De teamă că vor avea pretenţii financiare şi vor dori să avanseze prea repede, mulţi angajatori îi evită pe candidaţii "prea buni".

„Am 13 ani de experienţă în relaţii publice. Am fost PR manager multă vreme, după care m-am dedicat întru totul familiei. De ceva timp, încerc să-mi găsesc un loc de muncă, nu neapărat ca manager. Cu stupoare, am constatat că multe firme mă refuză, chiar dacă aplic pentru un post de specialist PR“, povesteşte Loredana Vlad, din Iaşi.

Cazul Loredanei nu este singular. Între ea şi un candidat cu patru ani de experienţă, de foarte multe ori, angajatorii îl vor prefera pe cel de-al doilea. Motivul principal, dincolo de cel financiar, este dat de teama că o persoană cu mai multă vechime, cotată ca supracalificată, va „migra“ mult mai rapid către alt post. „Mulţi consideră riscant să angajeze o persoană cu foarte multă experienţă, deoarece aşteptările, performanţ a şi stilul de lucru al viitorului salariat s-ar putea să nu corespundă nevoilor firmei“, explică Vivien Untaru, director general al agenţiei de recrutare şi selecţie Von Consulting, din Bucureşti.

Un profesionist blocat în drumul spre vârf, apreciază şi Oana Moşoiu, HR consultant al Ascent Group din Capitală, se va obişnui mai greu într-un post situat mai jos. „Această adaptare necesită efort şi timp. De obicei, un performer într-un domeniu nu este dispus să reia traseul profesional, considerând acest lucru un regres“, argumentează specialista.

Frica de randament scăzut

Specialiştii în resurse umane spun însă că persoanele care se află în situaţia Loredanei nu trebuie nicidecum să fie îngrijorate. Ei le recomandă să aplice la fotolii tot mai „înalte“. „Este exclusă acceptarea unei poziţii sub nivelul la care un candidat a ajuns deja. Motivul este că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea cu siguranţă frustrări. Persoana care a acceptat va deveni nefericită, iar acest lucru îi va afecta randamentul şi, implicit, compania“, subliniază Alina Negrea, senior trainer al APlus Performance.

De partea „supracalificatului“, lucrurile stau mai puţin bine, mai ales atunci când acesta are presiuni externe în a-şi găsi rapid de lucru. „Dacă aceste presiuni există, atunci este foarte importantă acceptarea unei poziţii cel puţin similare ca nivel şi pachet celei anterioare. Statistic, cu cât se avansează ierarhic, cu cât creşte valoarea profesională a unei persoane, cu atât mai de durată este găsirea unui alt job“, spune Alina Negrea.

Propuneţi semnarea unui angajament

Eticheta de „overqualified“ este greu de combătut, însă nu imposibil. În plus, candidaţii „prea buni“ care aplică la joburi sub nivelul lor de pregătire trebuie să anticipeze răspunsuri de genul „te-ai plictisi cu un astfel de job şi te vei duce altundeva dacă vei primi o ofertă mai bună“. „În acest caz, o replică potrivită ar fi propunerea de semnare a unui angajament din care să rezulte că veţi sta în acea organizaţie o perioadă, de exemplu un an. Şi asta pentru că în mintea multor angajatori supracalificat înseamnă cineva care va pleca şi va trebui să fie înlocuit, ceea ce echivalează cu pierdere de timp şi investiţii“, spune experta în resurse umane Oana Forţu.

TRUC

Găsiţi motivaţia corectă

Supracalificaţii se pot adapta cu uşurinţă unui post sub nivelul pregătirii lor dacă sunt convinşi că îl vor cu adevărat. „Acasă curăţ baia şi spăl vasele. Bineînţeles că sunt supracalificată pentru asta, dar o fac cu drag. Trucul atunci când ţi se pune eticheta de «overqualified» este să-ţi găseşti motivaţia corectă. Să crezi sincer că mai puţine responsabilităţi, un job în altă industrie, unul nu atât de bine remunerat sau o titulatură mai puţin pompoasă te vor motiva fără să te simţi umilit“, atrage atenţia Oana Forţu.