Războiul din Ucraina a debutat în februarie 2022 și, deși România nu a suferit impactul direct al războiului, există implicații subtile care vor influența pe termen lung teritoriul țării noastre.
Victoria Kopenko, o scriitoare ucraineană, a scris despre impactul nevăzut pe care îl are războiul din Ucraina. Ea vorbește despre amprenta chimică a războiului, care contaminează apa potabilă, solul, apa de suprafață sau aerul.
Războiul din Ucraina și efectele pe termen lung
Inclusiv atunci când tulburările cauzate de exploziile de rachete și bombe se vor încheia în Ucraina, consecințele acestor evenimente vor persista. Vor continua să afecteze și chiar să pună în pericol viețile oamenilor pentru decenii și secole înainte.
Această problemă nu se referă doar la impactul direct asupra Ucrainei și locuitorilor săi rămași în acea zonă. Ci se va resimți și în statele vecine, inclusiv România, scrie ea.
„Afectate vor fi și statele vecine, inclusiv România, care, dintre toți vecinii Ucrainei, e cea mai vulnerabilă în fața acestor consecințe pe termen lung”.
Războiul din Ucraina. Contaminarea iremediabilă a solului
„Dintre toate, solul suferă cel mai mult din cauza amprentei chimice a războiului. Teritoriile minate, rămășițele de explozibili și produse petroliere, substanțele care se emană în timpul bombardamentelor, terenurile arse și echipamentele militare distruse, toate provoacă degradarea mediului pe termen lung”, scrie Victoria Kopenko.
În general, această degradare poate fi clasificată în trei categorii distincte, cu referire la războiul din Ucraina. În prima categorie intră echipamentele distruse și obiectele explozive care eliberează metale grele și alte substanțe.
Impactul poluării cu metale grele va persista timp de zeci de ani. De exemplu, gloanțele pot elibera plumb (Pb), care ulterior este absorbit de plante. Inițial, plumbul poate părea inert, însă datorită modificărilor cauzate de umiditate și pH-ul solului, acesta devine reactiv.
Efectele nocive ale exploziilor
Potrivit scriitoarei ucrainene, a doua sursă de degradare a solului se datorează emisiilor nocive eliberate în aer în timpul exploziilor, indiferent de obiectul bombardat. Aceste substanțe, odată ajunse pe sol, alterează compoziția acestuia și, în plus, contribuie la procesul de eroziune.
Un alt risc constă în faptul că întreprinderile chimice și rafinăriile de petrol pot fi, de asemenea, expuse la atacuri aeriene. Acest lucru poate conduce la scurgeri de substanțe chimice și petrochimice în sol. Precum și în sursele de apă subterană, și la emisia substanțelor rezultate în atmosferă.
Sursa foto: Arhivă EVZ
Ultima formă de deteriorare a solului este reprezentată de rachetele și proiectilele care aterizează pe câmpuri. Punând în pericol activitățile agricole. Aceste proiectile pot declanșa incendii, distrug recoltele și contribuie la poluarea aerului și a solului.
Atunci când muniția de diverse calibre explodează, are loc o reacție chimică parțială, cunoscută sub numele de oxidarea explozivului.
Această reacție generează un amestec de dioxid de carbon, vapori de apă și o serie de gaze și hidrocarburi extrem de toxice, care sunt eliberate în sol și în atmosferă.
Războiul din Ucraina și contaminarea aerului
Dacă ploaia obișnuită este un fenomen meteorologic complet natural, ploaia acidă reprezintă un rezultat al activității umane sau, în contextul actual, o consecință a conflictului din Ucraina. Principalele sale componente constau în oxizii de sulf (SO₂), dioxidul de carbon (СО₂) și azotul (NOₓ), poluanți produși în principal ca urmare a exploziilor.
Aceste substanțe se dispersează în atmosferă în diverse direcții, sub acțiunea radiației solare și a unor reacții chimice complexe. Aceste procese sunt influențate de prezența unei cantități semnificative de agent oxidant, cum ar fi oxigenul (O₂).
