Nu ştim dacă este cel mai ghinionist român plecat peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune, dar, cu siguranţă, Dorel Benga este unul dintre milioanele de compatrioţi amăgiţi de visul Occidentului. Clujeanul nu a plecat în străinătate la noroc, la „ghici”, ci a trecut prin toate etapele normale unei astfel de întreprinderi: a căutat pe portalurile de joburi o fi rmă care să pară cât de cât serioasă, a contactat-o şi a primit răspunsuri la nelămuririle pe care le avea şi abia apoi şi-a cumpărat bilet de autobuz. Cum nu era la prima încercare de acest fel, Dorel şi-a studiat foarte atent plecarea. Şi totuşi, realitatea l-a mai izbit o dată, cu putere, iar acum românul nu mai vrea decât să i se facă dreptate.
„Evenimentul zilei” a scris, în luna octombrie a anului trecut, despre drama lui Dorel Benga, românul care a avut teribilul ghinion de a fi accidentat pe când muncea în Malta. Pe scurt, în luna martie, clujeanul se întorcea de la muncă, pe bicicletă, când a fost acroşat de o maşină care, ulterior, s-a dovedit a aparţine guvernului maltez.
Şoferul nu a catadicsit să vină să îl ajute pe român, care a zăcut într-o baltă de sânge minute în şir, până când a reuşit să se ridice şi să plece, pe propriile picioare, la spital. Medicii de la cel mai mare spital din Malta, Mater Dei, l-au lăsat în agonie 5-6 ore până l-au consultat, dar l-au trimis acasă, fără să descopere dubla factură de claviculă.
Avea nevoie de bani pentru operaţie
Dorel Benga nu a reuşit să-şi găsească dreptatea în Malta, iar autorităţile din insulă l-au tratat cu dispreţ. Nu ştie nici până în ziua de azi cine l-a lovit cu maşina, pentru că poliţia de acolo refuză cu încăpăţânare să răspundă. Incapabil să mai lucreze, s-a întors în ţară, distrus de durerile atroce pricinuite de accident. „După accidentul din Malta, am revenit în România, pentru că nu mai aveam nicio sursă de venit. Trebuia să-mi continui viaţa, să-mi continui tratamentul medical. Trebuia să vin acasă, pentru că aici mai aveam cunoştinţe, aveam un loc unde să pot sta. După ce am ajuns în România, primul gând a fost cum să-mi plătesc tratamentul medical. Trebuiau bani, iar eu trebuia să găsesc o sursă de venit. Am căutat pe E-jobs un nou loc de muncă, să câştig nişte bănuţi şi apoi să fac tratamentul. Când am venit din Malta, ştiam că trebuie să fac o operaţie la gât, la coloana cervicală”, ne-a povestit Dorel.
L-au ademenit cu bani frumoşi
Ştia că are şi un început de hernie de disc, dar şi probleme cu inima şi cu coloana vertebrală, plus mai multe sechele de la accidentul din Malta. Dar nu avea ce face, trebuia să-şi găsească o sursă de venit. „Am găsit pe E-jobs o firmă care angaja români în Germania şi am sunat, să văd despre ce este vorba. Mi-au zis că într-o lună îmi găsesc sigur de muncă. Asta se întâmpla în luna iulie 2018. Apoi m-au sunat şi mi-au zis că mi-au găsit un loc de muncă în construcţii în Germania, că e firmă olandeză, e firmă serioasă, că o să câştig bani frumoşi. Persoana de contact de la firma din România ştia totul despre mine, inclusiv de accidentul din Malta”, a continuat Dorel Benga.
„M-aş fi dus şi în groapă să muncesc”
Ştia că este greu în construcţii, dar omul când are nevoie de bani... „M-aş fi dus şi în groapă să muncesc. Trebuia să strâng bani pentru sănătatea, pentru viaţa mea”. Pe 9 august a fost sunat chiar de la firma din Olanda, care avea contract cu compania din România. I-au spus că au un job pentru el şi i-au trimis oferta, care era foarte bună din punct de vedere financiar. Aşa că Dorel a acceptat. „Aveam 12 euro pe ora lucrată plus 24 de euro diurnă în fiecare zi. Aş fi câştigat în jur de 2.200 - 2.300 de euro pe lună. Chiria era plătită de companie. Dacă s-ar fi respectat conform clauzelor, contractul ar fi fost foarte bun”, completează clujeanul.
Dorel Benga a avut primele îndoieli în momentul în care a aflat că trebuie săşi plătească singur transportul. „Ei au spus că vor un gest de încredere de la mine, iar când ajung îmi dau banii înapoi pe transport la primul salariu. Primul salariu era, de fapt, un fel de avans la care se plătea transportul şi încă 200 de euro bani pentru mâncare pentru prima lună. Din păcate, banii aceştia nu i-am văzut decât după trei săptămâni”, spune cu amărăciune Dorel.
