Luni, pe la prânz, ne-am trezit că România are un nou premier. Numele suna precum al celui vechi, masca părea că ascunde un chip ce semăna cu al fostului prim-ministru, ba chiar și firele de păr din creștetul capului aminteau de elaborata coafură a celui acum dispărut de la Palatul Victoria.
Până acum vreo opt-nouă zile eram obișnuiți cu premierul Florin Cîțu ferm, tăios când ne anunța noi și noi măsuri de restricție. ”Fără săli de spectacole!” ne anunța el și, pe deasupra măștii de protecție, ochii lui ne tăiau orice poftă de socializare. ”Fără cumpărături după ora 18.00!” tuna și, speriați, românii puneau cu mâini tremurânde înapoi pe rafturi pachetul cu hârtie igienică sau tăiețeii de pe lista de cumpărături. ”Fără restaurante, baruri sau cafenele!”
Obișnuiți cu premierul cioplit în stânca intransigenței, ne-am trezit luni cu unul care spune așa: ”Avem nevoie să arătăm românilor momentul în care vom reveni la normalitate. 1 iunie este primul pas pe care îl văd. Nu e o revenire 100%, dar e primul pas şi trebuie pregătit. De aceea avem acest comitet interministerial în care sunt implicate toate ministerele pentru că toată economia trebuie să fie implicată.”
Eu, care tocmai mă pregăteam s-o instruiesc pe nevastă-mea să nu îmi mai dea și weekend-ul viitor lista de cumpărături la ora 17.30, am lăsat telefonul jos și am strigat: ”Unde e Cîțu? Îl vrem pe Cîțu al nostru, ăla rău, care mușcă din dușmani!” Zadarnic! Cîțu nu a mai venit.
Așa că am început să îl caut sau măcar să găsesc o explicație pentru derutanta schimbare.
Nu mi-a fost greu. Vechiul Cîțu dispăruse pe timpul mitingurilor de săptămâna trecută. Pe parcurs i-au dispărut aroganța, duritatea la anunțarea măsurilor. Am observat că nu era singurul lovit de ”fobia protestelor”. Vlad Voiculescu, o altă voce care nu ne menaja în mesajele publice, ne-a uimit vorbind tam-nesam despre cum lucrează la scheme pentru redeschiderea unor activități.
Schimbările lor și a unora dintre asociații lor politici m-au convins că mitingurile aveau o forță care nu se vedea bine de pe margine, perturbat fiind în orice observație atentă de fanfare de atacuri la adresa participanților.
Cum s-a lucrat ”la” mitingurile astea de s-au fâsâit la finalul săptămânii? SImplu. În primul rând au fost politizate și asta a fost ușor. Indiferent de revendicările celor din stradă, liderii AUR au fost mai vizibili decât orice alt protestatar. Au urmat scenele violente și ridicarea celor vinovați de vandalism exact sâmbătă, când se anunța un nou protest masiv. Sigur, orice anchetă are un moment operativ în care suspectul trebuie ridicat, iar cei care au provocat distrugeri nu trebuie iertați, mai ales că ei au compromis mișcările, dar coincidența rămâne suspectă. În paralel, Cîțu și echipa lui de miniștri și-au schimbat discursul, pe românește ”au lăsat-o mai moale”.
Lovitura finală a dat-o premierul, când a oferit, pentru prima oară, un orizont clar pentru ridicarea restricțiilor, 1 iunie.
Două luni! Atât cere Florin Cîțu pentru a face ce nu reușește coaliția de mai bine de 13 luni!
Nu știu dacă vor relaxa măsurile în iunie, nici măcar nu știu dacă asta vor, dar un lucru este cert, două luni sunt destul de puțin ca nemulțumiții să accepte să aștepte fără să mai preseze cu mitinguri, dar și destul de mult ca promisiunea să fie uitată când se va apropia vara.
De ce să fie uitată? Păi, răspunsul e simplu, doi medici, Alexandru Rafila și Valeriu Gheorghiță, au spus, tot luni, că măsurile de relaxare ar trebui să apară abia în septembrie.
Pentru Florin Cîțu, însă, mutarea termenului dincolo de vacanța de vară era prea riscantă, ba chiar ar fi fost un motiv de furie în plus pentru HORECA, artiști sau, până la urmă, pentru orice om care mai spear la un concediu cât mai aproape de normal.
Dacă e să fac un prognostic, 1 iunie, pare o data plauzibilă pentru ridicarea restricțiilor de circulație noaptea și… atât. Deschiderea restaurantelor la interior, când vor fi deschise terasele, e frecție la picior de lemn.