Români de profesie asistaţi social

Cetăţenii obişnuiţi cu traiul din ajutoare sociale ameninţă că tăierea acestor sume de la stat îi va scoate în stradă, la o nouă revoluţie.

Scăderea cu 15% a ajutoarelor sociale anunţată de executiv, pentru a reduce cheltuielile din buget, dar şi pentru a-i motiva pe români să meargă la muncă, a luat prin surprindere localităţi-campioane la numărul de locuitori care trăiesc din „mila statului”.

În comuna Mironeasa se înregistrează un record pen tru judeţul Iaşi: 40% dintre familii primesc ajutor social. Iar la Dumbrava, Prahova, se ajunge la un număr de peste 1.000 de persoane care primesc o formă de asistenţă socială, din 4.300 de locuitori, câţi are localitatea.

La Mironeasa, înfloresc cârciumile

Deşi sătenii se plâng că nu au de lucru, 90% dintre terenurile agricole ale comunei Mironeasa au fost lăsate în paragină, iar crâşmele au răsărit la tot pasul: doar în satul-mamă funcţionează 21. Dependenţa de ajutoare este atât de mare, încât oamenii cumpără alimente „pe caiet” până când iau banii de la stat şi ameninţă că vor face revoluţie dacă li se vor tăia aceste drepturi.

La Mironeasa, timpul nu se măsoară în ore fixe, ci în „pe la”. Ieri, o bună parte dintre săteni se pregăteau. Unii pentru pomana de la cimitir – a fost Înălţarea - , alţii pentru coada de la poştă unde se dau alocaţiile.

Ceilalţi aşteptau cu nerăbdare ziua când le va veni rândul la ajutoarele de la primărie. Aproximativ 40% dintre cele 1.200 de familii sunt „vemeghiste”, adică primesc venit minim garantat, cuprins între 125 şi 400 de lei lunar. Peste 60% încasează între 50 şi 80 de lei drept alocaţii complementare sau monoparentale.

Nu-i de mirare că la Mironeasa copiii se nasc pe bandă rulantă: 110 doar în 2009, populaţia comunei numărând 4.900 de suflete. Localnicii neagă însă că ar face copii pentru ajutoare. „Ce, e interzis să faci copii?”, se răţoieşte Gheorghe Agrici, şi el asistat social.

„Dacă taie, fac rivoluţie!”

Aproape că nu găseşti asistat social din Mironeasa care să nu se vaite. „Unde să muncim, tăticuţule? Gostaturile le-a privatizat, tăt, suntem săraci, unde să muncim? De-abia dacă mai prind să lucrez ceva cu ziua”, se tânguie Gavrilă Rostaş, 55 de ani, care primeşte 100 de lei pe lună de la stat.

Mai tânărul său companion de bere, Florin Coniac, 26 de ani - „Am primit-o de pomană, pentru ziua de azi”, parcă se scuză el - are o familie de cinci membri. Fiecare primeşte câte 80-90 de lei pe lună şi ăsta-i tot banul. A lucrat în Grecia o vreme, n-a mai mers, s-a întors şi iaca-l la terasă.

La 38 de ani, Rodica Călin are şapte copii, dintre care unul cu handicap, soţul îi este bolnav, iar soarta îi flutură în jurul milionului de la primărie. Râde mânzeşte când un vecin îi reproşează că face copii şi nu are cu ce să-i hrănească, dar ameninţă: „Dacă ne taie ajutoarele, fac rivoluţie! Iau toţi copiii şi îi duc la stat!”. Zona în care trăieşte Rodica are o poreclă: „Coasta de Azur”. Inspirată din viaţa reală, femeia a rebotezat-o, scurt: „Coasta handicapaţilor”.

Viaţa, „pe caiet”

Ca şi sătenii, şi viceprimarul Dumitru Curcudel dă vina pentru sărăcia din comună pe faptul că oamenii nu au bani să lucreze pământul. „Mai bine era pe vremea lui Ceauşescu, munceai la CAP”, zice tanti Dora, vânzătoare la unul dintre magazinele din stat. Din trei-patru clienţi, unul vrea fie rachiu, fie ţigări. Se dă şi la bucată, după buget.

