Bibliografia şcolară şi romanele de dragoste sunt printre cele mai citite ficţiuni dintr-o bibliotecă aflată la câteva străzi distanţă de dramele reale din „ghetou”.
Două volume de dragoste semnate Elizabeth Adler trec din mâna lui Theodor pe biroul bibliotecarei Lavinia Simion. "E la mare căutare autoarea", zice femeia. Theodor e paznic undeva prin zonă, iar biblioteca "Gh. Şincai" din Prelungirea Ferentari e de mare ajutor în nopţile deloc animate de care are parte la post. Theodor e "puţin cam obosit". Vine des şi el şi fiul său la biblioteca din Ferentari. "Mai citim, la televizor stăm mai puţin. Că nu le am eu cu televizorul", zice bărbatul.
Pe lângă romanele de dragoste, demne de un romantic incurabil, e şi un volum poliţist. "Necunoscuta din congelator". Asta ar mai aduce ceva suspans în reţeta de amor a cărţilor împrumutate deja, aşa că Theodor poate să iasă liniştit din bibliotecă, să o ia pe şosea, să treacă pe lângă nişte vulcanizări, un magazin care vinde şuruburi şi şaibe şi o biserică evanghelică amenajată la parterul vreunei case.
E cam gol printre rafturile de cărţi. Lavinia Simion spune: "Nu e aşa mereu, am zile când vin mereu oameni aici". Ea a venit aici pe un post de bibliotecară în 1998. Principalul motiv ar fi că locuieşte aproape. Dar nu e chiar simplu să fii bibliotecară în Ferentari, lasă să se înţeleagă. Nu pentru că ar fi deosebit de periculos. Doar că uneori - rar, dar se întâmplă - i-au mai trecut pragul, de exemplu, tineri drogaţi, în căutare de altceva decât de lecturi gratis.
Drumul spre casă
Dacă e să facă o imagine generală a stării bibliotecilor publice, Lavinia Simion ar spune că "oamenii nu prea citesc, sincer". Iar în ce priveşte biblioteca ei de cartier, vin mai mult elevii de la şcolile generale din zonă. Are aici "şi beletristică şi literatură română", după cum se exprimă bibliotecara. Pe rafturi sunt şi cărţi de filosofie. Le mai citesc studenţii care stau prin zonă.
În Zeţari, la două staţii mai încolo, sunt ghetourile. Lavinia Simion spune că seara, sincer, şi ei îi e cam frică să se plimbe pe aici. "Să mai stai şi singură, ca mine, nu e chiar uşor. Nu am păţit eu personal nimic, dar n-ai de unde să ştii ce se întâmplă. Dar soţul meu e poliţist, mai am şi eu noroc cu el. Dar tot singură stau aici...", spune bibliotecara.
De asta, Lavinia Simion are un program de lucru doar de zi, indiferent de anotimp. "Este o bibliotecă cu un risc. Şi de asta mi-au făcut program pe zi, că a considerat şi conducerea că sunt fată... Că, vă daţi seama, mi-ar fi şi mie frică să o iau prin Ferentari noaptea cu 139 să mă duc acasă... Noi mai colaborăm şi cu secţia de poliţie, mai trec din când în când să vadă ce mai e", spune Lavinia Simion.
Câteva evenimente ciudate
S-au născut inclusiv bancuri legate de biblioteca din Ferentari. Le găseşti, ca mai tot ce vrei şi ce nu vrei, pe internet. "Poliţia a declarat că s-au gasit arme ascunse în spatele bibliotecii din Ferentari. Localnicii sunt în stare de şoc. Nu ştiau ca în Ferentari există o bibliotecă", ar fi o glumiţă. Lavinia Simion e serioasă când spune că n-a auzit-o niciodată.
De fapt, dincolo de prejudecăţi şi spaime legate de "blocurile gri", Lavinia Simion pictează o imagine destul de banală. Rar i s-a întâmplat, ca oricărei bibliotecare, de altfel, să nu-i aducă "clienţii" cărţile înapoi. Au fost totuşi şi situaţii ciudate.
Acum câţiva ani, au venit doi tineri şi au furat cărţi. A fost o zi tristă. Copiii au intrat, s-au băgat "acolo, la ruşi" – raftul cu literatură rusă n.r.- şi au îndesat cărţi prin haine. "Au luat şi Shakespeare atunci". Iar Lavinia Simion a chemat poliţia. Au furat ca să vândă, pentru că se drogau. Nici măcar nu au fost inspiraţi, dă de înţeles femeia. "Şi-au lăsat şi buletinul când şi-au făcut permis, au lăsat şi număr de telefon...", spune.
