr.

Înseamnă asta  că UNPR se anunță deja, cum ar crede unii și cum susține Gabriel Oprea cu tot mai multă insistență, o formațiune victorioasă în anul crucial 2016?

Am serioase îndoieli.

Și iată de ce.

Agerpres a transmis marți, 18 august 2015, o lungă depeșă din care cităm doar începutul:

„Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR) a lansat marți spre dezbatere publică cinci teme din programul său național «Siguranță și prosperitate pentru România».

«Cele cinci teme sînt următoarele: Renașterea națională, funcționarea statului, rolul României în lume, funcționarea economiei și noul stat social. La aproape o sută de ani de la Unirea din 1918 consider că sîntem obligați să definim o viziune pe termen lung pentru România. UNPR își asumă această misiune și invită toate partidele la un dialog onest pe aceste teme», a spus președintele UNPR, Gabriel Oprea, într-o conferință de presă.”

Agerpres, agenția de presă oficială a României, pe care niște drogați o botezaseră în primii ani postdecembriști, Rompres, urmînd hazoasa schimbare a șepcilor comuniste cu pălării pluripartidiste – Miliția devenise, cu bulan cu tot, Poliție, iar Consiliu de miniștri, Guvernul României –, e obligată prin condiția sa de esență să dea publicității și fapte, evenimente, ocolite cu spaimă de alte instituții de presă ca mortăciuni pentru interesul de rating sau tiraj.

Am citat din Agerpres, deoarece a fost printre puținele instituții media  care au acordat atenție Conferinței de presă extraordinare susținute de Gabriel Oprea, președintele UNPR.

Așa cum se vede și din lucrarea Ager-pres, Gabriel Oprea a pariat pe această întîlnire extraordinară cu jurnaliștii ca pe un moment politic de excepție pentru UNPR. Nu de alta, dar chiar și pentru UNPR nu-i de ici de colo lansarea în dezbatere publică a „cinci teme din programul său național «Siguranță și prosperitate pentru România»”.

Ecoul în presă și, prin asta,  în opinia publică a fost minim.

E drept, ici-colo, conferința de presă a fost consemnată. Site-urile care au consemnat conferința sînt deja cunoscute ca ținînd de Divizia Presă a SRI. Gabriel Oprea, prin șansa oferită Poliției politice a lui Klaus Iohannis de a fi manipulat împotriva lui Victor Ponta, e unul dintre favoriții presei sub acoperire a SRI.

În rest, tăcere. Tăcere asurzitoare, cum ar spune poetul.

Au trecut de atunci două săptămîni.

Gabriel Oprea le-a folosit pentru a mai mai crea momente mediatice favorabile UNPR.

Unul l-a constituit anunțul că Mircea Coșea s-a înscris în UNPR, după ce, sub un pretext transparent,  căruia i se vedea rușinea, a demisionat din fruntea unui partid ecologist.

În alt moment a fost finalul Școlii de vară a UNPR de la Costinești.

Cum se cuvine în astfel de situații politice, liderul partidului a ținut să însuflețească Oștile sau mai degrabă pe comandanții Oștilor, prevestindu-le o victorie eclatantă în bătălia electorală iminentă:

„Vom avea un milion de membri de partid, vom avea peste 10% din voturile românilor. Ne-au prezentat cu 2%, 5% sau 7%, important este că la anul vom lua peste 10% din voturile românilor”.

Trecerea unui nou nume de partea UNPR n-a avut nici un ecou. N-ar fi prima oară cînd partidul lui Gabriel Oprea se confruntă cu această problemă. Pînă acum, înscrierea în UNPR a unor lideri politici din alte partide, de regulă, parlamentari, a fost un mijloc strategic al partidului. Deși mijlocul a crescut forța parlamentară a UNPR, în plan mediatic și, prin asta,  în planul capitalului politic în vederea scrutinului din 2016, rezultatul nu sare peste zero.