Mințit și furat, Dorel s-a îmbolnăvit de necaz
Clujeanul n-a semnat actele imediat, ci a aşteptat să vadă dacă toate condiţiile erau precum cele stipulate în contract. Prima cazare era în regulă, într-o casă cu etaj, la 3 kilometri de Main şi lucrurile păreau să se îndrepte pentru românul supus atâtor încercări. Dar aparenţe pot fi înşelătoare. La începutul lunii august, Dorel a fost anunţat de firmă că nu mai poate sta acolo şi a fost mutat într-o altă casă, cu alţi muncitori români la un loc. „Trebuia să ne mutăm la 25 de kilometri, într-o zonă izolată, unde primul magazin era la 10 kilometri şi nu aveam semnal la telefon. Trebuia să trăiam în subsolul unei clădiri neterminate”.
I s-a făcut rău de supărare
Dorel a contactat firma din România spunând că, în condiţiile date, ar prefera să-şi plătească singur chiria, într-o zonă mai bună. Aceştia i-au răspuns că nu trebuie să-şi facă niciun fel de griji, că o să-i găsească sigur cazare. „Încercau să mă înduplece să lucrez acolo, în condiţiile lor. Bani nu primisem până atunci decât cu ţârâita. Primii bani care mi-au intrat în cont, la sfârşitul lui august, reprezentau, de fapt, datoria lor faţă de mine, adică biletul de transport plus banii de mâncare, deşi ei trebuiau să-mi plătească, zilnic, diurna de 24 de euro, bani pe care nu i-am văzut niciodată. Am cerut explicaţii de la românul care se ocupa de noi, cei veniţi din ţară să lucrăm, pe care îl cheamă... Flavius Corcodel”, ne spune, plin de amărăciune, Dorel Benga.
Cheltuieli de 1.000 de euro
Condiţiile din noua locaţie erau de nesuportat: bucătărie, cameră, baie, totul la un loc. Dormeau patru oameni în trei paturi. Pe fondul supărării, lui Dorel i s-a făcut rău şi a fost dus de urgenţă la primul spital: „Aveam tensiunea foarte ridicată, 180 cu 120. Era 2 septembrie. M-au operat la coloana cervicală. Cheltuielile din spital le-am plătit din buzunarul meu, plus cazarea. Am cheltuit, în total, 1.000 de euro. De la firma de construcţii primisem, cu totul, 1.400 de euro”.
„Suntem mai umiliţi decât sirienii”
Dorel Benga a decis, până la urmă, să se întoarcă în ţară. A apelat la Biserica mormonă, din care făcea parte, dar “nu m-a ajutat cu nimic, deşi cotizam de 10 ani acolo. Aşa-mi trebuie! Ei construiesc mall-uri la ţară. E uşor să luăm banii fraierilor şi să nu-i dăm înapoi atunci când au nevoie”, spune el cu năduf. Însă tot o biserică, cea evenghelistă, i-a plătit biletul de întoarcere acasă, 65 de euro. „Practic, eu în acest moment nu ar trebuie să lucrez, la cât de bolnav sunt! Şi îi îndemn pe români să nu mai plece aiurea să lucreze în străinătate. Toţi românmii pe care i-am întâlnit în Germania şi Olanda erau ţepuiţi, măcar o dată, de firmele de intermedieri. Alţii au păţit-o de mai multe ori. Suntem umiliţi, mai umiliţi decât sirienii. Totul este o bătaie de joc!”. Acum, Dorel se bazează pe Corina Berinde, o avocată din baroul Cluj care nu i-a cerut bani pentru consultație. „Mi-a spus că există șanse să-mi găsească dreptatea. Că pot să merg până la CEDO”. Până atunci, însă, românul va mai suporta câţiva ani durerile străinătăţii.
Sediul firmei era într-o cutie poştală!
Dorel a încercat să-şi dacă singur dreptate. În luna decembrie, s-a dus la Rotterdam, unde figura head-officeul companiei de intermedieri, cea cu care luase legătura firma de recrutări din România, dar, la adresa indicată, nu am găsit decât o cutie poştală! „Probabil că este o firmă înfiinţată de români, că toţi vorbesc româna. Apoi, am fost la echivalentul Inspectoratului Teritorial de Muncă din Olanda, am discutat cu un consilier juridic vizavi de această speţă, şi oamenii mi-au spus că trebuie să mă realoce la un avocat. Ei au descoperit că nu sunt înregistrat în sistemul lor de muncă”.
