Rebengiuc, viaţa unui actor

Cartea „Victor Rebengiuc, Omul şi Actorul“, de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov, va fi relansată astăzi de la ora 18:00, la Librăria Humanitas Kretzulescu. Personalităţi, regizori şi colegi povestesc despre actorul care a împlinit 75 de ani luna aceasta.

Actuala ediţie a cărţii „Victor Rebengiuc, Omul şi Actorul“, amplificată şi adusă la zi, este felul în care autorii ei, alături de Editura Humanitas, l-au omagiat pe Victor Rebengiuc, care a împlinit 75 de ani duminica trecută. Cartea, în care regăsim, alături de un amplu interviu cu actorul, gândurile a peste 80 de apropiaţi, familie, regizori, actori, prieteni, a apărut în colecţia „Memorii, Corespondenţă, Jurnale“, coordonată de Oana Bârnă, şi va fi lansată astăzi la Librăria Humanitas Kretzulescu. Din generaţia de aur

Paginile despre copilărie sunt emoţionante, actorul a trăit de la 3 ani fără tată, crescut mai mult de bunicii din partea mamei, Florica şi Tudor. Student la clasa Aurei Buzescu, Rebengiuc a făcut parte dintr-o generaţie de aur şi a absolvit în 1956, alături de Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucăreanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma şi Eliza Plopeanu.

El povesteşte într-un amplu interviu, împărţit în capitole tematice, cum a plecat cu Vlad Mugur, în 1956, la Craiova şi cum s-a întors după şase luni la Bucureşti şi a debutat, la Bulandra, în 1957, în „Omul care aduce ploaia“, primul text montat de Liviu Ciulei pe scena acestui teatru.

Autoarele au păstrat în acest volum toate textele anterioare ale ediţiei din 2004, apărută la Licenţia Publishing, în care mari regizori, de la Radu Penciulescu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu, Stere Gulea, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, până la Alexandru Dabija şi Yuriy Kordonskiy, vorbesc despre actorul Victor Rebengiuc şi despre spectacolele pe care le-au realizat împreună. Când Radu Penciulescu a devenit director al Teatrului Mic, Victor Rebengiuc a jucat aici, paralel cu Bulandra, în spectacole memorabile: „Richard al II-lea“, „Doi pe un balansor“, „Tango“, „Vicarul“.

Sunt analizate toate spectacolele de referinţă de-a lungul a 52 de ani de carieră: „Un tramvai numit dorinţă“, „Play Strindberg“, „Visul unei nopţi de vară“, „Lungul drum al zilei către noapte“, „Furtuna“, „O scrisoare pierdută“, „Iulius Cezar“, până la „Unchiul Vania“, „Căsătoria“ etc. Unde-i „Bulandra“ de altădată?

De asemenea, regizorii Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Stere Gulea, Dan Piţa vorbesc despre filmele antologice realizate împreună, de la „Pădurea spânzuraţilor“, „De ce trag clopotele, Mitică?“, „Moromeţii“ până la „Tănase Scatiu“, „Pădureanca“ ş.a.

Actorul povesteşte despre dezamăgirile actuale faţă de manageriatul slab al Teatrului „Bulandra“, precum şi faţă de politică. Nu mai face parte din niciun partid.

Volumul prezintă, de asemenea, gândurile celor mai importanţi critici de teatru şi film, ale unor lideri de opinie precum Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Mircea Mihăieş, precum şi ale colegilor actori, începând cu cele ale lui George Banu, Olga Tudorache, Oana Pellea, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Coca Bloos până la cele ale lui Horaţiu Mălăele, Marcel Iureş, Adrian Pintea, Andreea Bibiri şi Tania Popa. Capitolul despre familie, cu pagini semnate de Mariana Mihuţ şi Tudor Rebengiuc, şi paginile emoţionante ale studenţilor, din perioada de rectorat la UNATC, între 1990-1996, au fost de asemenea completate.

Interviul amplu cu Victor Rebengiuc a fost adus la zi. Secţiunea finală conţine acum şi cele mai recente spectacole, filme şi seriale în care a jucat.

Ediţia de faţă are două capitole complet noi: „Bulandra în 2008“ şi „Regele Lear cu Gustave Mahler“, despre dragostea actorului pentru muzica clasică, un interviu realizat de Cristina Comandaşu pentru Radio România Muzical. „Este o carte frumoasă, mă uit la ea şi îmi râd ochii de bucurie“, spune Victor Rebengiuc.