Mulţi cumpărători ajung „la caiet”, iar datoriile sunt achitate în ziua când vin „ajutoarele”. Deşi se plânge că-i greu şi pensiile „e mici”, tanti Elisaveta Vasiliu nu pregetă să tragă o votcă la botu’ calului, plus două sticle de vin „de la butoi”, pentru acasă.

„Nu-i bună situaţia”, meditează tanti Elisaveta, cu un ochi la televizorul deschis de tanti Dora pe un post de ştiri alarmist.

Cine e împotrivă îşi riscă pielea

La poştă e agitaţie. Se dau ajutoarele. Femei cu pruncii în braţe şi elevi firavi stau la rând. Vreo două femei ţin să conteste: „Au grădină şi primesc. Nu-i corect! Vin la primărie şi zic dă-mi ajutorul în loc să pună osul la muncă!”. Sunt acoperite de majoritate, cu urlete: „Unde să muncim? De la ăia din guvern de ce nu taie? Că ăia mânâncă friptură de 2.000.000 pe zi!”.

Florentina Căluian (36 de ani, doi copii, ajutor social şi alocaţie complemen tară) avertizează şi ea: „Va fi vărsare de sânge dacă ia ajutoarele!”.

VIAŢA ÎN COMUNĂ

Viitorul se clădeşte pe 25 de cârciumi

Dacă am lua în calcul toate familiile din localitatea Mironeasa - Iaşi, care primesc bani de la stat, procentul asistaţilor s-ar apropia de 100% din totalul locuitorilor comunei.

Se poate spune că Mironeasa bate toate recordurile, dacă-i socotim şi pe cei aproape 47% dintre localnici care au primit toamna trecută ajutoare în făină şi zahăr de la Uniunea Europeană.

Unde vezi o casă refăcută cât de cât sau una în construcţie e vorba de cineva plecat în străinătate la muncă. „Avem vreo 300 de persoane plecate”, recunoaşte viceprimarul Dumitru Curcudel.

Deşi documentele oficiale arată că, în ultimii doi ani, la Mironeasa au fost organizate licitaţii totale în valoare de 6,3 milioane lei pentru reabilitarea unor clădiri, a drumurilor, dar şi pentru proiecte tehnice şi studii de fezabilitate.

Aceste investiţii nu au contat pentru a com pensa sărăcia cruntă a oamenilor.

„Ridicarea prin educaţie”

Rar recunoaşte însă cineva că în localitatea ieşeană oameni tineri şi buni de muncă lenevesc şi beau. Şeful de post, Mihai Ciubotaru, a numărat doar în „satul- mamă” 21 de crâşme, alte patru funcţionând în celelalte două sate. În total, nici mai mult, nici mai puţin de 25 de localuri.

Cât despre mult dorita „ridicare prin educaţie”, aceasta nu pare să aibă succes: deşi gradul de promovabilitate e mare, iar rata de abandon e mică, doar câţiva copii de la şcoala din comună merg la liceu, la Iaşi, şi asta, de cele mai multe ori, cu ajutorul unor burse.

Un oficial din primărie trage concluziile legate de mentalitatea locuitorilor şi de amploarea pe care au luat-o ajutoarele sociale în ultimii ani: „Dacă s-ar tăia venitul minim garantat, n-ar mai fi nevoie de reducerea pensiilor şi salariilor! Cu ăştia zece miliarde de lei pe care îi plătim noi doar în 2010, s-ar putea face nişte asociaţii în care toţi aceşti asistaţi să lucreze pământul şi să primească un salariu”.

În plus, potrivit şefului Direcţiei de Muncă, Andrei Buiceag, în judeţ sunt aproximativ 350.000 de beneficiari de ajutoare sociale sub diverse forme, ceea ce situează Iaşiul pe un loc fruntaş în ţară. Lunar, statul virează pentru aceste persoane aproape 3.000.000 de lei.

MIRONEASA. La poştă, în ziua când vin „ajutoarele” FOTO: SORIN SEMENIUC