Revin lecțiile din Războiul Rece. De-a lungul timpului președinții americani și-au dorit un anumit grad de angajament cu Rusia. Primul și cel mai important a fost Reagan.

Lecțiile din Războiul Rece

În memoriile sale, Reagan se plângea că nu reușise să discute cu liderii sovietici în ciuda multiplelor scrisori trimise Kremlinului și a profundei sale sincerități, de care dădea dovadă. Într-o zi el a întrebat-o pe Nancy (soția): ”cum aș putea să stau de vorbă cu rușii, dacă ei continuă să moară?” (Brejnev în 1982, Andropov în 1984, Cernenko în 1985).

Alegerea lui Gorbaciov, omul din Stavropol, a rezolvat problema lui Reagan. Bill Clinton la fel ca  și următorii președinți  au căutat, la rândul lor, un anumit grad de angajament cu Rusia. Până în 2021, Biden și-a exprimat speranța că Rusia și Statele Unite ar putea ajunge la „o relație stabilă, previzibilă”. Dar războiul brutal al Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat radical această evaluare. 

Telegrama lui Kennan

Kremlinul își avansează o agendă agresiva și este o putere perturbatoare dispusă să-și asume mari riscuri pentru a-și îndeplini politica imperială. Pentru a contracara Rusia ai nevoie de o agendă pe termen lung una similară cu cea utilizată de SUA în timpul Războiului Rece. Îmi aduc aminte ca am învățat la Universitatea de Apărare a SUA despre ”Lunga Telegramă” a lui  George Kennan, documentul care descria o strategie de izolare a URSS. Scopul a fost evitarea conflictului direct cu Uniunea Sovietică, stopând în același timp răspândirea puterii sovietice. Este cazul, acum, a unei noi strategii de izolarea a Rusiei?

Izolarea propusă de Kennan s-a referit la Europa. Astăzi geopolitica s-a schimbat Eurasia post-sovietică și Sudul Global au intrat în discuție. În acest moment apărarea Ucrainei devine piesa centrală a acestei strategii. Păstrarea Rusie în Ucraina aproape de granița ei împiedică răspândirea globală a acesteia. Izolarea URSS nu a fost singura strategie din Războiul Rece. S-a cerut de Biroul de Planificare Politică al Departamentului de Stat o consolidare a puterii politice, economice și militare și s-a favorizat intervenția în ceea ce se numea Lumea a Treia. Acum linia de falie dintre SUA și Rusia s-a mutat din Germania în Ucraina.

Ce se va întâmpla cu țările din Caucaz, cu Ucraina și Moldova? Probabil vor atinge diferite niveluri de integrare în instituțiile europene dar în mod sigur vor rămâne zone înghețate. Ce se va întâmpla cu India și Africa de Sud? Rusia a ocupat deja anumite zone din Africa. Cum va fi contracarată puterea rusă folosită prin companiile militare private? În Sahel, de exemplu, Statele Unite pot contracara brutalitatea și corupția juntelor susținute de Rusia prin sprijinirea inițiativelor conduse la nivel local pentru a consolida societatea civilă. Cât timp va lua acestă soluție? Multe întrebări, puține răspunsuri. 

Balanța geopolitică

Izolarea Rusie nu se face numai în Ucraina. O nouă strategie trebuie să conțină și zona Indo-Pacific dar și impactul relației China-SUA. Acesta situație face ca Europa să-și asume  o parte mai mare în conducerea izolării Rusiei. Este capabilă Europa? Poate primul indicator încurajator este creșterea cheltuielilor europene pentru apărare de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. În 2023, 11 membri NATO și-au atins obiectivul de cheltuieli, alocând cel puțin două procente din PIB pentru apărarea națională, față de doar șapte membri în 2022. Restul trebuie să urmeze exemplul.

Care ar fi scopul? Scopul ar trebui să fie ca statele europene să furnizeze cel puțin 50% din finanțare, trupe și material pentru a răspunde unei situații neprevăzute în temeiul articolului 5 al NATO. În Europa problema coeziunii în acțiune este esențială. Președintele francez Emmanuel Macron s-a întâlnit cu cancelarul Scholz la Berlin vineri într-un efort de a reduce tensiunile cu privire la Ucraina.

