Comandantul „Alliance Nationale de la Resistance” din Ciad (ANR - Alianţa Naţională pentru Rezistenţă), colonelul Mahamat Abbo Sileck, s-a plimbat, săptămâna trecută, nestingherit, prin România.
Colonelul Abbo Sileck a venit cu avionul la Cluj-Napoca, apoi a plecat către Mediaş, unde a petrecut câteva zile, pentru a se îmbarca, ulterior, către Dubai. EVZ a obţinut un interviu în exclusivitate cu liderul ANR, cea mai importantă facţiune rebelă de pe teritoriul Ciadului, stat african unde şi România ar putea trimite, în curând, un batalion de menţinere a păcii, în cadrul misiunii EuroFour.
Războiul civil din Ciad se poartă cu arme româneşti, dezvăluie liderul ANR, cea mai importantă facţiune rebelă de pe teritoriul Ciadului. În acest stat african, România ar putea trimite, în curând, un batalion de menţinere a păcii, în cadrul misiunii EuroFour.
Oficial, Mahamat Abbo Sileck s-a aflat în România în vacanţă, la invitaţia preşedintelui fondator al Asociaţiei RALF-ROLE (Românii care au Activat în Legiunea Franceză - Roumanie - Legion Etrangere), Horaţiu Potra. Într-una dintre cele câteva zile petrecute în oraşul natal al lui Potra, Mediaş, liderul ANR a fost de acord să discute cu ziariştii de la EVZ. Drapelul Ciadului este identic cu steagul României (roşu-galben-albastru).
Ofiţer dintr-o veche familie africană şi cu pretenţii la pre şedinţia Ciadului, Mahamat Abbo Sileck este ferm: „tiranul” Idriss Deby, preşedintele ţării sale, poate fi răsturnat prin eforturi militare, combinate cu cele diplomatice. Salută o eventuală trimitere a unor trupe româneşti de menţinere a păcii în Ciad, deşi, la un moment dat, insurgenţii din subordinea sa ar putea intra în conflicte deschise cu militarii europeni.
Asasinatul din Paris
Colonelul ştie şi că unul dintre fiii dictatorului din Ciad a fost asasinat la Paris de un fost veteran român din Legiunea Străină franceză. Are însă propriile explicaţii: „Relaţiile dintre tată şi fiu erau rele. Din cauza unei femei, soţia lui Deby, care înainte a fost logodnica fiului său. Fiul avea fotografii cu actuala soţie a tatălui său în ipostaze delicate. Se presupune că existau fotografii cu femeia dezbrăcată şi fiul îşi şantaja tatăl cu ele. Fiul a fugit din Ciad, deşi tatăl său îi reţinuse paşaportul. Dar avea un alt paşaport cu care a fugit în Camerun, apoi în Germania şi, ulterior, la Paris. Nu se ştie exact cine l-a ucis. Important e cel care a cerut asasinarea lui. Fiul lui Deby se ocupa cu trafic de droguri. De altfel, dacă vă amintiţi, în 1996, la Dusseldorf a fost oprit pe aeroport consilierul lui Deby, care avea supra sa mai multe kilograme de cocaină. Ciadul este o placă turnantă a drogurilor”, a declarat colonelul Abbo Sileck pentru EVZ.
SENIORII RĂZBOIULUI
Frăţia mercenarilor din Africa Centrală
„Am venit să-mi văd un prieten vechi!” Aşa răspunde colonelul Abbo Sileck când e întrebat de ce e în România. „Prietenul vechi” este gazda lui, Horaţiu Potra. S-au cunoscut în 2002, când mercenarul român activa sub contract în Republica Centrafricană. Misiunea lui: instruirea gărzii prezidenţiale a preşedintelui Ange-Félix Patassé. Regimul lui Patassé sprijinea rebeliunea din ţara vecină.
În replică, preşedintele Ciadului, Idriss Deby, finanţa facţiunea rebelă din Republica Centrafricană. Alianţa dintre trupele de elită guvernamentale comandate de românul Horaţiu Potra şi cele paramilitare ale colonelului Abbo Sileck a intrat în logica firească a războiului.
