Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a condamnat, azi, ţara noastră, în procesul Calmanovici împotriva României, se precizează într-un comunicat al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki.
Reclamantul, Viorel Calmanovici, este cetăţean român, s-a născut în 1972 şi locuieşte în Bucureşti. Acesta a lucrat ca ofiţer de poliţie.
A fost reţinut de poliţie în august 2002, fiind suspectat de primire de mită şi furt de documente.
După ce iniţial a fost achitat, mai târziu a fost găsit vinovat şi condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare. Acesta susţine faptul că ordinul de arestare preventiva şi prelungirea perioadei de detenţie nu au fost în acord cu legea şi că procedurile judiciare din cadrul procesului nu au fost corecte.
De asemenea, Viorel Calmanovici reclamă măsurile impuse de supraveghere şi faptul că a fost privat de drepturile parentale şi de dreptul de a vota pe durata detenţiei. Cazul Calmanovici este primul în care CEDO sancţionează România pentru modul în care pune în aplicare sau întârzie hotărârile de eliberare condiţionată.
În acelaşi timp, este pentru prima dată când România este condamnată pentru aplicarea automată de către instanţele naţionale a interzicerii drepturilor electorale, ca urmare a unei condamnări la pedeapsa închisorii.
Curtea Europeană a mai apreciat şi că dreptul la viaţă privată a reclamantului a fost încălcat deoarece convorbirile sale telefonice au fost interceptate şi înregistrate pe baza unor prevederi legale care nu ofereau la acel moment garanţii minimale pentru evitarea abuzurilor din partea autorităţilor.
Pe de altă parte, dreptul la viaţa de familie a reclamantului a fost încălcat datorită interzicerii exercitării drepturilor sale părinteşti pe perioada detenţiei, măsură aplicată de instanţă automat, fără a lua în considerare circumstanţele concrete ale cazului.
Interzicerea exercitării drepturilor electorale ale reclamantului, care nu a putut vota la alegerile generale şi prezidenţiale din 2004, a fost consideră de Curtea europeană ca reprezentând o încălcare a dreptului la alegeri libere, tot datorită faptului că măsura a fost aplicată automat de către instanţă, fără a fi luat în considerare scopul legitim urmărit şi proporţionalitatea măsurii în raport de acesta.
(18:15)