La ceastă întâlnire s-a alăturat și Donald Tusk marcând prima întâlnire a „Triunghiului Weimar”, un format de dialog între cele trei țări. Tensiunile au început la finele lui februarie, când Macron a refuzat să excludă trimiterea de trupe occidentale la luptă în Ucraina, jurând că va face tot ce este necesar pentru a se asigura că Rusia nu poate câștiga acest război. Scholz a respins categoric ideea de a trimite trupe în Ucraina. Câteva zile mai târziu, Macron părea să îi răspundă direct lui Scholz.

Inițiativa Weimar și lecțiile din Războiul Rece

„Europa se confruntă în mod clar cu un moment în care va fi necesar să nu fim lași”, a spus el într-o discuție la Praga. Președintele francez Emmanuel Macron s-a aflat la Praga pentru a se întâlni cu președintele ceh Petr Pavel și prim-ministrul Petr Fiala pentru a consolida un „dialog politic și strategic” privind sprijinul pentru Ucraina. La mijlocul lunii februarie, Ministerul Ceh al Apărării și industria locală au anunțat că au identificat 800.000 de unități de muniție disponibilă care ar putea fi livrate Ucrainei în câteva săptămâni – în cazul în care finanțarea ar fi asigurată.

În practică, „inițiativa cehă” – care a primit sprijin din partea Danemarcei și Țărilor de Jos și a asigurat angajamente suplimentare din partea Canada, Belgia și SUA – este menită să fie o platformă de legătură între cei care doresc să cumpere muniție din țări terțe și producători din UE. Timp de luni de zile, Franța a fost reticentă să accepte planul, pledând în schimb pentru o abordare de „cumpărare europeană”, despre care analiștii spun că nu ar putea răspunde nevoilor cele mai urgente ale Ucrainei.

Abia săptămâna trecută Parisul și-a revăzut poziția. Și totul se pare ca s-a modificat după ce ”inițiativa Weimar” primește un al doilea impuls după numirea polonezului pro-UE Donald Tusk, ca prim-ministru, și după ce Franța pare mai pregătită să privească spre Est. Președintele francez Emmanuel Macron a susținut o evaluare directă a situației din Ucraina în timpul unui discurs la televiziune în direct joi seară, 14 martie 2024.

Strategia industrială europeană de apărare

„Toate opțiunile sunt posibile. Pentru a avea pace în Ucraina, nu putem fi slabi”, a spus el, adăugând: „Dacă Rusia câștigă acest război, credibilitatea Europei va fi redusă la zero”. Călătoria lui Macron are loc și în momentul în care Comisia Europeană și-a dezvăluit Strategia industrială europeană de apărare, care va urmări creșterea capacității de producție la nivelul UE și va încuraja statele membre să favorizeze achizițiile comune.

Discuțiile dintre Berlin și Paris au la bază și datele furnizate de Institutul Kiel din Germania, care compilează contribuțiile naționale la efortul de război al Ucrainei, și care clasifică Franța cu 640 de milioane de euro în ajutor militar, în comparație cu Germania, care a oferit sau a promis 17,7 miliarde de euro.

Urmează o vizită a lui Macron în Ucraina vizită care a fost deja amânată o dată. Liderii au încercat să prezinte formatul Weimar ca pe un vehicul pentru consolidarea securității europene, deși este departe de a fi clar că adăugarea lui Tusk la discuție va ajuta la atenuarea fricțiunilor de lungă durată dintre Scholz și Macron. Polonia joacă și la Washington nu numai la Berlin.

Relația SUA-Polonia

Președintele Biden s-a întâlnit săptămâna aceasta cu cei doi lideri ai Poloniei (președintele și primul ministru) la Casa Albă. Cei doi au pledat pentru  mai mult ajutor pentru Kiev, cât și pentru a arăta că până și rivalii politici din Polonia se pot reuni pentru apărarea Ucrainei.

Președintele conservator polonez Andrzej Duda s-a alăturat prim-ministrului polonez, de centru-dreapta Donald Tusk, pentru o discuție despre trimiterea mai multor arme la Kiev. Au o dispută politică intensă acasă, dar lasă diferențele deoparte pentru a convinge Congresul și pe Biden ca să se asigure că Ucraina nu pierde mai mult teren în fața Rusiei.

Duda, un prieten al conservatorilor americani, s-a întâlnit cu președintele Camerei Reprezentanților, republicanul Mike Johnson, care nu a promovat ”suplimentul” de 60 de miliarde de dolari pentru ajutorul Ucrainei în Congresul SUA. 

