Regizorul Mihai Lungeanu ne-a deschis poarta către fascinanta lume a teatrului radiofonic. Un om dedicat artei în cel mai profund sens, pentru că este fiul actorului Constantin Lungeanu, cel care în perioada interbelică a strălucit atât pe scena Teatrului ”Alhambra” din București, cât și în atmosfera culturală a Parisului.
Un element care nu trebuie să scape atenției, dacă vorbim de Constantin Lungeanu, este că vocea lui a rămas pentru eternitate imprimată pe discurile de ebonită, referindu-ne la celebrele melodii lansate de Ion Vasilescu, precum ”Hai sa-ti arăt Bucureștiul noaptea” sau ”Vrei sa ne întâlnim sâmbătă seara”.
La rândul său, Mihai Lungeanu se înscrie pe propriul drum, al regiei, în 1972 devenind student al facultății de profil din București, din cadrul UNATC.
Se poate spune că de-a lungul carierei sale a fost un adevărat constructor al conștiințelor, nu doar al spectacolelor, mai întâi în Teatrul din Petroșani, unde fusese repartizat ca proaspăt absolvent, apoi în instituțiile Thaliei din Pitești și Brăila.
În 1992 e martor al amplului mecanism care înseamnă teatrul radiofonic, iar din 1994 viața sa profesională trece pragul acestui vast domeniu, atunci când regizează prima sa piesă în noul mod de exprimare artistică.
”Teatrul radiofonic e ceea ce se intîmplă în mintea noastră”, spune Mihai Lungeanu.
Cuvintele acestea, aparent simple, ascund în spatele lor mii de fire care se creează între ascultători și actori. Între ascultători și zgomoteca din spatele vocii actorilor. Vocea lor e însoțită de atmosferă, acolo unde se petrece acțiunea. Este cu adevărat o lume despre care se poate spune că o cunoști, poate, într-o viață. Și încă mai ai nevoie de timp ca s-o înțelegi!
Am avut parte, noi înșine, în studioul ”Evenimentului zilei”, în cadrul emisiunii ”ActReflect”, de un spectacol al omului și al profesionistului Mihai Lungeanu.