Mitingul expaţilor români a început cam moale. Deşi se sunase goarna pentru adunarea de „platoul” din faţa Guvernului, la ora 9.40 nu erau strânsşi decât cam 100 de inşi

Până la amiază, numărul abia dacă s-a dublat şi din numărul total, un sfert erau jurnalişti, alt sfert jandarmi şi poiliţişti, al treilea sfert bucureşteni şi doar vreo 25 de „diasporezi”. În piaţă domnea o atmosferă de picnic. La umbra unei rulote leneveau nişte românaşi stabiliţi în Italia şi Spania. Mai erau vreo trei corturi din care intra şi ieşeau nişte tineri imberbi. Fondul sonor era asigirat de aceiaşi mitingişti de profesie cu megafoane ieftine şi sirene pe baterie. Prezenţa jandarmilor şi poliţiştilor era destul de discretă. Ba, mai mult, cei de la Rutieră aprobau tacit, din cap, traversarea contravenţională către ţarcul din piaţa Victoriei.

 

Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara

 

Adrian Ciucă, de 63 de ani, inginer în fizică nucleară şi membru fondator al „Asociaţiei Românilor din Italia” e cu un panou în mână pe care e sccris Milano. Omul a emigrat în Italia, în 1990, când a ajuns acolo cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal. A profitat de ocazie şi a cerut azil politic pe care l-a primit pe loc, mai ales că era şi revoluţionar şi cererea sa survenea imediat după mineriada din iunie '90. A devenit cetăţean italian din 1996, dar nu a renunşat şi la cea a ţării natale. „Nu ştiu exact câţi am venit din Milano. Cred că suntem vreo 40, că fiecare a plecat de capul lui. Nu a fost nimic organizat! Sunt aici pentru că am aceleaşi revendicări, ca în decembrie '89! Vreau aplicarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara!”, aproape că se răsteşte expatul.

 

„Muncim afară şi plătim impozite în ţară!”

 

Cineva, un apropiat după cum îi vorbeşte, îl completează pe româno-milanez: „E un buboi care trebuie să se spargă. Am avut încredere în Băsescu, da' a fost un golan şi ăla... Da' ăştia sunt delicvenţi de-a dreptu'!”. Lângă ei, un puşti cu un crac de la trening suflecat şi o coroană de flori pe a cărei banderolă scrie „Mu... PSD”, râde: „Io am venit la agăţat!”.

Mult mai serioşi sunt Sebastian Mihaiu şi soţia sa, Lăcrămioara Stoica, ambii din Făgăraş şi emigraţi la Torino de 18 ani. Ea e menajeră şi el instalator de uşi blindate şi termopane. „Ăştia de acum sunt la fel de ticăloşi precum comuniştii”, spune, pe silabe, bărbatul, emn că nu prea are ocazia să se exprime des în limba maternă. Ea e mai guralivă: „Ne deranjează corupţia şi minciuna. Noi suntem români get-beget. Problema este că suntem îndepărtaţi de cei din ţară şi batjocoriţi. Pe bărbaţii noştri, care muncesc din greu, îi fac căpşunari şi pe nouaă, femilor, ne spun că suntem curve! Şi noi plătim impozite şi aici şi acolo, că toţi banii îi aducem în ţară şi îi investim în case şi pământ!”.

 

Nici „stegarul dac” nu mai e ce a fost

 

Rodica Cara, are 52 de ani şi e şofer de TIR. S-a stabilit în Spania. A muncit pe drumurile întregii Europe. Este şi ea indignată: „Io am lucrat peste tot, din 2000 încoace. Da' tot ce am câştigat am adus acasă. Că aici este acasă! Şi atunci de ce să mă facă pe ine lumea curvă?”.

Cu toţii s-au adăpostit de soarele năucitor la umbra unei rulote în care au înnoptat. Decalră că au venit pe rând, dar că fiind rude şi-au fixat ca punct de întâlnire Piaţa Victoriei. La câţiva paşi de ei, pe un şezlong, un nene de vreo 50 de ani care zice că a venit din Germania, face plajă. Nu vrea să spună nimic.

Printre manifestanţii matinali e şi un stegar îmbrăcat în ţol ţărănesc cu izmene, chimir şi cuşmă de de dac. Îl imită, cumva, pe celebrul „stegar dac” care nu şi-a făcut apariţia. Spune la toată lumea că pe el îl cheamă Vasile, că e din Vaslui şi că reprezintă diapora din ţară. Adică din interiorul graniţelor. „Am venit singur, da' cu sufletu' pentru patrie! Vreau să,văd o schimbare! Să-i dăm jos p-ăştia! Să avem o viaţă mai bună”. Costumul lui naţional, mărturiseşte el, este din judeţul Bihor: „Ăla din Vaslui nu mă reprezintă, că nu-I cusut de mână... Doar chimirul e de pe lângă Bicaz”.

Mitingul continuă iar reporterii Evenimentul zilei vor transmite, în timp real, tot ceea ce se întâmplă în Piaţa Victoriei.