TREND URBAN. Metrosexualii cu sprâncene pensate şi unghii lăcuite sunt detronaţi de o altă categorie de bărbaţi, mult mai puţin preocupaţi de aspectul lor şi dornici să reînvie reperele din trecut ale masculinităţii.

Adio David Beckham, Ricky Martin, Robbie Williams şi mulţi alţi bărbaţi celebri clasaţi drept metrosexuali. Alţi masculi faimoşi, care nu sunt deloc new entry, lansează un nou trend: retrosexualitatea.

Tendinţa este interesantă şi se află în graţiile femeilor. Astfel, Russell Crowe, Vince Vaughn, Kid Rock, Will Ferrell, Jack Black, Ashton Kutcher, Orlando Bloom, Nicolas Cage, Matt Dillon, precum şi "veteranii" Tom Hanks, Bruce Willis, Harrison Ford ori Sean Connery sunt consideraţi motive de reînviere a aşa-numitului "gentleman's club". Dar a fi retrosexual nu este chiar aşa de simplu, aşa cum nu este deloc simplu să fii gentleman.

Definiţia retrosexualităţii

Dacă metrosexualitatea s-a impus prin aranjarea chipului şi corpului la cosmeticiană, plus ceva accesorii mai ţipătoare, aici lucrurile sunt mai complicate, deoarece implică imaginaţie şi inteligenţă. Plus "ceva bădărănie, dar cu clasă!", după cum ţin să sublinieze veşnicii specialişti care ţin sub lupă tot ceea ce înseamnă ultima modă. Gurile rele spun că retrosexualul e tot ce mai lipsea din jungla trendurilor, printre atâţia metrosexuali, ubersexuali şi tehnosexuali. Se mai spune că Facebook-ul a lansat acest nou specimen uman, dar povestea este mult mai complicată.

"Metro" versus "retro"

În general, metrosexualul este definit drept un bărbat care dedică mult timp propriei înfăţişări. Mark Simpson este cel care a inventat termenul de "metrosexual", în 1994, într-un articol intitulat "Bărbatul din oglindă", din cotidianul "The Independent", dând un nou sens bărbatului independent din mediul urban.

"Un bărbat tânăr, cu un cont substanţial în bancă, şi care îşi consacră mare parte din timp şi bani look-ului său. Asta nu înseamnă că este gay". Retrosexualul este exact opusul curentului metro. Teoreticianul acestui nou trend este scriitorul şi jurnalistul David Thomas, care a dat lovitura pe piaţa devoratoare de lifestyle cu cartea "Retrosexual Manual: How to Be a Real Man". Teza principală a cărţii este aceea că natura şi stilul de viaţă masculin au fost degenerate de pretenţiile culturale care au apărut în urma mişcării feministe, care a produs o generaţie de "metrosexuali", bărbaţi care au preocupări legate de frumuseţea personală. "Femeile vor să simtă din nou mirosul de transpiraţie şi alcool când bărbatul lor le sărută, iritându-le faţa cu barba. Astfel, sex-simboluri precum David Beckham sunt acum înlocuite de figuri mai pronunţat masculine".

Pilozitatea mai jos de gât e acceptată

Suntem avertizaţi însă că retrosexual nu înseamnă murdar, dezordonat sau neglijent. Iar mirosul puternic de tutun sau de whisky nu constituie cerinţe obligatorii. Tot cârcotaşii ţin să sublinieze că avem de-a face cu "un fel de Al Bundy mai stilizat, pasionat de maşini, de bere şi, desigur, de reprezentantele sexului frumos!".

Iar comentariile pline de umor nu au întârziat să apară: "Unul dintre importantele avantaje ale retrosexualităţii faţă de metrosexualitate este faptul că… nu trebuie să te razi mai jos de beregată!".

Oamenii nu mai ştiu să fie autentici

Psihologii subliniază că lumea în care trăim, fără repere exacte, i-a influenţat pe bărbaţi, care se orientează spre modele masculine ale unor vremuri în care exista mai multă siguranţă. Ni se spune că retrosexualul are gusturi clasice, care îl apropie de anii '30, şi merge la frizer, nu la stilist. În acest caz, să vedem ce părere are un stilist!

"Faptul că se găsesc în trecut repere mai credibile ale masculinităţii nu este un lucru rău. Din paginile prezentului nu aflăm mare lucru", subliniază Cornel Saru, unul dintre cei mai în vogă hairstilişti din România. "De atâţia ani încerc să reînvii frumuseţea exterioară şi, de ce nu, interioară, a oamenilor. Pe calapodul a ceea ce însemna altădată stilul şi eleganţa. Micul Paris are o lungă tradiţie în ceea ce priveşte tunsul, rasul şi frezatul la salon. Numai că vechile obiceiuri s-au cam pierdut, aşa cum s-au pierdut şi multe altele din farmecul vechiului Bucureşti". În vechiul şi stilatul Bucureşti, tatăl său avea o frizerie căutată, aflată în inima târgului.

"Avea o clientelă... un pic selectivă, toată lumea era curată, parfumată, spălată, bărbierită... În felul meu, am fost un pionier! Deoarece de copil am ştiut că vreau să aduc frumuseţe în viaţa oamenilor, învăţându-i provocarea pe care o presupune schimbarea de imagine. Câte am putut învăţa atunci, câte poveşti de viaţă şi de stil avea tata!". Hairstilistul consideră că "nici retrosexualii, orice ar însemna ei, nu ocolesc saloanele de frumuseţe, magazinele, petrecerile cu ştaif…". "De fapt, când apar fel de fel de «categorisiri», cred că este vorba despre altceva: oamenii au devenit atât de disperaţi, încât nu mai ştiu să fie autentici. N-am spus-o eu, se vede cu ochiul liber!", concluzionează Cornel Saru.

GHID

Cum recunoşti un retrosexual

Mai mult în glumă decât în serios, circulă deja un set de reguli destinate identificării unui retrosexual:

• Cedează locul oricărei femei în mijloacele de transport
• Plăteşte nota la restaurant, indiferent cât insistă femeia să împartă cheltuielile
• Nu foloseşte mai multe produse de baie sau cosmetice decât o femeie
• Face tot posibilul să ajungă la vârsta de 90 de ani cu o ţigară într-o mână şi un pahar de whisky în alta
• Ştie să facă un nod de cravată Windsor, dar totodată ştie să bată un cui, să folosească bormaşina şi să ascută cuţitele de bucătărie;
• Poate să conducă şi pe viscol;
• Are cel puţin o cicatrice cu care se poate lăuda;
• Nu are nevoie de psihiatru
• Părul cărunt şi ridurile îi stau bine
• Şi, nu în ultimul rând, rămâne un domn chiar şi când râgâie!

Atenţie, vin neosexualii

Nici nu au apărut bine retrosexualii şi iată că apare o nouă "ameninţare": neosexualii!

Consideraţi deja "o nouă formulă a virilităţii! Încă una?!? Această teorie are legătură cu studiile despre masculinitate şi îi aparţine demografului Bernard Salt, care a scris şi o carte în acest sens. Salt arată că generaţia femeilor Y, cele care au vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani, visează la un barbat care sa aibă ceva din Hugh Jackman ca înfăţisare fizică, din James Bond în ceea ce priveşte atitudinea dură, din Jim Carrey în ceea ce priveşte umorul, şi din inocenţa actorului Zac Efron. Aceasta combinaţie ar defini, conform lui Salt, visul oricărei femei! Să sperăm că acest vis se opreşte aici.

<iframe width="620" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/QgupslgTasA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>