Colegul meu, Ionel Scalvone, a publicat zilele trecute în Evenimentul Zilei, transcrierea unuia dintre dialogurile pe care Emmanuel Macron le-a avut cu Vladimir Putin privitor la Ucraina. Cele nouă minute de dialog apar într-un documentar intitulat „Un președinte, Europa și războiul”. După cum colegul meu citează AFP, discuția a avut loc pe 20 februarie, cu doar patru zile înainte ca trupele ruse să invadeze Ucraina, când toate planurile și detaliile de luptă erau deja pregătite.

De la începutul discuției, Putin i-a atras atenția lui Macron că-l cam deranjează - „Ca să nu-ți ascund nimic, am vrut să mă duc să joc hochei pe gheață (..) Acum vorbesc cu tine de la sală.” - adică, rusul și-a creat un ascendent, pe care l-a speculat apoi pe tot parcursul dialogului. Reproduc în continuare conținutul discuției, precum și comentariile colegului meu, unele foarte inspirate, care surprind nuanțe importante:

Emmanuel Macron pare ferm, ofensiv, categoric, chiar dur, însă Vladimir Putin nu cedează, ba chiar devine ironic și cinic. Răzbate acest lucru din tonul său și din spatele câtorva expresii rusești de politețe. Președinntele francez inițiază conversația, solicitându-i șefului de la Kremlin să-și declare intențiile:

„Aș dori să îmi oferi mai întâi viziunea ta despre situație și dacă se poate destul de direct, așa cum facem amândoi, să-mi spui care îți sunt intențiile”.

Putin evită un răspuns clar, direct, despre ceea ce intenționează să facă și va vedea toată lumea pe 24 februarie. Acesta dă vina pe ucraineni pentru situația tensionată și spune că Volodimir Zelenski dorește să se doteze cu arme nucleare.

„Ce as putea să spun? Vezi și singur ce se întâmplă”, îi răspunde Vladimir Putin, referindu-se la acordurile de la Minsk care ar trebui să aducă pacea în estul Ucrainei. În zonă, însă, separatiștii pro-ruși au devenit foarte activi după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014.

„De fapt, dragul nostru coleg, domnul Zelenski, nu face nimic (pentru a pune în aplicare tratatele). Te minte”, îi spune Putin lui Macron, conform traducerii.

Apoi, Vladimir Putin devine ofensiv și îl acuză pe omologul său francez că vrea să „revizuiască acordurile”. Mai mult cere să fie luate în considerare propunerile de pace ale separatiștilor. Prins în defensivă Emmanuel Macron încearcă să se apere, schițând un protest.

„Nu știu unde a învățat consilierul tău juridic. Eu doar mă uit la texte și încerc să le aplic!”, spune el.

Însă Vladimir Putin nu-l slăbește și deplânge faptul că separatiștii nu sunt ascultați.

„Nu ne interesează propunerile separatiștilor!”, încearcă președintele francez să tranșeze discuția, adăugând că acestea nu sunt prevăzute în acord.

Apoi, Macron se manifestă ca un mediator și propune o întâlnire a tuturor părților, promițând că îi va cere lui Zelenski să-și tempereze colaboratorii pentru a nu irita și mai mult Moscova.

„Situația pe linia de contact este foarte tensionată. Chiar am făcut apel la calm ieri cu Zelenski. Îi voi spune din nou să-i calmeze pe toți, să calmeze rețelele de socializare, să calmeze forțele armate ucrainene”, promite el.

Apoi îi cere lui Putin să facă același lucru și să nu cedeze „provocărilor” în zilele următoare, în condițiile în care trupele ruse sunt pe picior de război, pregătite să invadeze Ucraina.

„Nu ceda provocărilor de niciun fel în orele și zilele următoare”, mai avertizează Macron, crezând în buna-credință a lui Vladimir Putin.

În cele din urmă îi transmite lui Putin scopul apelului său. El încearcă să-l convingă să accepte o întâlnire cu președintele Statelor Unite, Joe Biden, la Geneva. Însă, oficialul de la Kremlin nu pare interesat și nici încântat de o astfel de propunere, cu atât mai puțin să stabilească o anumită dată.

