Politicienii care iau decizii din vârful buzelor, doar pentru a nu pierde alegerile, vor părăsi spațiul public definitiv, fără nicio șansă de a mai scoate vreodată capul.
Măsurile care corectează porcării nerezolvate de 30 de ani nu au culoare politică, ele reprezintă o foaie de parcurs obligatorie. Sunt imperative, sunt ambulanța din al 12-lea ceas. A pune societatea în reparație generală este singura atitudine corectă, dar nu trebuie să fie o decizie de marketing politic. Le spun asta tuturor celor care îmi scriu și, obișnuiți că în România, orice măsură are un subtext, au renunțat că mai creadă în normalitate. Nu e vina lor.
În România se votează negativ, nu există un concurs de programe economice. Iar acesta este efectul dorinței politicienilor de căpătuială, a mirajului câștigului fără muncă, a incompetenței sistemice. Dar mulți români au murit fără să mai creadă că dreptatea există, deci a le-o face postum este o datorie. Normalitatea este testamentul lor, și a nu-l respecta este o crimă împotriva poporului român.
Mulți dintre cei care îmi scriu au două tipuri de abordare: 1 – Domnule Bogdan, dacă nu faceți cutare lucru, nu vă mai votăm! Și 2 – Domnule Bogdan, mulțumesc pentru ajutor, aveți votul meu! Firește, e important ce așteaptă oamenii care scriu și cât sunt de informați.
Un exemplu emblematic este legat de anularea pensiilor speciale. Cei care au urmărit știrile sunt la curent cu demersurile pentru anularea lor și realizează că intensitatea luptei este maximă. Știau că nu va fi un război ușor și au înțeles sensul frazei „în 30 de zile de la preluarea guvernării, PNL este obligat să anuleze pensiile speciale”. Ei nu reproșează, ei au încredere și știu că vom găsi o soluție. Sunt românii inteligenți și raționali, care nu pot fi prostiți.
Există, însă, oameni inteligenți care sunt prea obosiți, prea supărați din cauza crizei, aproape depresivi, și nu urmăresc știrile zilnic. Ei își aduc aminte doar de fraza respectivă și întreabă de ce au fost mințiți. Dar nu au fost, căci anularea pensiilor speciale este o normalizare a sistemului, o fărâmă de dreptate. Nu a fost un mesaj politic, ci o acțiune de mare curaj, pe care, să fim cinstiți, nu au avut prea mulți bărbăția să și-o asume.
Lor le explic că n-au fost 30 de zile, ci 64, că legea inițiată de PNL a fost votată în Parlament și atacată la CCR, iar acum, după mizeria de a o considera neconstituțională, avem alte soluții. Acești oameni acceptă argumentele, dar nu uită să spună: „sper, domnule Bogdan, căci v-am votat”. Iar eu continui să le amintesc că nu pentru pensii, ci pentru a trimite la culcare un grup infracțional organizat. Eu fac distincție între un mesaj electoral și o datorie civică a politicienilor – de asta am renunțat la presă, de asta continui să lupt.
Mergem mai departe: mai există o categorie de oameni care trimit mesaje, tot inteligenți, dar aflați în misiune. Ei sunt oastea pe care o folosesc forțe politice din România pentru a manipula, pentru rostogoli un reproș și a-i da proporții prin repetiție, pentru a crea impresia de volum. Ei știu că nu este așa, dar se bazează pe publicul mai lipsit de educație sau de informație.
Majoritatea acestor soldați ai manipulării (i-am dibuit, dar uneori mă fac că nu știu) sunt utili politicienilor, care le dau ordine deoarece caută ocazia de a-și ignora nerealizările personale și se simt băgați în seamă. Sunt fericiți că anumiți actori politici le simulează ocazia de a fi utili, sunt neobosiți și li se induce sentimentul că sunt extrem de importanți. Dar sunt folosiți fără jenă de politicieni fără realizări, care s-au umplut de ridicol, sau de către unii cocoțați pe episoade de vid de putere.
Nu în ultimul rând, există românii care nu sunt animați de ură, ci de dorința de a vedea, în această viață, că se face dreptate. Sunt mulți și sunt înțelegători, chiar dacă se informează minim. Sunt oameni buni, cu ocupații diverse, cu griji și nevoi, cu temeri și puține bucurii. Ei sunt dispuși să renunțe la statutul de om manipulat, dacă le aduci argumente, și insistă ca ocazia de a face dreptate să nu fie irosită.
Când vor înțelege toți românii că amorul artei în politică este o ciumă, lucrurile se vor simplifica mult. Dar nu depinde nimic de conștiința lor. Ci de a politicienilor. Dacă aceștia își vor asuma, cu curaj, să fie înjurați, dar să facă dreptate cu orice risc, au câștigat partida. Vor învinge cei care vor avea curajul să spună adevărul, cu orice preț.
Românii nu mai pot fi mințiți. Pot fi manipulați, cu instrumente performante, securistice (folosești un gram de adevăr și-l îmbraci în zeci de minciuni), dar nu pentru multă vreme. Zilele politicianismului, maniera de a conduce o țară pentru realizarea intereselor meschine de grup sau personale, raportate doar la o agendă particulară, fără legătură cu țara asta, au apus.
Și încă ceva: mai bine pierzi alegerile și te poți uita în oglindă, căci știi despre semințele tale că vor rodi, decât să le câștigi cu baloane de săpun. Mai țineți minte acel teribil „decât să fiu mârlan, mai bine pierd”? Mai țineți minte cine a rostit această frază, de o noblețe rarisimă? Președintele Klaus Iohannis. Ei bine, vă spun sigur că nu și-a anulat conștiința. Și are aceeași pretenție de la colaboratorii săi.