PRIETENIE Pintilie şi Rebengiuc: Dragoste cu năbădăi

După ce ani buni nu s-au înţeles, Lucian Pintilie şi Victor Rebengiuc s-au împăcat, după moartea tragică a lui Toma Caragiu, la cutremurul din 1977, când Rebengiuc l-a înlocuit în rolul Pampon, în „De ce trag clopotele, Mitică?“. „Victor înţelesese perfect dimensiunea estetică, istorică şi politică a rezistenţei mele, iar eu pricepeam că un actor ca el se naşte o dată la trei generaţii“. Impactul pe care l-a avut Lucian Pintilie asupra lui Victor Rebengiuc este subliniat în carte şi de regizorul Radu Penciulescu: „Eu, când l-am distribuit pe Victor, vedeam în el un om tânăr, fragil şi romantic. Apoi, a venit Pintilie şi m-a făcut să descopăr ceea ce eu ignoram şi nici nu bănuiam: Victor ca actor concret şi violent. Actor al mizeriei umane, al mocirlei şi al mediocrităţii. Victor a ajuns acum la alianţa între cele două dimensiuni“. CĂSNICIE O viaţă alături de Mariana Mihuţ A fost căsătorit cu Anca Vereşti, cu care a şi jucat în multe spectacole la începutul carierei. Au divorţat după cinci ani.

Pe Mariana Mihuţ a întâlnit- o în timpul filmărilor la „Pădurea spânzuraţilor“. În 1965 s-au căsătorit, iar zece ani mai târziu l-au avut pe Tudor.

„Da, cu Mariana cred că a fost dragoste la prima vedere. Am fost tot timpul unul lângă celălalt, ne-am susţinut şi ne-am ajutat. Nu discutăm decât foarte rar despre teatru, fiecare îşi gândeşte profesia în felul său. Acasă ne vedem mai mult de treburile casnice. Lucrurile au mers bine între noi, cu perioade minunate, alteori cu neînţelegeri inerente într-o căsnicie. Am trecut peste tot ceea ce era dificil cu tact, cu răbdare, cu dorinţa de a rămâne împreună. E esenţial că ne-am păstrat tot timpul simţul umorului. Glumim, ne tachinăm şi ne contrazicem inteligent, iar lucrurile se rezolvă de la sine. Nu cu mult timp în urmă, Mariana mi-a spus în timpul unei discuţii: «Mi-ai scos păr alb». I-am răspuns: «Dragă, tu mi-ai scos părul cu totul»“, spune actorul.

„Tudor a devenit un om echilibrat şi pe picioarele lui, în ciuda răsfăţului exagerat din partea tatălui. Totul a fost însă făcut cu multă dragoste şi măsură. Dragoste şi măsură, poate tocmai astea sunt cuvintele care l-ar caracteriza pe soţul meu“, povesteşte în carte Marian Mihuţ. „Îmi pare rău că, dintr-o preconcepţie, nu am jucat mai mult alături de soţia mea. Este foarte talentată“, completează Rebengiuc.

AMINTIRI DE ALTĂDATĂ Cei mai dragi: de la tată la fiu ORFAN. „Părinţii s-au despărţit când noi, copiii, eram foarte mici. Eu aveam 3 ani, iar fratele meu, Aurel, 2 ani. Ne-au crescut bunicii din partea mamei, Florica şi Tudor. Ne mutam când eram mici dintr-o casă în alta, unde era chirie mai ieftină. N-a fost uşor. Tata a murit la Stalingrad, în 1942, iar eu şi fratele meu am primit o pensie de orfani de război. Se pare că de la tata, pe care-l chema Gheorghe, moştenesc talentul. Pe mine mă cheamă Victor-George, al doilea nume fiind dat după cel al lui tata.“ CARACTER. A jucat alături de Clody Bertola, Toma Caragiu, Florian Pittiş, în „Lungul drum al zilei către noapte“ , montat de Ciulei în 1976, iar, în film, rolul care l-a făcut celebru a fost Moromete, în pelicula lui „Moromeţ ii“ a lui Stere Gulea . „Într-o lume în care oamenii nu excelează în verticalitate şi în comportament consecvent, Victor este unul dintre acei puţini care rămân egali cu ei înşişi. Uneori deranjează felul lui de a fi- mai brutal, mai direct, mai temperamental. Explicaţia e simplă: are caracter“, spune Stere Gulea.

BUCURIE. Mariana Mihuţ l-a născut pe Tudor în 1975. Rebengiuc i-a dat numele bunicului său. „Tudor, Tudor, Tudorel/ Băiatul lui Victorel/ Cuminţel şi frumuşel/ Nu mai e nimeni ca el? Tudor, Tudor, Tudorel!“, aşa îi cânta Rebengiuc băiatului său. „Mi-am dorit să fiu prietenul băiatului meu, pentru că eu am suferit mult în copilărie din lipsa unui tată“, povesteşte actorul. Tudor a devenit arhitect şi i-a dăruit de curând un nepoţel, pe Mircea-Maxim. ÎNTALNIRE. Regizorul Yuriy Kordonskiy este un meteorit care a căzut în România, în 2001, când a montat „Unchiul Vania“ de Cehov, la „Bulandra“, povesteşte Victor Rebengiuc. S-au împrietenit, şi Yura, cum îl numesc Mariana şi Victor, vine des la ei acasă. Kordonskiy l-a mai distribuit pe Rebengiuc în „Căsătoria“ şi „Inimă de câine“.

UN EVENIMENT SUSŢINUT DE EVENIMENTUL ZILEI. Citiţi şi "Rebengiuc, omagiat de Pintilie: „Ţi-aş tăia unghiile de la picioare“!"