Și asta din simplul motiv că înscrierea unui nou membru de răsunet nu e însoțită, așa cum ar trebui în chip elementar, de justificarea publică a gestului comis de respectivul, prin raportare entuziastă la Programul partidului. Momentul se petrece fără explicații. Sau cu invocarea interesului național, cum s-a întîmplat în cazul lui Cristian Popescu Piedone. Care interes național, așa cum e cultivat el de UNPR, riscă să devină, în absența unor precizări mai de Doamne ajută, prilej de bășcălie din parte adversarilor. Absența  justificărilor convingătoare alimentează zvonurile că sporirea forței parlamentare a UNPR are alte explicații decît fascinația exercitată asupra românilor de formațiunea lui Gabriel Oprea.

Cît despre anunțul istoric făcut de Gabriel Oprea la Costinești, el n-a avut nici un ecou din simplul motiv că era ros de ambiguitate. Comandantul Gabriel Oprea vorbea oștilor de victorii, fără a fi precizat în prealabil două elemente cruciale în mobilizarea oștilor:

1. Despre ce război era vorba.

Din cîte se vede, UNPR n-a decis nici acum dacă va merge la scrutinul de la anul de una singură sau în alianță electorală.

2. De ce trebuie să fie eroi liderii UNPR.

3. Gabriel Oprea nu suflă un cuvînt despre motivul pentru care UNPR trebuie să obțină 10% la scrutin. Să guverneze, să influențeze guvernarea, să facă România Mare și mai mare etc.

E ca și cum el, ca General, ar cere subordonaților să cucerească un dîmb fără a le spune la ce folosește dacă-l cuceresc.

Excepție făcînd cîțiva jurnaliști supărați pe Gabriel Oprea, Generalul se bucură de o presă favorabilă.

Printre expresiile acestei simpatii se numără și supralicitarea rolului jucat de Gabriel Oprea în complicata încîlceală de mațe care e politica la nivel înalt din ultima perioadă.

O televiziune m-a întrebat recent despre triumful lui Gabriel Oprea pe scena politică, triumf tradus, înainte de toate, în imaginea de Om cheie al Guvernării, de politician căruia toate taberele îi fac curte și, lucru important, de demnitar al Guvernului Ponta cu acces la Cotroceni, chiar dacă numai la Dan Mihalache, omul forte al Regimului Klaus Iohannis, văzut de mulți drept adevăratul președinte al României.

Am răspuns prin a avertiza că mai avem cîteva luni pînă la debutul unuia dintre cei mai importanți ani postdecembriști.

2016, pentru că despre el e vorba, se anunță ca un an crucial prin cele trei rînduri de alegeri: locale, județene, parlamentare.

Reducerea numărului de parlamentari, trecerea la votul pe liste în cazul parlamentarilor și la alegerea președintelui CJ indirect, prin votul consilierilor aleși, reducerea localelor la un singur tur, spaima de supravegherea DNA în privința banilor negri puși în joc de partide, fac din 2016 un an crucial pentru destinul partidelor politice din România, dar și pentru viitorul unor realități cum ar fi, de exemplu,  Binomul SRI-DNA. Un rezultat zdrobitor pentru PSD, care va da liber să candideze și celor acuzați de DNA va însemna decesul Binomului SRI-DNA, mai ales că mulți dintre parlamentarii aleși nu vor mai avea bubele de dosar ale celor de acum și, prin urmare, nu-i va apuca pîntecăraia de frică la numele Codruța Kovesi.

E de la sine înțeles că însuși destinul lui Klaus Iohannis depinde de rezultatele celor trei rînduri de alegeri din 2016. Victoria PNL îi va da noi șanse de afirmare. Victoria PSD ar însemna moartea politică.

Tot ceea ce se întîmplă acum – am continuat eu – trebuie raportat la anul electoral 2016. Altfel zis, tot ceea ce fac acum partidele, liderii politici, trebuie să răspundă la întrebarea: Ce efect vor avea asupra alegerilor din 2016?

