Români de excepție. Oameni cu o biografie excepțională, cu realizări mărețe și modestie pe măsură.

Ioan G. Bibicescu, un ilustru Guvernator al Băncii Naționale - BNR. Ce legături cu Masoneria a avut și de ce i s-a spus Guvernatorul Marii Uniri? Acesta a văzut lumina zilei la 8/20 noiembrie 1848.

Sau așa se crede, întrucât sunt acreditați ca ani de naștere și 1849 sau 1850. S-a născut la Colibași, lângă Turnu Severin.

A fost unul din oltenii care au guvernat Banca Națională a României. Începând de la părintele ei, niciodată guvernator, dar lider din umbră, Eugeniu Carada, continuând cu Mihail Oromolu - vâlcean, Dumitrache Tilică Burileanu -mehedințean și actualul guvernator - Mugur Isărescu - vâlcean.

O poveste dulce ca o prăjitură. Ioan Bibicescu a copilărit la Cerneți, apoi la Turnu Severin.

A studiat școala primară la Cerneți, iar liceul l-a urmat la actualul Colegiu Carol I din Craiova. Cum Turnu Severin și Craiova - locul de origine al lui Eugeniu Carada - erau nuclee ale luptei naționale, cu accent pe pasiunea pentru antichități, de tânăr, Ioan G. Bibicescu era pasionat de medalistică.

Ioan G. Bibicescu și masoneria

Nu există date concrete ale prezenței sale la o lojă masonică anume, dar există indicii clare.

Biografia sa și apropierea de nume precum Eugeniu Carada sau C.A.Rosetti îl califică drept slujitor al Luminilor Masoneriei (Echerul, Cartea și Compasul). Biblioteca sa, celebră, din Severin, este marcată de elemente masonice.

C.A. Rosetti, Ion și Dimitrie C.Brătianu, D.A. Sturdza se inițiaseră în masonerie în Loja Athenee des Ettrangers aflată sub obediența Marelui Orient al Franței.

După persecuțiile lui Napoleon al III-lea, Loja s-a integrat într-o alta, mult mai discretă, La Rose du Parfait Silence. CA Rosetti, DA Sturdza și frații Brătianu atinseseră înainte de 1848, anul declanșării Revoluției, gradul 19, Cavaler Kadesh și chiar pe cel  superior de Cavaler de RozaCruce.

Totuși, Ion Brătianu se rupe de Masonerie și își obligă fiii să jure că se vor ține departe de Masonerie, deși educatorul lui Ionel și Dinu Brătianu fusese însuși Eugeniu Carada.

Ioan G. Bibbicescu își începe ucenicia (inclusiv în Masonerie) sub coordonarea lui C.A.Rosetti, la ziarul Românul, apoi din 1895, este director guvernamental în BNR.

Eugeniu Carada nu a spus niciodată de unde a venit cu banii care au stat la baza capitalului BNR: BNR a fost total independentă din 1880 față de statul român, iar fraza lui favorită era: „Și un idiot o poate conduce, ea merge înainte”.

Eugeniu Carada s-a stins în 1910, fiind înmormântat la Cimitirul Sineasca din Craiova, pe piatra de mormânt fiind basorelieful său mortual, întins și salutând conform gadului de maestru.

Ioan G. Bibicescu, Guvernator al BNR

Îi succede lui Anton Carp ca interimar în perioada 1914-1916, după care este Guvernator în anii 1916-1921.

Adică în perioada Marelui Război și în perioada începutului refacerii interbelice a României.

Ioan G Bibicescu a întreprins acțiuni memorabile: a protestat față de mutarea Tezaurului în Rusia, a acordat statului român împrumuturi avantajoase pentru efortul de război.

În epocă se știa că BNR a susținut o treime din toate cheltuielile de război ale României, inclusiv în anii refugiului 191-1918,  ajutor pentru  căminele studențești de la Iaș.

