La 8 iunie 1930 Parlamentul l-a proclamat pe principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României, sub numele de Carol al II-lea (1930-1940).
Regele Carol al II-lea a manifestat o preocupare specială pentru dezvoltarea economică a României şi mai cu seamă pentru viaţa culturală.
La 10 noiembrie 1928 a depus jurământul noul guvern condus de Iuliu Maniu. După venirea la guvernare a Partidului Naţional-Ţărănesc, o problemă care a frământat mult viaţa politică a României din acei ani a fost cea a crizei dinastice.
Printre cei care s-au pronunţat în sprijinul reîntoarcerii lui Carol în ţară s-au numărat Alexandru Averescu, preşedintele Partidului Poporului, precum şi Nicolae Iorga, care continua să fie un adept convins al restauraţiei.
În timp ce şeful guvernului, Iuliu Maniu, căuta să obţină din partea lui Carol ''angajamente solemne'', unii miniştri şi alţi fruntaşi ai Partidului Naţional-Ţărănesc acţionau - mai mult sau mai puţin făţiş - pentru restauraţie.
Citește și BOGĂȚIILE României pe care pusese ochii Hitler
Iuliu Maniu a căutat să impună fostului principe Carol anumite condiţii în vederea aducerii lui pe tronul României, între care reglementarea problemelor familiale, angajamentul că va respecta regimul constituţional existent ş.a.
Sprijinit de Armată
Până la urmă, Carol a sosit pe neaşteptate în ţară la 6 iunie 1930.
Iuliu Maniu a acceptat faptul împlinit şi a sugerat alegerea lui Carol în Regenţă, dar propunerea n-a fost acceptată nici de principe şi nici de majoritatea membrilor guvernului, care s-au pronunţat pentru proclamarea sa ca rege.
Reîntors în ţară, Carol, bucurându-se de sprijinul armatei, determină accelerarea demersurilor pentru proclamarea sa ca rege, se arată în volumul ''Istoria României în date''.
În noaptea de 6 spre 7 iunie 1930 Iuliu Maniu s-a deplasat la Cotroceni unde a avut o îndelungată discuţie cu Carol, sugerându-i intrarea în Regenţă.
Cu toată insistenţa depusă, Maniu n-a putut obţine din partea lui Carol angajamentul ferm pe care-l solicitase.
Ca atare, Maniu a demisionat în seara zilei de 7 iunie, când s-a format un nou guvern naţional-ţărănist condus de Gh. Gh. Mironescu.
Reprezentanţa Naţională
La 8 iunie 1930, întrunite în şedinţă comună, sub numele de Reprezentanţa Naţională, Adunarea Deputaţilor şi Senatul au ascultat proiectul de lege prezentat de Grigore Iunian, în numele ''câtorva sute'' de parlamentari, prin care legile din 4 ianuarie 1926 erau anulate, astfel încât coroana revenea de drept lui Carol, ''coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I''. Reprezentanţa Naţională a hotărât, cu 485 bile albe şi una neagră, proclamarea lui Carol ca rege.
Astfel, Parlamentul a anulat actul de la 4 ianuarie 1926, astfel încât Carol a devenit moştenitorul de drept al Coroanei, fiind proclamat rege, sub numele Carol al II-lea. Regele Mihai redevenea prinţ moştenitor, primind titlul de ''Mare Voievod de Alba Iulia''.
După depunerea jurământului, Carol al II-lea şi-a exprimat hotărârea de a strânge ''într-un mănunchi pe toţi cei care au voinţa şi puterea de a colabora pentru propăşirea patriei'' şi a adresat un apel insistent către toţi românii, ''fără deosebire de opinie politică'', să se strângă în jurul Tronului.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric