Pregătiți-vă pentru alegeri anticipate. Cu siguranță instabilitatea politică din România va fi una extremă. Aceasta depinde în mare măsură și de cine va fi viitorul președinte al României.
Majorități fluide, tensiuni permanente, conflicte de presupus între viitorul președinte și multe dintre grupurile parlamentare proaspăt alese, toate acestea vor face ca România precum Bulgaria să ajungă în situația de a nu identifica soluții guvernamentale stabile și deci de a repeta cu mare ritmicitate alegerile. De fapt ceea ce cu adevărat contează este că, inclusiv în cazul unei priviri superficiale, formațiunile pe care le catalogăm de obicei drept democratice, pro-europene și pro-transatlantice, sunt în mod real extrem de contradictorii și de ostile unele altora. Acest tip de incompatibilități, de pildă cea dintre electoratele PSD și USR vor face dificilă o coabitare chiar și împotriva deciziei conducerii acestor partide pentru o viitoare colaborare guvernamentală. Și atunci ce mai rămâne? Ni se pare că va fi de greu de construit o coaliție guvernamentală și odată constituită aceasta nu va rezista turbulențelor.
Dar lucrurile sunt mult mai complicate dacă ne gândim la tensiunile din interiorul partidelor democratice la capătul alegerilor. Partidul Social Democrat a pierdut față de ultima rundă de alegeri parlamentare 6%, Partidul Național Liberal a pierdut 11%, iar Uniunea Salvați România, în această perioadă aproape permanent în opoziție a pierdut 3%. Sunt în acest context câteva lucruri importante de spus. Partidul Social Democrat disciplinat, pare să fi trecut ușor peste așa-zisa demisia a lui Marcel Ciolacu și a reintrat în formație.
Pornind de la posibilitatea participării Elenei Lasconi în turul al II-al alegerilor prezidențiale USR-iști sunt excesivi de entuziaști fără a avea prea multe motive. Situația Partidului Național Liberal este mult mai interesantă. Liberalii au reușit dobândind un nou președinte (Ilie Bolojan) ca într-o săptămână să se mobilizeze și să câștige cu 5% mai mult. Și totuși acesta este singurul partid în care tensiunile sunt maxime, existând un curent rațional (coagulat în jurul președintelui) care are ca strategie necesitatea constituirii în România a unei largi coaliții democratice trecând peste animozități personale și orgolii și un altul care scandează lupta continuă împotriva PSD-ului, tabără dinspre care vine și afirmația în conformitate cu care toți cei care nu sunt de acord cu acest punct de vedere ar fi de-a dreptul cretini, sugerând că singura soluție este aceea de a sta în opoziție.
Eu înțeleg că realitatea românească este un pic mai complicată decât pare la prima vedere. Ea nu poate fi citită în alb și negru. Există acuzații de extremism din toate părțile. Dar îmi pare deosebit de clar că orice susținere, chiar inocentă și nevinovată a unui candidat cu idei extremiste, fascistoide sau antisemite nu ne poate arunca decât în haos. Și în fond argumentul alegerilor democratice nu ne salvează. În anul 1933, un anume domn Adolf Hitler a câștigat alegerile pentru Reichtag și a devenit cancelar federal. Ce a urmat Vă este tuturor cunoscut ...