Pentagonul găsește 300 de milioane de USD pentru Ucraina

Directorul CIA, William J. Burns, care a apărut într-o ședință la Capitol Hill, săptămâna aceasta, alături de alți oficiali superiori ai serviciilor de informații americane, le-a spus parlamentarilor că infuziile neîntrerupte de ajutor militar american, ar face ca „Ucraina să poată rezista în prima linie” în anul acesta și va continua să atace ținte din Rusia atât dincolo de granițele sale, cât și în Marea Neagră. Fără armele americane, a avertizat el, ucrainenii riscă să piardă „un teren semnificativ”.

„Ucrainenii nu rămân fără curaj și tenacitate”, a spus Burns. „Au rămas fără muniție. Și noi rămânem fără timp să-i ajutăm.” Administrația Biden a anunțat pe 12 martie 2024 că va trimite un pachet de 300 de milioane de dolari în arme în Ucraina, primul pachet nou de ajutor pentru țară de la epuizarea finanțării la sfârșitul lunii decembrie. Pachetul, strâns din banii pe care contabilii Armatei i-au scos din economiile din contractele care au fost licitate, include interceptoare de apărare aeriană, proiectile de artilerie și blindate, au spus oficiali din Pentagon. Pachetul include și o versiune mai veche a sistemelor de rachete cu rază mai lungă de acțiune ale armatei, cunoscute sub numele de ATACMS, care pot lovi ținte la o distanță 160 km.

Pachetul a fost anunțat de consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan. De remarcat că de-a lungul unor părți ale liniei frontului, forțele ruse pot trage între opt până la 10 proiectile de artilerie pentru fiecare proiectil pe care armata ucraineană îl poate trage înapoi, a declarat ministrul lituanian al apărării, Arvidas Anusauskas, într-un interviu pentru Defense News. Senatul a adoptat un proiect de lege pentru un ajutor de urgență care include 60,1 miliarde de dolari pentru Ucraina.

SUA și Războiul Rece

Dar măsura se confruntă cu o soartă incertă în Camera Reprezentanților, unde liderii republicani au refuzat să supună măsura la vot.  Președintele Camerei, Mike Johnson, un republican din Louisiana, care s-a opus asistenței Ucrainei, trebuie să navigheze împreună cu o mână de parlamentari ultraconservatori care au spus că îl vor înlătura dacă permite votul asupra ajutorului Ucrainei fără măsuri stricte de imigrare.

Senatorul Mitch McConnell din Kentucky, liderul republican, l-a îndemnat pe domnul Johnson să organizeze un vot asupra pachetului de ajutor pentru Ucraina. Paralizia politică americană a dus, au spus oficialii Pentagonului, la lipsuri critice pe câmpurile de luptă din Ucraina. Pe măsură ce fiecare zi trece fără o rezervă nouă de muniție și artilerie, iar echipajele ucrainene raționează obuzele pe care le au, moralul are de suferit.

Înalți oficiali ai serviciilor de informații americane au avertizat că, fără ajutor suplimentar american, Ucraina se confruntă cu perspectiva unor pierderi continue pe câmpul de luptă, deoarece Rusia folosește o rețea de furnizori de arme și își mărește oferta de tehnologie din China. În Europa Danemarca a anunțat recent un nou pachet de ajutor militar de 340 de milioane de dolari pentru Ucraina. 

Rusia a învățat lecțiile războiului din Ucraina

Apărarea relativ bine organizată de-a lungul frontului de Rusia marchează o întoarcere la doctrina militară rusă de lungă durată și o schimbare față de primele zile ale războiului, când Rusia și-a extins forțele în exces în avansuri grele în teritoriu pe care nu l-a putut asigura din punct de vedere logistic.

În timp ce forțele ucrainene au pretins câștiguri limitate în încercarea de a rupe podul terestru din sudul Rusiei către Peninsula Crimeea, criticii spun că afluxul de echipamente occidentale și lunile de antrenament efectuate de către membrii NATO pentru a învăța militarii ucraineni în efectuarea manevrelor ofensive complexe nu au dus la apariția pe scară largă la succesul la care spera Washingtonul. Ucraina continuă să se bazeze pe o tactică învechită: lansarea de proiectile de artileriei în pozițiile rusești.