A organizat sediul BNR din refugiu, la Iași. A militat pentru unificarea monetară care se încheie după ce el pleacă de la BNR.

Ca orice mason adevărat,  Ioan G. Bibicescu a fost discret, nu s-a lăudat cu acțiunile sale:

„Am primit conducerea Băncii într-o situațiune grea, atât de grea încât nu se putea închipui, și a trebuit să iau măsuri conform acestei situațiuni. Am plecat mortificați și cu durerea în inimă, dar credința în izbânda dreptăței cauzei naționale nu ne-a părăsit un singur moment,adevăratul patriot, în orice împrejurare, fie cât de gravă, nu trebuie să piardă credința în viitorul neamului său, dacă are dreptate, ci, călăuzit de această credință, să-și încordeze munca pentru izbânda finală, care, în sfârșit, nu se poate să nu vină”

Orașului copilăriei sale, Turnu Severin i-a donat cărțile sale și localul Bibliotecii Județene de azi care-i poartă numele.

Ioan G Bibicescu este înmormântat la Turnu Severin, decesul său survenind la  2 mai 1924, la București.

Deși a petrecut mult mai mulți ani la BNR, din 1895, memoriile sale, apărute în 1921, au purtat numele „Opt ani în Banca Națională a României”.

O personalitate covârșitoare

În calitate de jurnalist, Bibicescu s-a concentrat asupra chestiunilor economice, sociale și politice de mare importanță din țară.

O preocupare constantă a fost soarta românilor sub stăpânire străină. De aceea, la fiecare publicație la care a lucrat, a menținut o secțiune permanentă numită "De peste munți".

Unde a discutat în mod deschis despre situația românilor din Ardeal, acțiunile lor și sprijinul necesar din partea patriei-mamă.

În plus, Bibicescu a fost membru activ al Ligii pentru unitatea culturală a românilor.

Conștient că vorbele fără acțiuni sunt demagogie, a susținut financiar diverse ziare, printre care "Familia" din Oradea, "Albina" din Sibiu și "Gazeta de Transilvania" din Brașov.

A susținut financiar școli și biserici românești din Ardeal. Dragostea sa pentru cultura românească în general l-a inspirat să creeze lucrarea "Poezii populare din Transilvania" .

O colecție de folclor la care a dedicat mai bine de 12 ani și care a fost publicată în 1893.

Bibicescu a început să adune poezii populare din Transilvania, cel mai probabil în 1881, când a început să facă tratamente balneare în satul Vâlcele din județul Trei Scaune.

An de an, și-a extins colecția, fără inițial a avea intenția de a o publica. A prezentat-o însă sub formă de manuscris lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, care a exprimat aprecieri laudative în monumentalul său "Etimologicum magnum Romaniae."

Moștenirea sa

Nu doar folclorul și politica erau subiectele care îl atrăgeau pe Bibicescu, ci și istoria.

Această pasiune, care l-a stăpânit toată viața, l-a motivat să scrie o lucrare extrem de detaliată despre Revoluția de la 1848 și să adune în impresionanta sa bibliotecă toate cărțile care se refereau într-un fel sau altul la români și la teritoriile lor.

O caracteristică distinctivă a personalității lui Ioan G. Bibicescu a fost pasiunea sa pentru cărțile rare.

De-a lungul vieții, Bibicescu a adunat o colecție valoroasă de cărți, care se remarca prin "tematică omogenă excepțională și valoare istorică incontestabilă."

Astfel, a rezultat o bibliotecă impresionantă, cuprinzând între 30.000 și 40.000 de volume, printre care se aflau lucrări de o importanță excepțională.

Conform dorinței lui Bibicescu, această bibliotecă a fost donată orașului Turnu Severin.

Împreună cu biblioteca, Bibicescu a oferit și impresionanta sa colecție de monede și bancnote, care trebuiau să facă parte integrantă din donația sa.