Pe bucureștenii de rând îi doare la bască de gripa chinezească. În Piața Obor nu s-a schimbat nimic. Prețurile au rămas pe loc și oamenii nu-și fac provizii pe stoc
Nea Costică e din Vrancea și vinde miez de nucă, prune uscate și usturoi, în Piața Obor, din București. Se uită cu milă la taraba lui: „La Kaufland erau peste douăj’ de inși la coadă, la casă. La mine bate vântul!
Alături, o tarabagioacă din Dâmbovița, care vinde cam de toate, e de aceeași părere: „Nu s-a simțit nimic!”. Un nene care își ia și el ceva de-o ciorbă râde în barbă: „Nu fac provizii. Când o fi să mor, o să mor. Io lucrez cu bani și dacă nici pe ăștia nu-s microbi pe ce dracu or fi?”.
Viorel Mihalache, din Brezoaiele, județul Dâmbovița, vânzător de cartofi, zice și el că e pace planetară în Piața Obor: „Sunt unele persoane care iau mai mult. Prețurile n-au crescut. Sunt tot alea din august. Așa au fost, așa au rămas”. Vinde cartofii roșii cu trei lei și pe cei albi cu doi lei și cincizeci de bani.
Tanti Nicoleta e din Vâlcea și vinde fasole, ceapă și usturoi, la taraba ei din hala nouă a Oborului. Zice că lumea își face provizii, dar nu știe pentru ce: „ Fie că e postul, fie că e coronavirusu’ ăla, nu știu”. Are fasole de trei feluri. De opt, zece și 12 lei.
Doamna Geta, altă tarabagioaică, de la Sinești, Ialomița, zice că lumea început să cumpere mai mult cartofi și ceapă, de parcă și-ar face provizii pentru iarnă. Oftează: „Verdețuri nu prea iau oamenii și io vând salată verde, ridichi și ceapă verde. Astea-s perisabile, nu ia lumea mult”.
O legătură frumoasă de ceapă verde te costă un leu și cincizeci de bani, doi lei una de ridichi, trei lei o salată babană și un leu orice legătură de pătrunjel, leuștean sau mărar. Care-s duble ca mărime față de alea de la Mega.
Mara, din Potlogi, Dâmbovița zice că, de ieri, a simțit că are o vânzare mai mare la cartofi și ceapă: „Da’ nu pre mare și, oricum, deși mie îmi e bine, mi se pare o prostie”. Una dintre clientele ei, tot o Mărie, de 76 de ani, e neînfricată: „De ce să-mi fie frică!? Și de gripă se moare. Io n-am teamă! Am trăit destule”.
Safta Caporalu din Băleni, zarzavagioacă de când se știe zice că oameni nu-și fac provizii la perisabile: „Iau strictul necesar. Foarte puțin. Și la prețuri n-am umblat deloc. Morcovii sunt trei lei kilul de unșpe ani!”.
Petre, tot din Băleni, vecin de tarabă cu Safta, vânzător de varză, rădăcinoase și verdețuri, zice că în piață nu se simte panica: „Am văzut că doar în supermarketuri se aglomerează lumea”.
Tudor Gheorghe e pensionar. Stă la o coadă la carne de pui și ouă. E liniștit: „Nu mă sperie chinezăria. Nu fac provizii. Io cred că nu-i adevărat. O doamnă, mai din spate, zice și ea, în același registru: „Televiziunile mai mult sperie, dezinformează!”.
La unul din raioanele de carne, vânzătoarea pe nume Iulia Ion spune că nu simte o creștere a vânzărilor: „Pe bune, acum, După cum vedeți nu e nimeni la mine... Și prețurile sunt aceleași. Dan, măcelarul, care tocmai a căsăpit o ditamai pulpă de berbec, o completează: „E așa și așa. Poate lumea cumpără cu juma de kil mai mult ca-nainte. Dar atât. Nu-i cine știe ce!”.
Nea Mitică, oier din Dumbrava Sibiului dă brînza de oaie cu 32 de lei kilul și p-aia de vacă la 20. Și el e de părere că nu e nimic real în isteria de pe televiziuni.
Concluzia colectivă este că cel mai mult se vând, în perioada asta, conservele de fasole, de carne, de legume și, în general, de orice. E un gen de isterie, dar nici acolo alarmant. Marfa proaspătă a rămas la același preț și se vinde la fel.
Alături, la Terasa Obor, la o masă stă Adrian Hepaticus, dinamovist pursânge și bossul micilor oboreni. Conchide, fin, ca la Obor:
„Românul preferă să moară sătul decât sănătos!”.
Doar ce și-a dat jos de pe față o „mască”. Râde: E unu’ din tampoanele nevestei. Da’ nefolosit, să se-nțeleagă. E mult mai sigur!”.