Un nou atac rusesc asupra orașului Kupiansk, ocupat și recucerit anterior, din nord-est, a arătat că Rusia încă poate avansa. Dar atacul poate fi înțeles ca parte a strategiei defensive, spun experții – o mișcare de a împiedica forțele ucrainene să se concentreze în sud. Armata Rusiei a suferit mari pierderi pe fondul progreselor haotice anul trecut, unele unități fiind distruse aproape în întregime, potrivit evaluărilor de la Pentagon. Dar, a reușit să-și revină, în ciuda semnelor de moral scăzut și de dezordine în eșaloanele superioare ale conducerii militare, în urma unei revolte din iunie 2023 a mercenarilor Grupului Wagner.

Jumătate din forțele Rusiei sunt concentrate în nord-est

Grupările militare decimate și epuizate au fost reînnoite, printr-o „mobilizare parțială” care a chemat sute de mii de bărbați și prin recrutare din închisori, o tehnică adaptată după Wagner. Ministerul Apărării al Marii Britanii a estimat că Rusia ar putea lansa aproximativ același număr de trupe ca la începutul invaziei: aproximativ 200.000, împărțiți în 70 de regimente și brigăzi de luptă, organizate în cinci „districte” administrative, apărând liniile frontului care se întinde pe  900 km. Aproximativ jumătate din forțele Rusiei sunt concentrate în nord-est, conform estimărilor recente ucrainene, departe de centrul contraofensivei. Înainte de război, armata Ucrainei număra aproximativ 250.000, cu planuri de extindere.

Atât Rusia, cât și Ucraina au înregistrat pierderi considerabile, oficialii americani și europeni estimând la începutul acestui an că până la 120.000 de soldați ucraineni au fost uciși sau răniți în război, la fel ca aproximativ 200.000 de soldați ruși - cifre care au crescut între timp. Teoria militară tradițională sugerează că o forță care avansează ar avea nevoie de cel puțin trei ori numărul de soldați care se apără pentru a obține câștiguri. Dar într-o situație cu apărări pregătite ai nevoie chiar de șase la unu. De ce contraofensiva uraniană nu a reușit? Datorită în primul rând a liniei defensive creată de ruși.

Trupele ruse folosesc sistemul de așezare a minelor ISDM Zemledeliye

Districtul Militar de Sud al Rusiei, care și-a asumat responsabilitatea principală pentru apărarea teritoriului ocupat din regiunea Zaporojie, importantă din punct de vedere strategic, a fost ținut în rezervă la începutul războiului și a putut face față contraofensivei Ucrainei cu forțe proaspete, dar cu experiență. Acei soldați au petrecut luni de zile săpând trașee, pregătindu-se pentru tipul exact de operațiuni defensive pe care l-au desfășurat. Abordarea reprezintă o întoarcere la un precept tradițional al gândirii militare ruse: un accent pe pregătirea pentru operațiuni defensive de teama unui atac dinspre Occident. Scopul liniilor defensive stratificate ale Rusiei este de a încetini și epuiza forțele ucrainene.

Chiar dacă trec prin linia frontului, ei trebuie să se lupte cu forțele rusești proaspete înrădăcinate într-o linie a doua sau a treia. Utilizarea intensă a minelor terestre de către Rusia este o parte cheie a apărării sale. Trupele ruse folosesc sistemul de așezare a minelor ISDM Zemledeliye care împrăștie minele din rachete, permițând umplerea rapidă a zonelor curățate de mine de către geniștii ucraineni. Moscova joacă un joc de așteptare, mizând pe epuizarea militarilor Ucrainei sau pe susținătorii săi care urmează să-și piardă încrederea în operațiunile militare. Cu toate acestea, unii oficiali ucraineni susțin că Rusia nu a renunțat să preia noi teritorii și că Kupiansk este doar începutul.

Situația la zi în Ucraina

Rusia atacă forțele ucrainene în mai multe puncte de-a lungul liniei frontului de 900 km, în timp ce încearcă să valorifice recenta capturare a orașului Avdiivka, prima sa victorie majoră pe câmpul de luptă în câteva luni. Moscova știe că unitățile ucrainene sunt lipsite de soldați proaspeți și de muniție. SUA și Europa nu reușesc să rearmeze Kievul rapid. Oficialii și comandanții militari ucraineni spun că tactica actuală a Rusiei de a relua atacurile este menită ca Moscova să profite de inițiativa pe câmpul de luptă a înainte de ceea ce ei consideră o ofensivă majoră a Rusiei, încă în această primăvară.

