Când s-a tras la sorți, eram pe locul 3 spre 4. Belgia, Slovacia, Ucraina, România.
Milan Skriniar, atacantul Slovaciei, joacă la PSG. Cota lui pe transfermarkt a variat între 30 și 60 de milioane de euro. Jumătate din echipa României! Sigur, eram pe primul loc în grupă, după acel 3-0 fantastic, împotriva Ucrainei. Am făcut câteva fotografii pe „Allianz Arena”, la finalul acelei mari victorii. Un steward, pe care abia aștept să-l revăd, mi-a spus: „Cred că veți juca din nou aici”. „Ha? Ar trebui să terminăm pe primul loc în grupă”. „Da, o să fiți pe primul loc”. M-am îndepărtat de el cu frică.
„Ganezul”, învingătorul lui Seaman
Am fost la 7 turnee finale de Campionat Mondial și European. Am fost la marea victorie contra Angliei, la Toulouse, în 1998, cu marele gol al lui Dan Petrescu. Am fost la Lyon, cu Columbia, execuția lui Adrian Ilie, acest uriaș fotbalist. Am asistat la Charleroi, la Euro 2000, când Ionel Ganea a luat mingea să-l bată pe Seaman, portarul celebru al Angliei. Și l-a bătut. Cum îl învinsese, la început, Cristi Chivu, acel gol despre care se va vorbi mereu.
Autocarul bucuriei
Nu am văzut echipa României înconjurată cu atâta dragoste. Sigur, va rămâne de neuitat noaptea de după victoria din 1994, contra Argentinei. Milioane de români au ieșit atunci în stradă, în toată țara. În București, coloana fericirii s-a întins de la Magazinul Unirea, dincolo de Piața Romană.
Azi noapte, la Frankfurt, autocarul echipei României a plecat greu de la stadion. Mii de suporteri români l-au înconjurat și l-au petrecut până dincolo de austrodată. Bucuria lor și mulțumirea că s-au simțit mândri că sunt români. Și că această echipă națională le-a produs atâta bucurie!