Era considerat șef de bandă periculos, a fost prins și condamnat pentru jaf armat și a stat 9 ani într-o închisoare de maximă siguranță! Însă, după ce și-a ispășit pedeapsa, bistrițeanul Tiberiu Ușeriu (43 ani) și-a schimbat total viața. El tocmai a câștigat, pentru al doilea an consecutiv, maratonul 6633 Arctic Ultra, care se desfășoară în Canada, la Cercul Polar. Românul campion are o poveste de viață incredibilă

Potrivit anunțului postat pe pagina de socializare a ultramaratonului 6633 Arctic Ultra, Tibi Ușeriu a trecut linia de finiș la ora 01:25, ora Canadei, pe un ger cumplit de -36 grade Celsius.

Bistrițeanul a condus cursa de 560 de kilometri de la început până la sfârșit, la fel ca anul trecut, și a terminat-o în 173 de ore şi 40 de minute. Ultimii kilometri i-a alergat pe propria răspundere, după ce medicii l-au sfătuit să renunțe pentru că făcuse degerături la picioare.

Nu s-a lăsat, însă, și a câștigat detașat cursa, scoțianul Roddy Riddle, al doilea clasat, trecând linia de sosire mult după Tiberiu. Bistrițeanul este primul om care deține două titluri luate consecutiv la această competiție extrem de edificilă.

Ultramaratonul 6633 Arctic Ultra a început pe 10 martie, iar concurenții au avut de înfruntat temperaturi care au coborât și până la -62 de grade Celsius, viscol și ninsori puternice.

În cursă s-au înscris 24 de concurenți de pe patru continente, dintre care doar 18 s-au încumetat la traseul cu distanță maximă - 350 mile (peste 560 kilometri).

Tibi Ușeriu a fost, în 2017, singurul român participant, în vreme ce anul trecut am avut trei reprezentanți. Din 24 de maratoniști înscriși anul acesta, doar 9 au terminat cursa, restul abandonând pe parcurs.

Tiberiu Ușeriu a făcut mărturisiri cutremurătoare în cartea sa autobiografică intitulată „27 de pași”, care a fost lansată în februarie, anul curent.

Trecutul tenebros al dublu-campionului e acum doar o tristă amintire

În cele 220 de pagini, Tiberiu Ușieru povestește, fără menajamente, grozăviile prin care a trecut, cum s-a luptat cu demonii lăuntrici, cum l-au marcat cei 9 ani de pușcărie într-o închisoare de maximă siguranță, cum a ajuns să fie maratonist campion și ce a însemnat pentru el participarea la dura cursă arctică.

„Asta cu puşcăria e bucata din poveste care pe mulţi îi va pune pe gânduri. Nu are nimic eroic. Nu are nimic romantic. E un episod dur şi îngrozitor de trist. Pe scurt, la un moment dat în tinereţea mea, am fost cuprins de nebunia de a mă crede invincibil. Şi aroganţa asta m-a pierdut”, scrie Tibi Ușeriu.

Era cât pe ce să facă 23 de ani de închisoare, pentru faptele sale, dar a avut „noroc”, dacă se poate spune așa cu o lege mai blândă. Ce l-a marcat cel mai tare a fost depersonalizarea pe care o suferă pușcăriașii. Înâuntru, oamenii sunt doar niște numere.

„În urma unor jafuri armate comise în mai multe ţări europene şi a două evadări, am fost dat în urmărire prin Interpol, urmărit, prins şi judecat. Am primit o pedeapsă iniţială de 23 de ani... Apoi a apărut o lege, odată cu intrarea României în UE şi pedeapsa s-a redus automat la 13 ani. Fiind considerat un şef de bandă periculos, m-au închis într-o puşcărie de maximă securitate mai bine de 9 ani... (...) Ora 5 dimineața. Sună goarna. Scoală și morții din mormânt. Deținutul 2800 sare din pat. Dezbracă pijamaua de hârtie și îmbracă un costum albastru, standard. Face patul. Trec 2 minute și 17 secunde până când o mână îi deschide vizeta, însoțită de un zdrăngănit de chei. 2800 trebuie să fie în picioare în fața patului. Așa e regula. Un necunoscut îl privește fără nicio vorbă. Apoi, 2800 se spală pe față și pe dinți. Așteaptă. Orele trec chinuitor. I se aduce o mâncare anostă. Deși nu-i e foame, mănâncă. Azi nu și-a propus nicio grevă a foamei. Are de așteptat cam 10 ore până să fie scos afară, printr-un tunel, la plimbare. Singur, fără alți deținuți. Curtea închisorii e mică. Plimbarea din jurul piscinei are fix 27 de pași”, scrie Tibi Uşeriu în cartea sa.

Odată scăpat din pușcărie, salvarea i-a venit de la fratele său, Alin.

„La prima vizită, Alin îmi spunea că pregătește un loc pentru întoarcerea mea. Că acolo o să-mi placă, că o să fiu binevenit. Că o să lucrăm împreună și că vom construi lucruri fantastice. Mi se părea că o luase pe ulei. Vorbea basme. Pe atunci, totul era abstract și de neînțeles, mai ales că nici vorbă să mă imaginez îngropat în munți, la Tășuleasa. (...) Acolo am reînvățat totul: să umblu, să lucrez, să mă bucur și să trăiesc fiecare zi ca un cadou venit de sus”, mai scris maratonistul bistrițean.

„După ce a venit de acolo, de atât de jos, după ce s-a luptat el cu toţi demonii lui şi a început să alerge şi să facă lucrurile normale pe care le face un om într-o viaţă normală, cele pe care Tibi nu a avut atâta vreme voie să le facă – a început să ne inspire. Unul dintre motivele pentru care noi ne asumăm treaba asta este că această poveste trebuie povestită...”, explica fratele său, Alin Uşeriu, coordonatorul Tăşuleasa Social, într-un film de prezentare publicat pe Facebook.