Dispersia poluanților în direcție orizontală pe distanțe semnificative este influențată de multipli factori. Inclusiv temperatura și umiditatea aerului transportat de către vânt.
Distanța pe care o moleculă de poluant o poate parcurge, alături de viteza vântului, depinde și de perioada de timp în care respectiva substanță rămâne în atmosferă.
Doar 17 ore pentru contaminare
Spre exemplu, moleculele de oxid de sulf, care au un timp de rezidență de aproximativ două zile, pot călători pe o medie de aproximativ 2.000 de kilometri la o viteză a vântului de aproximativ 10 metri pe secundă (la o altitudine de 1 kilometru deasupra suprafeței Pământului). În cazul dioxidului de azot, această perioadă de rezidență și de mișcare în atmosferă este puțin mai lungă.
„Să facem un calcul matematic simplu: cunoscând distanța (s) și viteza vântului (v), vom determina timpul (t) de mișcare a maselor de aer (după formula t = s:v) pentru a simula scenariile care ar putea să aibă impact în România.
De exemplu, distanța de la Nova Kakhovka, în Ucraina, până la București este de 617 kilometri în linie dreaptă, iar de la Energodar (unde e centrala nucleară Zaporojie) la București, ea este 740 de kilometri.
Asta înseamnă că la o viteză a vântului de 10 m/s sau 36 km/h, dacă suflă în direcția României, masele de aer din zona de război de lângă Nova Kakhovka vor ajunge la București în puțin peste 17 ore (616km : 36 km/oră = 17,1 ore).
La aceeași viteză a vântului, masele de aer se vor deplasa de la Energodar la București în 20 de ore. (739 km : 36 km/oră = 20,52 ore)”, se mai arată în articolul scris.
Contaminarea apelor din România
Ploaia acidă nu se limitează la afectarea apelor de suprafață, ci pătrunde adânc în sol și în ecosistemele acvatice. Această penetrare nu are loc doar ca rezultat al ploii acide. Ci și ca urmare a degradării și coroziunii munițiilor și fragmentelor acestora, care eliberează compuși periculoși în mediul acvatic.
Majoritatea corpurilor de apă din bazinul Niprului sunt grav afectate de contaminarea cu metale grele, TNT, produse petroliere, reziduuri de construcție, ploi acide și alte substanțe poluante.
Acest impact devastator nu se reflectă doar în calitatea apei, ci are și consecințe serioase asupra biodiversității din regiune. Peștii percep un dezastru similar, iar ciclurile de viață și migrația păsărilor de apă sunt perturbate. În plus, rezervoarele acvatice își pierd capacitatea de a se curăța și regenera în mod natural.
Compușii chimici periculoși se răspândesc pe o arie extinsă, putând să contamineze chiar și sursele subterane de apă sau apele de suprafață.
De asemenea, trebuie menționat că bazinul hidrografic al Niprului este conectat la bazinul Mării Negre, care suferă deja de o poluare directă din cauza evenimentelor conflictuale maritie.
Marina rusă, Marea Neagră. Sursa foto: dreamstime.com
Marea Neagră a fost semnificativ afectată în urma exploziei barajului Nova Kakhovka. Această explozie a generat evacuarea masivă a peste 30.000 de metri cubi de apă din rezervorul situat în avalul Niprului. Ceea ce a dus la o desalinizare semnificativă a apei din mare.
„Aceste ape transportau pesticide, metale grele și deșeuri din industriile chimice, care s-au așezat pe fundul rezervorului, iar fluxul turbulent le-a spălat din solurile noroioase și le-a ridicat în coloana de apă. În plus, cimitirele și locurile special amenajate de incinerare a animalelor bolnave au fost și ele inundate, la fel ca depozitele de îngrășăminte, combustibili și lubrifianți și alte obiecte periculoase.
În câteva săptămâni, debitul de apă poluată a ajuns pe țărmurile Bulgariei, României și Turciei”, mai scrie Victoria într-un articol tradus și publicat de panorama.ro.