Pe a mea Am REZOLVAT-O acum 20 de ani, pe ale lor le rezolv în viitorul Parlament! Urmează o scurtă istorie a pensiilor speciale, pe date și pe fapte.

De ce vreau să v-o povestesc? Pentru că PMP nu a considerat, consideră sau va considera niciodată normal ca marea masă a pensionarilor să fie tratată cu dispreț și să aibă pensii de sub o mie de lei, in timp ce aproape zece mii de pensionari au parte de sume imense!

Dar, inainte de toate haideți s-o luăm cu începutul. Un început petrecut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. Acela a fost un moment decisiv al carierei mele.

Însă nu despre începutul ăsta vreau să vă povestesc, ci despre un început petrecut chiar recent - mai exact în septembrie 2018. Pe atunci, PMP a fost singurul partid care a depus primul proiect de lege privind eliminarea pensiilor speciale. La acea dată, când toată lumea se întrecea în festivități centenar-electorale, singurul care a pus degetul pe rană  în privinţa acestei probleme a fost Eugen Tomac, care a descris realitatea într-un mod brutal de sincer: “Singurii care ar trebui să beneficieze de pensii speciale sunt veteranii de război, militarii care au luptat în teatrele de operațiuni și foștii deținuți politici, iar restul cetățenilor ar trebui să primească pensii în funcție de contributivitate”.

PMP nu a stat degeaba și, așa că o lună mai târziu, a demarat o campanie de strângere de semnături pentru eliminarea pensiilor speciale, dorind să organizeze chiar și un referendum. În decembrie, același an, Eugen Tomac a fost singurul parlamentar român care a declarat și a și renunţat la pensia specială pe care o instituise PSD pentru parlamentari.

În aprilie 2019, tot PMP a propus în cadrul întâlnirilor ce aveau loc ocazional la Cotroceni, în vederea alegerii temelor și întrebărilor puse în referendumul pe justiție, că una dintre întrebările suplimentare de la referendum ar trebui să fie următoarea: “Sunteți de acord cu eliminarea pensiilor speciale?” Desigur, nimeni n-a fost de acord... Dar, pentru că „lumea bună” a politicii dâmbovițene s-a prins că abrogarea pensiilor speciale ar putea fi doar un subiect care ar da bine la electorat, la scurt timp și PNL a depus un proiect de lege - și mai nou, USR – destul de recent, aș zice, a confiscat fără rușine un deziderat de suflet de-ale Partidului Mișcarea Populară și l-a transformat într-o simplă temă de campanie.

Văzând că acest lucru îi interesează pe români, cei care au împânzit țara cu afișe în care și-au pus drept slogan cea mai mare jignire pe care putea s-o primească poporul român, adică... “O Românie fără hoție”, au furat - la propriu, o dorință mai veche de-ale noastre.

De fapt, au furat de-a dreptul o dorință lăuntrică a tuturor românilor. Și nu doar o dorință banală, pentru că până la urmă aici vorbim pe date și pe fapte!

Dar ăsta nu e singurul lucru furat fără rușine! Tot ei, vajnicii apărători ai hoților acestei țări și-au asumat lupta de a fi pusă în practică o lege importantă. Și anume, legea conform căreia în România să fie doar 300 de parlamentari, uitând cu nerușinare că PMP a strâns semnături, a inițiat un referendum, s-a dat peste cap multă vreme pentru ca acest lucru să aibă loc în România.

O Românie hoață pentru ei. Dar, o Românie în care noi ne-am asumat că, indiferent de cum ar fi Ea pentru noi, fiecare dintre este dator să aibă puterea de a o iubi....

 

În decembrie, mi-am propus să continui lucrurile pe care le-am început acum patru ani în cadrul PMP Ilfov.

 

Așadar, mai vreți să revenim la istoria legiferării abrogării pensiilor speciale?! Ați putea avea un singur dubiu asupra faptului că eu, Rizia Tudorache, nu m-aș bate în Parlament, pentru eliminarea lor?!

 

Doar fiind patrioți, și nu patriotarzi, doar așa aveți PUTEREA SĂ IUBIȚI ROMÂNIA!