Mai mult, Dorel a aflat că nu a avut niciodată asigurare! „Am fost în ilegalitate totală. Iar după ce m-am întors cu ţară, au început să vină facturile de la spitalul din Germania. Sunt dator şi acolo cu 5.000 de euro, pentru perioada în care am fost internat!”, îşi aminteşte el.
Cazare în mijlocul iernii, în cabană, fără duş
Lucrurile nu s-au încheiat aici. Pentru că se afla într-o situaţie disperată, Dorel şi-a mai forţat o dată norocul şi a încercat să se angajeze în Olanda. „După această experienţă, am vrut să plec în Olanda să lucrez, tot printr-o astfel de firmă, dar, când am ajuns acolo, am avut un şoc: românii erau cazaţi în cabane! În mijlocul iernii, în cabană! Fără duş, fără nimic!”, povesteşte Dorel.
Clujeanul a avut noroc cu un olandez, pe care îl mcunoştea de mai mult timp, care l-a lăsat să să stea câteva zile întro cameră: „Dar nu aveam pernă, nu aveam plapumă, cearşaf, nimic... Plus că era frig bocnă. Era la etajul 10 şi îmi cerea şi bani pentru camera aia, 300 de euro. Cum să plătesc 300 de euro când eu nu aveam de nici unele, nici apă caldă, nimic? În Malta, de exemplu, am închiriat un apartament cu 600 de euro, dar era complet utilat”.
A intrat în greva foamei
Ieri, Dorel Benga (foto) nu a mai putut suporta nedreptăţile la care a fost supus şi a decis să intre în greva foamei, în centrul Clujului.
„Anunţ că am intrat de azi de la 12.00 în greva foamei pe termen nelimitat şi că de mâine voi fi cu bagajele mele în fata Tribunalului Cluj să protestez paşnic privind situația mea si neimplicarea autorităților privind cazul meu”, ne-a scris, ieri, Dorel Benga. „Am discutat cu avocații din Baroul Cluj şi am ajuns la concluzia că este singura formă în care pot fi ajutat real. Cer demisia guvernului şi demisiile Ministrului de Externe, Șefului Poliției Romane şi CSM privind legislaţia în raporturile privind accidentele rutiere ale cetățenilor românii loviți de masinile altor Guverne, în speță cel din Malta. Cer respectarea legilor de către firmele româneşti de mediere care fac ilegalităţi grosolane cu contractele de muncă în străinatate! După acest demers, dacă se va sesiza un avocat pentru un caz probono, voi da în judecată Statul Român,Uniunea Europeană si Parlamentul”.
Sute de români, sclavi în Marea Britanie
Cazul lui Dorel Benga nu este unul singulart. Anul trecut, câteva sute de români au raportat că au lucrat în condiţii de sclavie modernă în spălătoriile de maşini din Marea Britanie, ceea ce ne face cea mai numeroasă naţionalitate exploatată la locul de muncă în această ţară. Spălătoriile de maşini au ridicat cele mai multe preocupări legate de sclavia modernă în rândul reclamanţilor, alături de domenii precum şantiere de construcţii, saloane de manichiură şi ferme. Acest domeniul numără aproximativ un sfert din toate victime potenţiale ale sclaviei care se adresau liniei de asistenţă. Mii de muncitori în spălătoriile auto din Marea Britanie sunt consideraţi sclavi, mai ales bărbaţi ademeniţi din Europa de Est. Ei sunt îngropaţi în datorii, forţaţi să lucreze în condiţii nesigure, le sunt luate documentele şi sunt supuşi ameninţărilor, abuzurilor şi violenţei.
Ministrul Marius Budăi a discutat problema la dineul cu raportorul Parlamentului European
Duminică seara, ministrul Muncii și Justiției Sociale, Marius Budăi, a avut un dineu de lucru cu Enrique Calvet Chambon, raportor al Parlamentului European pe dosarul condiții de muncă transparente și previzibile în UE, care vizează revizuirea Directivei privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, așa numita „Declarație scrisă”. În contextul schimbărilor substanțiale înregistrate pe piața muncii și a apariției noilor forme de muncă, propunerea de directivă:
-completează și modernizează obligațiile existente de informare a fiecărui lucrător cu privire la condițiile sale de muncă;
-creează noi standarde minime pentru a asigura faptul că toți lucrătorii, inclusiv cei cu contracte de muncă atipice, beneficiază de predictibilitatea și securitatea relațiilor de muncă;
-introduce măsuri pentru evitarea impunerii unei sarcini administrative asupra angajatorilor, de exemplu dându-le acestora posibilitatea de a furniza în format electronic informațiile solicitate. (Totodată, noile norme vor crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi, astfel încât angajatorii să beneficieze de o concurență corectă pe Piața Internă, cu mai puține lacune).