Ca să cunoști oamenii din Ținutul Secuilor trebuie să mergi pe drumurile județene și comunale din zona de sud est a Transilvaniei. Treci prin așezări curate, cu oameni liniștiți, care își văd de treburile lor și care, cu o amabilitate neprefăcută, te îndrumă și te ajută necondiționat dacă apelezi la ajutorul lor. Panourile, vitrinele, indicatoarele în limba maghiară, dar și steagurile bleu cu alb, care flutură pe alocuri, arată că acolo trăiește populație predominant de origine secuiască. Dar sunt și localități în care pe fiecare stâlp care străjuiește drumul flutură tricolorul.
Coincidența a făcut ca, la puțin timp după scandalul în urma căruia comuna Ditrău, din Harghita, a ajuns în atenția Europei după episodul încercării de respingere a doi muncitori din Sri Lanka, să trecem pe acolo. Chiar ne-am oprit să cumpărăm o pâine. Gustoasă, pufoasă, cu cartofi.
Vânzătoarea ne-a oferit-o, zâmbind puțin stânjenită, și, la plecare, ne-a spus, într-o limbă română cu accent maghiar, că ”e loc sub soare pentru toți”. Aveam să îi dăm dreptate când am ajuns la Corund, o comună aflată la 16 kilometri de granița cu județul Mureș, centru cunoscut de ceramică populară. Sâmbătă la prânz , în centru era zarvă mare. De o parte și de alta a străzii principale zeci de meșteri populari își expuneau, spre vânzare, produsele ceramice.
Sute de oameni erau strânși în jurul unor persoane, care vorbeau în limba maghiară. Spusele lor, care răsunau din niște boxe uriașe, erau aprobate prin aplauze furtunoase. E o adunare populară, poate vorbesc despre ”fenomenul Ditrău”, am gândit, și ne-am oprit, curioși. Era de fapt un festival gastronomic.
”Asta, un fel de eveniment. Tăierea porcului și prelucrarea lui. Este în fiecare an și sunt și premieri. Se gustează, se premiază. Of, nu prea știu românește”, ne-a spus un localnic. Iar cel care le vorbește oamenilor este primarul din Corund, lângă care erau invitații festivalului și parlamentari UDMR. Și, ca să aflăm mai multe despre sărbătoare, localnicul ne spune că unul dintre participanți este un primarul din județul Brașov. ”Haidați la el, că vorbește foarte frumos pe românește și are toate detaliile”.
Atmosfera din târg se animă, speech-urile s-au terminat, se dă drumul la muzică. Cel care cântă de mama focului e chiar primarul comunei Corund, Mihaly Katona. Ajungem la un stand impodobit cu cârnați. Dar și cu tricolorul românesc.
”Poftiți, sunt Severius Beșchea, tatăl meu se numea Traian. Și primul general al lui Traian se numea Severius. Sunt primarul comunei Târlungeni din județul Brașov, o comună mare”, ne întâmpină bărbatul cu o statură impozantă, vesel și aprins în obraji. La ediția de anul trecut a Festivalului porcului din Corund, ”echipa de profesioniști” din Târlungeni a luat două premii întâi. Iar cu primarul din Corund este prieten de mai mult timp.
Domnul primar Severius vorbește râzând: ”Ne-am sudat un fel de relație comunitară și suntem, dacă vreți, cu sufletul aici. De ce? Ca să arătăm la toată lumea că de fapt nu este ceea ce se spune la televizor, vis a vis de ținutul secuiesc.
A venit un prieten adineauri și m-a întrebat de tricolor: ”Cum ai curaj să pui steagul românesc aici?”. Am spus, nu, mi l-au pus organizatorii. Exact. Deci nu e nici un fel de problemă. Acelea sunt steagurile lor, nu mă interesează. Eu am prioritățile mele. Și i-am spus, dom`le, este o poveste, viața nu e așa cum se vede la televizor. Oamenii nu au nicio treabă, te respectă. Primarul, cel care cântă acum, e un om deosebit. Senatorii, cei care au fost aici, m-au felicitat. E foarte important”.
Primarul din Corund nu se mai oprește din cântat. Unii participanți, un pic abțiguiți de palinka oferită gratis de târgoveți, dansează, pocnindu-și cu năduf câlcâile. Lumea se adună în jurul a doi porci puși la proțap, toți au dreptul la o bucată de carne.
Primarul lasă, în sfârșit microfonul și ne întâmpină cu: ”Spuneți, vă rog frumos”. Se scuză, explicând că un primar nu poate sta pe bancă la un eveniment popular cum este Festivalului porcului. ”El trebuie să dea semnal pentru toată populația ca să se simtă bine. Îmi place foarte mult ca să cânt, nu prea știu, dar îmi place mult ca să cânt”, râde Mihaly Katona.
Festivalul a ajuns deja la ediție jubiliară, a cincea. ”Este, cum să zic, un prilej foarte bun ca să ne adunăm aici, cu toți prietenii, cu toate cunoștințele. Avem și din România și din Ungaria. Granițele nu ne despart, prietenia este cea mai importantă. Nu contează nația, ce limbă vorbești, ce religie ai. Să știți că omenia este cea mai importantă. Ca să fii om, e mare lucru”, filozofează primarul din Corund.
Are prieteni în toată țara, la Brașov, Sibiu, București, Constanța. ”Întotdeauna vă primim cu dragoste. Politica se face la televizor, nu aici”, subliniază domnul Katona, care, culmea, s-a născut la Constanța, când părinții lui au lucrat un timp pe litoral.
Plecăm din Corund petrecuți de ceardașul care bubuie în boxe. Oprim la marginea comunei să cumpărăm câteva obiecte ceramice de ale locului. Batem pur și simplu la o ușă și intrăm în casa lui Pal Antal, ale cărei camere sunt ornate cu creațiile sale.
Într-o română fluentă, fără accent, ne face cunoștință cu mama lui, care de peste 60 de ani pictează ceramica. Pal Antal a moștenit meșteșugul de la tatăl său, maiestria perfectând-o însă la Budapesta, unde a absolvit Liceul de Artă. ”Am stat și pe acolo, dar am zis că este mai bine aici, în România”, spune el. Este mai mult plecat în țară, își expune creațiile la diverse târguri și are clienți fideli. ”Așa că, de ce să plec?”
.
.