Omenirea se apropie de posibilitatea de a vindeca boli genetice cumplite și de a proiecta genetic plante și animale pentru a îmbunătăți aprovizionarea cu alimente.
Se pune totuși o întrebare: cât de departe vom permite acestei tehnologii să meargă.
NationalInterest arată că, în ultimii opt ani, geneticienii au descoperit cum pot modifica codul genetic al umanității folosind o inovație cunoscută sub numele de CRISPR. CRISPR/Cas9 poate fi utilizat în orice tip de celule, în literatura de specialitate fiind menționate celule de șoarece, maimuță, broască, dar și celule stem umane sau celule ale sistemului imunitar.
James Pethokoukis, autorul acestui articol din NationalInterest, a stat de vorbă cu Kevin Davies, redactor-șef al The CRISPR Journal și fondator al Nature Genetics, dar și autor al unei cărți intitulate „Revoluția CRISPR”. Întrebarea firească a lui Pethokoukis a fost de ce nu se vorbește despre această tehnologie la fel de mult ca despre inteligența artificială și cât de departe suntem de o astfel de „revoluție”.
„CRISPR a existat ca o tehnologie de editare a ADN-ului și genomurilor încă din 2012 și 2013. Atunci au fost publicate o serie de lucrări, care puneau în mâinile cercetătorilor un instrument disponibil pe scară largă, ușor de utilizat, care nu necesită echipamente scumpe și oferă fiecărui cercetător capacitatea de a edita ADN-ul oricărui organism dorit”, explică Davies. El spune că aceste organisme includ bacterii și viruși, plante, animale, animale dispărute, cum ar fi mamuții. „Dar domeniul pe care mă concentrez cel mai mult în carte este potențialul medical al CRISPR. Aceasta nu este următoarea versiune a terapiei genice, în care nu facem decât să adăugăm o genă sănătoasă pentru a compensa o genă care cauzează probleme sau pentru a înlocui o genă distrusă”.
După cum explică Kevin Davies, de fapt, se merge în celule și folosim aceste „foarfece moleculare” în fixarea și „cusătura” în secvența genetică adecvată pentru a restabili sănătatea pacienților cu cancer sau care suferă de diverse boli genetice. E un moment incredibil de interesant”.
Întrebat cum se pot vindeca unele boli printr-o astfel de terapie genică, în condițiile în care multe boli vechi de secole nu au putut fi eradicate, Kevin recunoaște: ”Nu există nici un leac miraculos. Nici CRISPR nu e așa și nu sugerez asta. Dar, având în vedere că studiile clinice durează de obicei ani de zile , faptul că la mai puțin de opt ani de la prima publicare a acestei tehnologii vedem acum companii care lansează studii clinice și folosesc CRISPR ca instrument de editare a genelor pentru a trata boli precum anemia falciformă, e absolut uluitor”.
Davies spune că ezită să folosească termenul „vindecare”, deoarece și cel mai înflăcărat susținător al CRISPR va fi reticent în a rosti acest cuvânt până când nu vor veni toate dovezile. „Dar deja vedem cum în cazul anemiei falciforme, o maladie, dureroasă, subfinanțată, neglijată, care afectează milioane de oameni din întreaga lume, zeci de voluntari doresc această terapie.Și există progrese mari în primele nouă până la 12 luni de a primi terapia lor genetică. Sunt vești minunate!”.
La întrebarea dacă potențialul acestei tehnologii poate fi mai mare decât cel al Inteligenței Artificiale, Davies răspunde că e ca și cum ai vorbi despre mere și portocale. „Există un motiv pentru care eu numesc asta „revoluția CRISPR” și nu îmi e rușine. Și asta pentru că aceasta o tehnologie fundamentală. Acesta este procesorul de text pentru ADN”.
Mai mult, spune el, există și o serie de alte utilizări interesante, dincolo de vindecarea bolilor. Am menționat biotehnologia agricolă. Există companii, inclusiv Calyxt și Pairwise Plants, care au devenit fabrici de inginerie, pentru că trebuie să hrănim planeta. Populația planetei crește și, dacă nu facem ceva pentru a îmbunătăți robustețea și valoarea nutrițională a culturilor și a produselor de bază, vom avea probleme”.
Una dintre companiile lansate de George Church, o figură majoră în genetică, de care amintesc în carte, se numește „eGenesis”. Au sediul în Cambridge și proiectează ADN-ul porcilor, nu pentru a face slănină, ci pentru a oferi un vehicul sigur pentru transplantul de organe. Porcii și oamenii, credeți sau nu, sunt incredibil de asemănători din punct de vedere fiziologic”.
Potrivit lui Davies,unele dintre secvențele ascunse din ADN-ul porcilora ar putea fi, în principiu, o sursă extraordinară pentru transplantul de organe. Iar eGenesis a fost creată pentru a exploata o astfele de posibilitate.
Nu se merge însă prea departe cu această tehnologie, întreabă Pethokoukis, sugerând că astfel se va putea modifica viitorul umanității, iar scenariile pot fi înfricoșătoare. „Interconectarea lumii înseamnă că aceste evenimente de încrucișare virală sunt din ce în ce mai probabil să se întâmple. Aveam tot felul de semne de avertizare despre această pandemie, poate nu despre acest virus, dar știam că acest lucru avea să se întâmple cu ani și ani înainte. Au existat temeri cu privire la potențialul oamenilor de știință de a sintetiza sau resinteza genomul variolei. Acest risc există, asta e clar, iar CRISPR ar putea face acest lucru puțin mai ușor.