În octombrie 2002, trupele rebele centrafricane comandate de François Bozizé, aliate cu armata lui Deby şi înarmate de Franţa, au pornit în marş către capitala Bangui. După lupte grele, în martie 2003, preşe dintele Patassé a capitulat, iar generalul Bozizé a preluat puterea. Potra a fost luat prizonier împreună cu mai mulţi soldaţi din subordine. A evadat, însă, printre focuri de mitralieră.
Înfrângerea a survenit şi pentru că joncţiunea trupelor lui Patassé cu rebelii din Ciad n-a mai avut loc. O eroare de coordonare militară - explică Potra: „Ei au venit atunci ca Patassé să-i autorizeze să intre în teritoriul centrafrican, şi să-i susţină. Eu mă ocupam de ei să nu-i atace ciadienii lui Deby infiltraţi. Apoi, când noi am fost atacaţi de rebelii centrafricani şi armata Ciadului, ei trebuiau să vină în ajutor Darfur, dar a întârziat acordul dintre preşedinte şi ei”.
CIRCUITUL KALAŞNIKOVULUI ÎN NATURĂ
Arme româneşti, în războiul din Ciad
În războiul civil din Ciad latră mitralierele fabricate în România. Circuitul armelor îşi are originile în acordurile comerciale încheiate de regimul ceauşist cu cel al lui Muammar Ghaddafi, dictatorul Libiei. Automatele kalaşnikov (patent sovietic) produse la Cugir au fost iniţial vândute Libiei.
Ulterior, ţara nord-africană a înarmat trupele rebele din Ciad cu arsenalul cumpărat din România comunistă. Horaţiu Potra, fostul ofiţer din Legiunea Străină a văzut armele cu ochii lui: „Eu vă pot spune că sunt kalasnikoave fabricate în România. Sunt arme care vin de la Gadafi, care la rândul lui a fost înarmat de Ceauşescu, în anii ’80”.
Colonelul Mahamat Abbo Sileck dezvoltă subiectul: „Ştiu că avem multe arme din Europa de Est. Există o filieră prin care armele din Est au ajuns în Ciad, şi anume Libia. Libia i-a dat arme actualului preşedinte Idriss Deby, când acesta era în opoziţie. Sunt arme ruseşti şi din Estul Europei. Kalasnikov, 45 de mm... Sunt luate din Libia. Le utilizează atât Deby, cât şi rebelii care, de fapt, sunt foşti militari din armata lu Deby. Nu sunt oameni care s-au născut ieri, sunt foşti militari din armata lui Deby”.
„INIMA MOARTĂ A AFRICII”
Doar 550 km de drumuri şi nicio cale ferată
Teritoriu supranumit „Inima moartă a Africii”, acoperit cu deşert în proporţie de peste 30%, Ciadul a fost protectorat francez în primii 20 de ani ai secolului al XX-lea, a devenit colonie franceză în 1920 şi şi-a obţinut independenţa în 1960. De atunci, a fost teatrul a numeroase războaie civile şi lovituri de stat. Are o populaţie de 10 milioane de locuitori, 80% trăind sub pragul minim al sărăciei. Cu doar 550 km de drumuri asfaltate, nicio cale ferată, o singură televiziune, care emite doar în capitala N’Djamena, şi numai 2% din populaţia urbană având acces la serviciile sanitare, Ciadul a fost clasat pe locul 5 în topul celor mai sărace ţări ale lumii. Speranţa de viaţă a locuitorilor este de 48 de ani. În 2003, un consorţiu internaţional a început exploatarea zăcămintelor sale petrolifere. Figureză printre cele mai corupte state de pe glob.
FOC CONTINUU
Cinci decenii de războaie
După obţinerea independenţei (1960), Ciadul a fost sfâşiat de lupte interetnice şi conflicte cu statele vecine. Primul preşedinte, François Tombalbaye, a fost asasinat în 1975, la finalul unei revolte pornite ca reacţie la regimul său dictatorial. Hissène Habré, cel care, în 1987, câştigase războiul cu Libia, a fost răsturnat de generalul Idriss Déby, în 1990. După ce a propus o Constituţie nouă, Idriss Déby a încălcat-o candidând pentru un al treilea mandat în 2006 - decizie care a dus la revirimentul mişcărilor insurecţionale.
CARTE DE VIZITĂ
Colonelul african cu sânge regal
Colonelul Mahamat Abbo Sileck provine dintr-o familie regală din Ciad, de religie muslmană. Din partea tatălui său şi a numeroaselor lui soţii are 29 de fraţi şi de surori. Mama - în prezent decedată, de aceeaşi etnie ca şi preşedintele Ciadului - i-a lăsat 43 de fraţi. La 40 de ani, colonelul nu e căsătorit. În limba tribului său, „Abbo” înseamnă maiestate. Pe tatăl lui îl cheamă Jakob, dar pentru că în tinereţe era foarte slab i s-a spus Sileck (fir de fier). Familia sa este atât de mare încât, „permanent existau cel puţin 5 miniştri din familia tatălui meu ori din cea a mamei”.
BÂLBE POLITICE
Militari români în Ciad
Ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu a semnat, anul trecut, o notă prin care aproba trimiterea a 120 de militari la misiunea UE din Ciad şi din Republica Centrafricană, în cadrul contingentului francez. Scopul oficial: protejarea personalului ONU. La şedinţa CSAT în cadrul căreia trebuia aprobat memorandumul privind dislocarea trupelor româneşti, Băsescu nu a inclus documentul pe ordinea de zi, numindu-i pe miniştrii liberali „euforici” pentru că ar fi angajat misiunea militară fără să aibă avizul CSAT, prevăzut de lege. Până acum, niciun soldat român nu a ajuns în centrul Africii. (Liviana Rotaru)
PREGĂTIT
Colonelul Abbo Sileck din Ciad se laudă cu un master în geopolitică la Sorbona şi spune că a crescut într-o familie regală. El visează să ajungă preşedintele ţării africane
Colonelul Mahamat Abbo Sileck a acordat un interviu în exclusivitate pentru EVZ. Secondat de camaradul sau, legionarul Horaţiu Potra, ofiţerul rebel din sângerosul Ciad îşi expune ambiţiile în decorul unei cafenele discrete din Mediaş.
EVZ: Câţi oameni sunt înrolaţi în organizaţia dumneavoastră? Mahamat Abbo Sileck: ANR are aproximativ 10.000 de combatanţi, iar celelalte facţiuni ar mai aduna 3.000, 5.000, depinde de fiecare. În acest moment, armata preşedintelui Déby nu mai este naţională, ci etnică: cu soldaţi doar din etnia lui. Ceilalţi militari au fost marginalizaţi. ANR are un rol capital în mişcările contra lui Déby, de aceea am şi fost închis în Sudan. ANR a fost organizaţia care a ajuns, pe 3 aprilie 2006, până în capitala N’Djamena. Erau oamenii noştri.
Cine finanţează organizaţia pe care o conduceţi? Sunt mulţi prieteni care mă ajută, în Sudan şi peste tot în lume, dar nu pot să vorbesc despre ei pentru că mulţi se află într-un conflict de interese. Este dificil să numesc pe cineva precis ca fiind cel care dă bani sau altceva, pentru că, sincer să fiu, există şi o problemă de legalitate. Déby este la putere, e preşedinte, şi dacă le-am spune numele compatrioţilor noş tri care ne ajută pentru că sunt dis peraţi de fărădelegile lui, a ceş tia ar avea o mare problemă. După 20 de ani de opresiune, oamenii vor o schimbare, şi văd în noi posibilitatea aceasta. Dar nu vă pot spune cine ne ajută. Noi credem în ce facem.
Practic, în ce constă activitatea dumneavoastră de zi cu zi? Eu călătoresc mult pentru a detalia ce se întâmplă în Ciad şi de ce luptăm împotriva lui Déby. Eu sunt diplomat, dar explic de ce nu avem altă soluţie în afară de luptă. Cât timp Déby este acolo, nu va fi pace în Ciad. Nu avem alte opţiuni, dacă ar exista o alternativă, opţiunea războiului ar fi ultima. Eu fac presiuni diplomatice şi conduc operaţiunile militare în acelaşi timp.