Au mai venit odată, tot aşa, alţi tineri – "cred că erau drogaţi, că aveau tot aşa seringa la ei şi se vedea după faţă". "Au intrat peste mine. Dar nu s-a întâmplat nimic. Mi-au cerut doar nişte apă", povesteşte bibliotecara. Le-a dat. Cam astea ar fi momentele "grele" care au scos din adormire mica bibliotecă.
Ce se cere de la şcoală
Lavina Simion are un soi de strategie ca să ţină interesat cartierul. Comandă "carte pentru cei mici". Copiii împrumută ce le cere şcoala. Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Slavici. Cei şi mai mici mai cer poveşti de Andersen, romanele lui Jules Verne.
"Noi avem şi un program pentru ei, "Vino la noi" se numeşte. Îi ajutăm să lucreze pe calculator, mai caută ce au nevoie pentru la şcoală. Vin copii cuminţi, liniştiţi. Iau şi suplimentar acasă cărţi să citească. Am avut nişte cărticele, de exemplu, au fost înnebuniţi copiii de a cincea, a şasea. Cărţi de groază!", spune Lavinia Simion şi scoate un teanc de volumaşe, cu titlul "Cărţile care îţi dau fiori".
S-a cerut şi Harry Potter în Ferentari, când vrăjitorul lui J.K. Rowling făcea ravagii peste tot în lume. Lavinia Simion a adus şi cărţi de poveşti. Cu dragoni, prinţese, nimic ieșit din comun. Cărţi pe care le-ar cumpăra părinţii din orice librărie. Doar că aici mulţi nu pot, "pentru că sunt scumpe", spune Lavinia Simion.
De multe ori, viaţa în cartier nu e deloc la fel de roz cum sunt coperţile cărţilor de poveşti expuse în vitrina bibliotecii. De asta bibliotecara Lavinia Simion a căpătat ceva şi din meseria unui asistent social.
Vieţile unor mici cititori
S-a întâmplat să vină la bibliotecă tineri cu probleme grave în familie. Care povesteau drame ce de multe ori concurau cu ficţiunea strânsă între paginile de pe rafturi. "Le place să vină să-mi povestească. Dar şi eu îi mai întreb: Ce-ai mai făcut? Cum a fost la şcoală? Ai luat corijenţa?", sunt întrebări care vin din partea bibliotecarei. Copiii îi răspund: "Tata bea" sau "Mama n-are servici, trăim din şomaj, din alocaţie". "Ţi se înmoaie sufletul când auzi. Au unii şi probleme de sănătate...", spune.
De exemplu, are acum "o cititoare" fidelă, elevă de liceu, care a venit la biblioteca din Ferentari încă de când era în clasa a cincea. "Şi e foarte supărată că nu mai poate să meargă la şcoală. S-a îmbolnăvit. Are un cancer de piele", spune Lavinia Simion. Bibliotecara spune că a plâns când a auzit toate astea.
Face apoi un tur printre rafturi. Biblioteca e mică. Nu ar aduna o sută de oameni la un loc. "Fumatul, un gest inutil", scrie pe un afiş scos la imprimantă. Iar alături, s-a strecurat o glumă din cadrul unei campanii de alfabetizare: "Eşti analfabet? Scrie-ne, azi, şi te ajutăm". Un fel de invitaţie pentru cei care nu ştiu să citească, dar poate găsesc totuşi timp să scrie.
PRINTRE RAFTURI
Aproape 7.000 de cărţi "la şosea" Bibliotecara din Ferentari are mulţi autori preferaţi. Lavinia Simion se opreşte totuşi la Paulo Coehlo. După atâţia ani de muncă, n-ar renunţa să lucreze aici. "Poate pentru un post în altă zonă", se mai gândeşte totuşi. "Chiar am stat aici în condiţii vitrege la început. Nu era căldură, cinci ani de zile am stat în frig. Aveam un radiator. Era un frig groaznic iarna, era sobă, dar nu erau gaze. Acum este frumos!", spune femeia.
În prezent sunt 677 de cititori activi înregistraţi la biblioteca din Prelungirea Ferentari. De internet au beneficiat, în 2011, 460 de persoane. Filiala – parte a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti - adună cam 6.700 de cărţi. Au fost mai multe, "dar s-au casat". "Pentru că am intrat într-un program de reorganizare, la fiecare carte s-a ataşat un cod de inventar şi atunci am oprit doar cartea bună şi care a avut cerere. Să nu fie deteriorată fizic şi să nu fie depăşită moral", zice Lavinia Simion.
Recomandările noastre