Din acest punct de vedere – scriu acum – tot ceea ce face UNPR, dar mai ales tot ceea ce face Gabriel Oprea rămîne discutabil  pentru anul 2016.

Nu-ţi trebuie cine știe ce pătrundere analitică pentru a observa că UNPR nu se bucură de simpatia electoratului de Dreapta.

Așa cum am mai scris, UNPR are un electorat puternic la zona dintre PSD și PRM.

Mai precis, după decembrie 1989, în România a existat un electorat puternic nu numai PRM, dar și în PSD, la granița acestui partid cu PRM.

Prin căderea lui Corneliu Vadim Tudor și eșecul lui Gheorghe Funar de a prelua conducerea PRM, un electorat substanțial a rămas fără reprezentare politică. Un lucru asemănător s-a petrecut și cu o parte a electoratului PSD. Deplasarea PSD spre Centru, asumarea unei politici internaționaliste de către un Victor Ponta dispus la toate compromisurile pentru a supraviețui politic,  au lăsat fără reprezentare politică electoratul de la Granița dintre PSD și PRM.

Teoretic, UNPR ar trebui să fie considerată formațiunea acceptată de acest electorat ca reprezentîndu-l:

1. Sloganul interesul național trimite la naționalismul PRM.

2. Președintele UNPR e general. Să ne reamintim că Vadim a cîștigat enorm electoral din cultul militarilor, ba chiar și din invocarea unei dictaturi a ordinei militare.

De ce nu reușește UNPR să capteze electoratul naționalist?

Răspunsul e simplu.

UNPR e un partid fără culoare de nici un fel, fără o idee fixă, fără un Obiectiv care să-l deosebească pe scena noastră politică.

Teza lui Gabriel Oprea că UNPR îl susține automat pe președintele României în numele interesului național mi se pare cea mai mare năzbîtie politică a ultimilor ani. Președintele României nu e un monarh constituțional, astfel încît monarhiștii să susțină în chip credibil că sprijină tot ce face Regele chiar și cînd acesta greșește, dat fiind că Unsul lui Dumnezeu pe Pămînt își poate permite să greșească. Președintele României e ostatecul unor forțe politice interne, iar în cazul lui Klaus Ioahnnis, ostatecul Sistemului alcătuit din instituțiile de forță ale momentului.

Cum poate afirma un lider de partid precum Gabriel Oprea că UNPR sprijină necondiționat, în numele interesului național, orice decizie a președintelui?

Și dacă președintele ia decizii pe care electoratul UNPR le consideră antinaționale?

Nu cred că electoratul UNPR a văzut cu ochi buni desemnarea la SIE a lui MRU.

Gabriel Oprea s-a grăbit să aplaude gestul Președintelui de a-l desemna pe MRU la SIE, împotriva poziției PSD. Electoratul UNPR e neam bun cu cel al PSD. Cum să pice bine acestui electorat sprijinirea de către UNPR a unui politician văzut de electoratul PSD ca un trădător al cauzei naționale?!

Dezbaterea la Codul silvic a dezvăluit implicarea președintelui ca lobbyst pentru compania austriacă belitoare de păduri românești.

Interesul național, adevăratul interes național, ar fi cerut ca UNPR să fie virulent denunțător al acestei poziții a lui Klaus Iohannis, respinse chiar de electoratul de Dreapta.

N-a fost așa.

În numele interesului național înțeles ca slugărirea președintelui, UNPR a tăcut.

Sînt multe faptele care arată că pentru UNPR sloganul Interesul național e gol de conținut sau mai precis că e un slogan folosit ca pretext de sprijinire necondiționată a celui pentru care lucrează Binomul SRI-DNA: președintele Klaus Iohannis.

Această realitate se va răzbuna la alegeri.