„Mai presus de orice, trebuie să pregătim această întâlnire în avans”, insistă el, în vreme ce Emmanuel Macron este fericit că a reușit să obțină un „acord de principiu”.

„Păstrăm legătura în timp real. De îndată ce apare ceva, mă suni”, îi transmite pe finalul conversației Emmanuel Macron, iar Putin îi mulțumește:  „Mulțumesc, domnul președinte”.

Patru zile mai târziu, pe 24 februarie, Vladimir Putin avea să ordone invadarea militară a Ucrainei. Evident, cu patru zile înainte, Putin luase deja decizia atacării Ucrainei, iar discuția cu Macron o purtase doar din motive care țineau de minime considerente diplomatice dar și de intenția dezinformării vesticilor.

Cu o frecvență care a devenit ridicolă - presa din Rusia l-a caricaturizat copios pe Macron, numindu-l „pisălog exasperant” - președintele francez a continuat să-l sune pe Putin,  cerându-i să-și retragă trupele din Ucraina. Cei mai mulți analiști au fost de părere că toată agitația lui Emanuel Macron a avut doar scopuri electorale - în Franța au avut loc în ultimele luni atât alegeri prezidențiale, cât și legislative -  care au ținut doar să-i contureze la intern imaginea de „om politic de mare anvergură”.

Așa aș fi crezut și eu, până să aflu conținutul dialogului dintre cei doi, reprodus mai sus. Cum spuneam, este clar că la data purtării lui, Putin știa exact ceea ce urma să se întâmple. Totodată, știa și Macron același lucru, nivelul lui de informare fiind unul superlativ. Este imposibil să nu fi știut ceea ce Casa Albă și Comandamentul NATO știau cu precizie. Și totuși, continua să insiste, să-l bată la cap pe Putin, cu prețul ridicolului.

Mai mult, atunci când toate punțile apăreau ca tăiate, pe 4 iunie, la mai bine de trei luni de la atacarea Ucrainei și când deja se vorbea despre masacrele comise de ruși împotriva civililor ucraineni, Emmanuel Macron își consterna aliații cu o declarație stupefiantă: „Nu trebuie să umilim Rusia pentru ca în ziua în care luptele se vor opri să putem construi o rampă de ieșire prin mijloace diplomatice.” Evident, soluția onorabilă pentru Vladimir Putin, cea care să nu umilească Rusia, era ca Ucraina se cedeze partea de teritoriu râvnită de agresori.

De această dată, cele declarate de Macron nu l-au mai plasat pe acesta în zona puștiului naiv tras pe sfoară de versatul KGB-ist și nici în aceea a cinicului politician care joacă rolul făcătorului de pace, pentru a lua ochii electoratului, ci l-au așezat într-o lumină absolut dubioasă. Una în care începe să capete contur ipoteza că Macron se comportă cu Putin ca și cum ar vrea să nu-l supere, sau chiar să-i câștige bunăvoința. Dialogul din 20 februarie, dintre Emmanuel Macron și Vladimir Putin, mi-a consolidat această bănuială, ba chiar mi-a agravat-o: președintele francez se comportă ca și cum îi datorează ceva fostului ofițer KGB și face tot posibilul să nu-l supere, pentru ca nu cumva să spună în gura mare în ce constă datoria. Chiar, ce i-o datora? Nu știu, nu am un răspuns la această întrebare, dar istoria recentă mi-a dat un răspuns la alta: Care a fost natura relației Sarkozy-Gaddafi?

În primăvara anului 2012, ziarul online francez Mediapart publica o serie de documente care aveau să declanșeze scandalul numit „Afacerea Sarkozy-Gaddafi”. Documentele dezvăluiau existența unei plăți de 50 de milioane de euro de la regimul libian al lui Muammar Gaddafi, în scopul finanțării campaniei prezidențiale a lui Nicolas Sarkozy din 2007. Cu un an înainte, în 2011, președintele Sarkozy a influențat decisiv răsturnarea Regimului Gaddafi, operațiune la capătul căreia dictatorul libian a fost ucis. Probabil, în acel moment, președintele Nicolas Sarkozy a crezut că urmele banilor au fost șterse. Nu au fost!