Regele Ungariei interzice românilor să-și facă biserici de piatră și este ucis din ordinul lui Roland Borșa

Trupele regale maghiare însoțite de oastea transilvăneană condusă de către Roland Borșa vor înfrânge cumanii în luna august 1282, într-o bătălie care a avut loc lângă lacul Houd, la gurile Mureșului.

Roland Borșa provenea dintr-o veche familie românească, originară de pe Valea Borșei din comitatul Cluj.

Înfrânți cumanii vor lua calea pribegiei, refugiindu-se la tătari și la sud de Dunăre, în Balcani.

Nobilii maghiari nu-l vedeau însă cu ochi buni pe Roland Borșa, datorită influenței acestuia asupra regelui Ungariei Ladislau al IV-lea Cumanul (foto), care sub presiunea lor îl va demite la sfârșitul anului pe voievodul român, numindu-l pe Apor Pec, preferatul aristocrației maghiare.

„Până în preajma anului 1280, niciunul dintre reprezentanţii acestui neam (Borșa – nota Ev. Istoric) nu exercitase vreo demnitate politică semificativă; după 1320, înfrânţi în rebeliunea împotriva lui Carol Robert de Anjou, ei vor fi aproape cu totul eliminaţi din primul plan al vieţii politice a Ungariei medievale, reintrând în anonimatul pe care îl părăsiseră pentru doar patru decenii.

Explicaţia acestei stări de lucruri ar putea fi căutată, după toate probabilităţile, în ascendenţa etnică nemaghiară a neamului Borşa”, scria istoricul Tudor Sălăgean în „Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea: Afirmarea regimului congregational”.

Rădăcinile neamului Borşa se aflau pe malurile Lonei şi Borşei în comitatul Dăbâca.

Tătarii năvălesc la 14 ianuarie 1285 în Transilvania și Ungaria, unde pradă și ard toate ținuturile până la Pesta.

În fața invaziei tătare, regele Ladislau apelează din nou la ajutorul lui Roland Borșa, aliat care-i fusese alături în bătălia dusă contra cumanilor, numindu-l, în ultimele zile ale anului 1284, în funcția de Voievod al Transilvaniei.

Urmare a victoriei obținute împotriva tătarilor, Roland Borșa își va consolida poziția și autoritatea asupra Transilvaniei, numind în funcția de vicevoievod, pe o altă rudă a lui, Ladislau Borșa de Sânmărtin. Dar pe fondul uneltirilor magnațiilor maghiari, la sfarșitul anului 1285, el va fi demis din nou de către rege.

Regnum Transilvanum

La sfarșitul anului 1286, în luna septembrie, regele Ladislau Cumanul  își arestează soția, Maria de Anjou, și începe să se afișeze oficial cu amanta cumană, Edua.

Anul urmator își va obliga sora Elisabeta, călugăriță pe Insula Iepurilor, să renunțe la rasă și să se căsătorească cu un magnat ceh, Zavisz Rozenberka.

În această situație arhiepiscopul Lodomer al Esztergomului, vechi prieten al familiei Borșa, îl excomunică și solicită papei organizarea unei cruciade creștine contra lui.

Pe fondul acestor tulburări interne, regele, conștient că era dușmănit de mulți nobili maghiari, îl numește pentru a treia oară Voievod al Transilvaniei pe Roland Borșa, în anul 1288.

Dar de această dată, Roland Borșa își va impune autoritatea în fața regelui maghiar, arogându-și o parte din prerogativele regale.

În acest sens va insista pe autonomizarea Transilvaniei față de coroana regală, ajungând chiar să emită acte în numele așa zisei noi țări, regnum Transilvanum.

Pe fondul acestei declarații fățise de autonomie, cu accente de independență, nobili maghiari de la curtea maghiară își încep din nou uneltirile împotriva lui Roland Borșa.

Regele se raliază acestora, pregătind între timp și o intrare forțată în Transilvania.

Ladislau Cumanul în fruntea oștirii sale va intra în Transilvania și-și va așeza tabăra lângă cetatea Cheresig, din comitatul Bihorului.

Informat fiind de acțiunile regelui, Roland Borșa, împreună cu frații săi, organizează asasinarea regelui maghiar.

Astfel că în 10 iulie 1290, trei cumani tocmiți ca lefegii (în ideea legăturii speciale dintre cumani și rege), pe nume Arboc, Tortei și Kemenec, pătrund în tabăra regelui și îl ucid în timp ce acesta dormea, fapte menționate și în cronica rusă Ipatievskaia.

În anul 1279, regele Ladislau Cumanul, la solicitarea Papei, legiferase pe întreg teritoriul Regatului Maghiar, interzicerea construirii bisericilor de zid în rit ortodox.

Din acel moment, li s-a interzis de către administrația maghiară si românilor din Ardeal să-şi mai ridice biserici din piatră.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric