Pentru a-și duce la îndeplinire dezideratul, edilii sectorului 1 solicită darea în administrare a respectivelor clădiri de la Primăria Capitalei, respectiv, Ministerul Culturii. Când o să fie luat în seamă și Podul Constanța aflat într-o stare avasată de degradare?

Fosta moșie Bazilescu este bântuită de fantomele trecutului

În anul 1898, juristul Nicolae Bazilescu cumpăra o moșie în nord vestul Bucureștilor. Teritoriul a fost parcelat şi transformat în zona rezidenţială Bucureştii Noi.

Suprafaţa moșiei era de aproximativ 295 ha, din care circa 155 ha au fost destinate vânzării, iar restul au fost date în folosinţa domeniului public pentru amenajarea de străzi, pieţe, parcuri, cimitire... Fala cartierului o reprezentau trei obiective, Teatrele Masca, Bazilescu și Podul Constanța. Acum părăsite, parcă uitate de Dumnezeu!

Paragină fără Mască!

Zona Bucureştii Noi a aparţinut iniţial comunei Băneasa, iar în jurul anului 1940 este inclus drept cartier al oraşului feroviar Griviţa. În perioada interbelică, în această zonă a fost construită Casa Verde, finalizată în 1934. Azi monumentul mai poate fi văzut pe una din străzile din apropierea Parcului Bazilescu . Confiscată de comuniști în 1945 și transformată într-un sediu al Regiei CFR și ulterior, într-o Școală de Șoferi, abia dacă mai aduce aminte de sediul Mișcării Legionare.

La sfârşitul anilor ’50, pe parcelele încă virane ale cartierului, a fost începută construcţia de blocuri, tip sovietic.

Ansamblul era alcătuit dintr-o serie de clădiri de joasă înalțime, dispuse simetric, punctul central constituindu-l o clădire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. A fost botezat Cinematograful „Înfrățirea între popoare”, un nume inept, care reflecta perfect ideologia proletară.

Prin Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR (semnat chiar de Nicolae Ceaușescu, doar președintele Consiliului de Stat pe atunci),  se atribuia scuarului din fata cinematografului  denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels! Că de, în timpurile cu influență sovietică pe față, așa stătea bine unui cartier muncitoresc. Un nume prin care să se amintească de părinții ideologiei roșii!

În baza deciziei Guvernului României în 1990 s-a înființat Teatrul Masca, acestuia fiindu-i atribuit vechiul sediu al cinematografului, căzut în paragină.

În iarna anului 2011, fosta Piață Marx-Engels se lauda cu fațada renovată țipător a Teatrului Masca. De un galben ca lămâia, de te înțeapă ochii! Se mai puneau la socoteală un loc de joacă pentru copii, pavele ieftine care au înlocuit asfaltul și borduri „de unică folosință”, temă de campanie electorală în colegiul respectiv.

 În spatele ansambului de factură sovietică, aceleași cocioabe, dintre care unele au căpătat termopane și izolații termice cu impact coloristic extrem asupra fațadelor. Printre ele s-au ițit ditamai viloaiele, discordante în peisaj, înconjurate de garduri înalte, solide. Să nu care cumva să pătrundă vreo privire indiscretă!

Teatrul Masca a redevenit astăzi aceeași ruină! Paragina a devenit laitmotivul zonei! Edilii și-au luat, însă, măsuri de precauție! Clădirea este înconjurată cu o bandă portocalie de protecție, pe care scrie BASF! De unde o fi fost ciordită? Important este că oamenii sunt avertizați în acest fel: Cad ornamente! Prin sptele clădirii e mai mare tragedia! Mizerie, o curte părăsită în care odihnește o remorcă cu o prelată pe care scrie Teatrul Masca.

Teatru de vară Bazilescu, monument istoric pe butuci

Pe domeniul public donat de către juristul Nicolae Bazilescu, în centrul parcelării, s-a amenajat Parcul comunal Bazilescu, care conservă până astăzi exemplare impresionante de copaci din foştii Codri ai Vlăsiei. De la o suprafață de 120 de hectare cât avea la inaugurare, în prezent acesta a ajuns să aibă doar 13. În 2004, parcelarea Bazilescu a fost clasată monument istoric.

Astăzi, din nepăsarea mai multor generații de edili și conducători ai Ministerului Culturii, „Teatrul de vară Bazilescu” a ajuns într-o stare avansată de degradare. Realizat în ani ’50, în aceeaşi perioadă cu amfiteatrul Mihai Eminescu (23 August) din Parcul Naţional – zona Vatra Luminoasă, a fost inaugurat cu ocazia celui de-al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Aleea care face legătura între bulevard şi clădire a fost construită pe acelaşi ax cu cel al Bisericii Bazilescu, aflată vizavi, ctitorită drept capelă a familiei de către Nicolae şi Ecaterina Bazilescu.

Sunete stridente, noaptea, în Parcul Bazilescu

Pe timpul comunismului, parcul a purtat numele lui Nicolae Bălcescu, al cărui bust sălășuiește și astăzi, undeva pe lângă aleea principală, ascuns de două bănci și niște arbuști. Cu toate că teatrul și-a consumat de mult clipele de glorie, fiind astăzi abandonat, stârnește în continuare un interes ciudat! Amatorii de senzații tari, paranormale, susțin că noaptea s-ar auzi dintre coloanele clădirii sunete stridente și tusea uscată a unui bărbat. Treburi care îți fac pielea de găina și părul măciucă!

Pe internet circulă zvonul că teatrul ar fi bântuit chiar de stafia lui Bazilescu, supărat foc de paragina în care „se scaldă” clădirea! Mai mult, există și o pagină dedicată acestui loc. Se caută persoanele interesate de o expediție pe aceste locuri, pentru a găsi dovezi care să certifice legenda!

Podul Constanța poate produce oricând o catastrofă!

Pe 24 decembrie se împlinesc 78 de ani de cînd s-a inaugurat pasajul cunoscut ca „Podul Constanţa”. La vremea respectivă, o lucrare utilă şi elegantă, care asigura ieşirea înspre Bucureştii-Noi şi Chitila. Pasajul de sub „Podul Constanța” este prevăzut cu două benzi înguste şi ceva loc să se strecoare un pieton. Asta dacă are curajul să se lase „şters” de multele camioane care gonesc ca nebunele! Unde mai pui că pe aici trec şi tramvaiele, dar și alte autovehicole.

Culmea este că „Podul Constanţa” s-a construit în numai cinci luni. Astăzi, „Podul Constanţa” arată ca o epavă. Crăpături, bucăţi mari de tencuială care stau să cadă. Unele s-au desprins deja. Stai să te întrebi dacă o mai rezista. Inima îți dă ghes să treci cât mai repede pe aici și să nu treacă vreun tren pe deasupra. Ca să nu fie ultimul. Cel care i-ar da lovitura de graţie!

De ani buni, Primăria Capitalei, împreună cu Ministerul Transporturilor își propun o sincronizare pentru demararea urgentă a lucrărilor de reabilitare și restructurare ale ”Podului Constanța”. Aflat în stare avansată de degradare. Care a devenit un calvar și pentru locuitorii zonei (apropo de zgomot și trepidații).  Dar și un pericol public pentru șoferi.