Cum vedeţi implicarea Franţei în conflict? Ciadul are acum şi o altă problemă: cea a corporaţiilor care au intrat şi fac afaceri acolo. Cu Franţa avem relaţii istorice, dar, de fapt, nu există relaţii dezinteresate. Nu cred că Franţa îl ajută pe Déby în acest conflict pentru că îl consideră un conducător bun. Doar că este obligată să-l ajute pentru că noi nu suntem uniţi, nu avem o viziune comună şi pentru că există prea multe facţiuni rebele care nu se înţeleg. Franţa crede că dacă rebelii câştigă războiul cu Déby va fi un haos total în ţară. De altfel, aţi văzut, când am intrat din nou în capitala N’Djamena, anul trecut, nu ne-am înţeles deloc. Fiecare lider voia să fie preşedinte şi ceilalţi să fie doar miniştri.
Credeţi că veţi fi într-o zi preşedintele Ciadului? Mă bat pentru asta. De aceea am intrat de două ori în capitală. Nu mi-e frică de Déby. Singura mea problemă este cu cei care nu mă lasă să merg acolo - cum a fost episodul cu închisoarea. Să fiu închis şi să pună pe altcineva în timpul acesta. Pentru că toţi ştiu foarte bine cine sunt când sunt acolo, cu oamenii mei pe teren. Toţi cei care au încercat până acum să fie preşedinţi, dintre liderii celorlalţi rebeli, au eşuat. Cine a mai rămas? În plus, am făcut un master în geopoli tică la Sorbona. Adaug şi experienţele mele de luptă care sunt esenţiale. Formaţia politică merge mână în mână cu cea militară. Am crescut într-o familie regală. De aceea am fost mereu în apropierea armelor. Toţi apropiaţii mei erau ofiţeri. Am crescut cu acest spirit de combatant.
Sunteţi de acord ca o forţă internaţională de pace – care să cuprindă şi militari români – să fie instalată în Ciad, aşa cum a cerut preşedintele Franţei? Eu, personal, nu sunt ostil unei asemenea idei, nu mă deranjează. Dacă vin pentru a garanta pacea, eu chiar cer o asemenea intervenţie. Noi nu suntem pentru război doar, noi căutăm să se instaleze pacea. Obiectivul nostru acum este să utilizăm armele pentru că mecanismul politic nu este respectat, alternanţa politică la putere nu este respectată şi oamenilor le sunt încălcate drepturile. Noi utilizăm armele pentru că altă cale nu există. Suntem obligaţi să punem mâna pe arme. Oamenii din Ciad au suferit mult de pe urma războiului. Nu există în Ciad o singură familie care să nu fi pierdut un frate sau o soră în luptă.
ARESTAREA
„Nu o să vă mint: suntem asistaţi şi ajutaţi de Sudan”
Totuşi, nu înţelegem cum de aţi fost arestat în Sudan, dacă Sudanul susţine rebeliunea împotriva lui Deby? Sudanul încearcă să fragmenteze mişcarea de rebeliune din Ciad. Nu uitaţi că Déby utilizează o facţiune a rebelilor sudanezi din Ciad, echipaţi şi antrenaţi de el. Ei fac deseori incursiuni în Darfur pentru a ataca armata sudaneză. Aşadar, Sudanul, de cealaltă parte, ajută rebeliunea ciadiană, dar vrea să impună anumiţi lideri de care mai apoi se poate folosi. Nu o să vă mint: noi suntem asistaţi şi ajutaţi de Sudan. La fel de adevărat este că rebelii sudanezi din Ciad sunt ajutaţi de Déby. Pare paradoxal, dar în acelaşi timp eu am fost reţinut în Sudan de sudanezi. Nu de Déby. E mai complicat, pare ilogic. De fapt, pentru ei, noi suntem aliatul obiectiv, pentru că noi luptăm contra lui Déby, ei luptă contra lui Déby. Nu m-au arestat pentru că eu sunt contra Sudanului, ci pentru că au crezut că vărul meu e la conducerea grupării - care s-a aliat cu Déby - şi care e acum împotriva lor.