Poate greșesc în această evaluare dar lucrurile se îndreptă spre acest obiectiv în primăvară. La vest de Avdiivka, excavatoarele obișnuite pe un șantier de construcții decât pe un câmp de luptă sculptează pământul pentru a crea șanțuri antitanc. Ucrainenii încearcă să reproducă obstacolele fizice pe care Rusia le-a creat pe partea sa a frontului în urmă cu mai bine de un an, cu o eficacitate mortală în a împiedica ofensiva Ucrainei din vara/toamna trecută. Ucraina a anunțat în noiembrie o campanie de construire a unei rețele extinse de fortificații de-a lungul liniilor frontului, în special în zonele din apropierea Avdiivka.

Președintele Volodimir Zelenski a cerut o construcție accelerată și a îndemnat companiile private și donatorii să se implice. Ucraina mai are puține bastioane militare rămase în Donbas, care ar putea rivaliza cu Avdiivka sau Bakhmut în perioadele în care aceste orașe au servit ca noduri majore pentru rezistența Ucrainei.

Retragerile strategice, dificile

Asta înseamnă că, cu fiecare avansare a Rusiei, Ucraina trebuie să se retragă în poziții adesea nepregătite. Retragerile strategice sunt printre cele mai dificile manevre militare pentru trupe, deoarece acestea trebuie să lupte cu forțele în avans, în timp ce își acoperă propriile poziții și căută adăpost. Să nu credeți ca Rusia nu are pierderi în aceste noi operațiuni. Rusia pierde militari într-un ritm rapid. Soldații ucraineni care au angajat recent forțele ruse în luptă spun că sunt uimiți de aparenta desconsiderare a rușilor față de valoarea vieții umane.

Rusia a plătit un preț enorm pentru capturarea Avdiivka, un blogger militar rus afirmând că 16.000 de oameni au murit. De asemenea, au pierdut peste 400 de tancuri, vehicule de luptă de infanterie și alte echipamente grele, potrivit unor surse de la NATO. Ministerul britanic al Apărării a declarat într-un briefing de informații de săptămâna aceasta că o medie de 983 de soldați pe zi au fost uciși sau răniți în Ucraina în februarie – cea mai mare rată de victime de când Moscova și-a lansat invazia pe scară largă în urmă cu doi ani.

Lucrurile rămân complicate iar războiul se îndreptă spre o înghețare a frontului. Nu știm dacă vor veni negocierile de pace pe care Erdogan le-a propus într-un dialog recent cu Zelenski. Vor fi discuții inițiale în Elveția fără participarea rușilor? S-ar putea. De fapt cam asta ar vrea Zelenski. Eu cred că nicio parte nu va renunța la operațiunile militare. Pacea este un pod prea îndepărtat în condițiile actuale când marota nucleară a fost scoasă din nou din dulap de Putin

Post Scriptum

Am să va explic pe scurt ce însemnă sistemul ISDM care asigură plantarea de mine pe câmpul de luptă. Sistemul de minare ISDM a fost dezvoltat special pentru trupele de geniști ale forțelor armate ruse în cadrul cercetării și dezvoltării „Zemeldeliye-I” și face parte dintr-un contract din decembrie 2013 convenit între Ministerul Rusiei și firma NPO Splav.

Cu sediul în orașul rus Tula, firma NPO Splav este un dezvoltator și producător proeminent de sisteme de lansare de rachete multiple. Sistemul a fost dezvăluit pentru prima dată în timpul Paradei de Ziua de 1 Mai 2020 de la Moscova și se crede că un lot preliminar a fost livrat trupelor de geniu la începutul aceluiași an. Un sistem complet cuprinde un vehicul de lansare cu 50 de rachete de 122 mm care sunt încărcate cu mine antipersonal sau antitanc dispersabile și un vehicul de încărcare containere echipat cu o macara. Atât lansatorul, cât și macaraua sunt integrate pe camionul KamAZ-6560 8x8 și au o cabină blindată. Rachetele sunt preîncărcate în recipiente și ținute într-un suport, fiecare găzduind în total 25 bucăți.

Un singur vehicul transportă două astfel de containăre. Lansatorul este echipat cu sisteme de comunicații, control al focului, autoapărare și senzori meteorologici. Șase lansatoare de grenade fumigene – trei orientate pe fiecare parte – fac parte din sistemul de autoapărare.

Editorialul poate fi văzut AICI