Robert Sfăt este fiul din prima căsătorie a lui Brigitte Pastramă. La 18 ani abia împliniţi, Robert a ajuns deja să fie dezamăgit de ceea ce a văzut până acum în viaţă.
Din documentele pe care Robert Sfăt le-a pus la dispoziţia redacţiei noastre, reiese clar că are de primit două treimi din suma cu care se va vinde moştenirea rămasă de la tatăl său, respecitv casa bunicilor paterni. În procura prin care Robert, minor la vremea aceea, o mandatează pe mama lui să-l reprezinte în toate împrejurările ce decurg din vinderea acestui imobil, scrie clar că acesta, la majorat, are de primit suma de 54.000 de euro, reprezentând două treimi din suma cu care s-a vândut casa. Totuşi, în actul de vânzare-cumpărare al casei din Timişoara, nu a celei din Arad, a bunicior, pe care a moştenit-o Robert, scrie foarte clar că imobilul a fost vândut cu 174.000 de euro. Ori 54.000 nu este deloc două treimi din 174.000.
Diferenţa dintre 54.000 de euro şi 174.000 de euro
La rându-i, Brigitte Pastramă susţine şi ea varianta ei. Spune că Robert nu are de primit decât suma care este înscrisă în procură. Pentru că ea, mandatată fiind de fiu, a vândut casa din Arad a bunicilor cu o sumă de aproximativ 75.000 de euro. Iar cu aceşti, a cumpărat casa de lângă Timişoara, care atunci când a luat-o era o construcţie care nu avea decât două camere. Ulterior a fost îmbunătăţită. Adică a devenit o vilă cu două etaje, cu teren şi piscină. De aceea s-a vândut cu o sumă aşa de mare. Dar Robert nu are dreptul la nimic din acea sumă, pentru că nu a contribuit cu nimic la extindere. Nu are de luat decât două treimi din banii luaţi iniţial pe casa de la Arad, a bunicilor lui paterni. Care sunt 54.000 de euro, banii trecuţi în procură.
Banii trebuiau depuşi într-un cont, care nu se ştie unde este
Până când această situaţie se va tranşa, cel mai probabil la tribunal, pentru că Robert ne-a declarat: „Sunt gata să fac orice pentru a-mi recupera moştenirea de la tata. Inclusiv un proces, care ştiu că va fi lung şi costisitor”, mai există o problemă.
În mod normal, banii lui Robert ar trebui să existe fizic într-un cont, la care el, în momentul în care a împlinit 18 ani, trebuia să aibă acces. Pentru că în procura pe care i-a dat-o mamei lui în faţa notarului scrie aşa: „să semneze contractul de vânzare, să încaseze integral preţul vânzării, în orice monedă va considera de cuviinţă, prin transfer bancar, într-un cont bancar deschis pe numele mandatarului (…)”.
Aşadar, banii de pe casă trebuiau, conform documentului notarial, să fie puşi într-un cont pe numele lui Brigitte. Care însă nu putea folosi din ei decât partea care i se cuvenea, adică o treime. Restul de două treimi trebuiau să rămână în acel cont la care, la majorat, Robert să aibă acces şi să dispună de ei cum consideră el mai bine.
A trecut mai bine de un an de când Robert este major, dar accesul la acel cont nu i s-a dat. Cont în care trebuia să găsească întregi cei 54.000 de euro, trecuţi în procură. După care poate rezolva în instanţă şi litigiul privitor la extinderea locuinţei.
Poliţa de asigurare de viaţă a tatălui
În disputa pe suma pe care Brigitte Pastramă trebuie să i-o dea fiului ei, Robert Sfăt, mai apare un element nou. O poliţă de asigurare de viaţă, pe care tatăl lui Robert ar fi încheiat-o înainte de a muri. Cu o sumă foarte mare ca despăgubire în caz de deces.
În emisiunea lui Dan Capatos de la Antena 1, a intervenit în direct o martoră care îl cunoştea bine nu numai pe Robert, ci şi pe tatăl său. Chiar de dinainte de a se căsători cu Brigitte. Doamna, de loc din Arad, al cărei soţ urma să devină partener de afaceri cu tatăl lui Robert, a declarat că ştie foarte sigur că Octavian Sfăt a încheiat o poliţă de asigurare de viaţă, al cărei beneficiar ar fi fost Robert. În acest scop, Octavian Sfăt a şi fost la Bucureşti, unde a stat câteva zile pentru a-şi face nişte analize amănunţite, aşa cum cerea firma de asigurare ca să-i ştie starea de sănătate. După cum spunea doamna, prin intermediul unor prieteni comuni, suma la care se ridica asigurarea ar fi fost de 800.000 de euro.
Şansele de a verifica dacă acest fapt este adevărat sau nu, dacă banii pe asigurare s-au încasat sau nu, sunt foarte mari, pentru că avocatul lui Octavian Sfăt este cunoscut, iar un unchi de-al lui Robert, tot din Arad, s-a oferit să-l ajute să-l găsească. Aproape sigur Octavian Sfăt a apelat la sfatul avocatului pentru a încheia asigurarea. Sau, oricum, acesta ar fi trebuit să aibă ştiinţă despre ea.
Pentru asta însă, Robert trebuie să meargă la Arad, să facă aceste verificări. Şi va merge: „Sunt dispus să merg nu numai până la Arad, ci să ocolesc pe jos tot pământul, ca să găsesc ce-i al meu de la tata.”
Brigitte Pastramă, pledoarie „la lacrimă” pentru public
În faţa asaltului pe care Robert Sfăt l-a declanşat pentru a-şi recupera de la mama sa banii pe care i-a moştenit de la Octavian Sfăt, Brigitte Pastramă nu a stat cu mâinile în sân. A ieşit public la contra-atac. Tactica ei este una destul de rudimentară şi uşor de intuit. Este folosită de multe ori şi de către avocaţii rămaşi fără argumente în faţa instanţelor de judecată. Se numeşte, în jargon avocăţesc, „pledoaria la lacrimă”. Care nu se mai bazează pe argumente şi pe probe, ci pe fraze meşteşugite, menite să impresioneze asistenţa.
Să analizăm un pic discursul de contra-atac al lui Brigitte Pastramă. El are două părţi. În prima, arată cât de mult îşi iubeşte copiii, câtă încredere are în ei, că este gata să facă orice sacrificiu pentru binele lor, nu numai al lui Robert, dar şi al surorii lui, Sarah. Brigitte Pastramă a declarat pentru emisiunea „Xtra Night Show” de la Antena 1:
„Eu cred în băiatul meu, îl iubesc foarte mult, chiar dacă nu am știut să-i arăt lucrul acesta. Atunci când a venit în București, Roby a fost un baiat exemplar, a fost olimpic, a fost locul doi pe țară mai mulți ani la rând la înot. Mă rog ca Dumnezeu să-i dea înțelepciunea ca astfel încât să aleagă lângă el persoane care să-l influențeze pozitiv. Pentru că eu, daca el ajunge un om capabil, eu îi dau toate cheile de la toate afacerile mele.
Eu mă încăpățânez ca el să nu cheltuie banii pe prostii. Trebuie să fie responsabil. Nu mai are voie să facă ce face acum. Eu am luptat ca el să aibă ceva. Mie nu-mi place să fiu șantajată. Îmi doresc să fiu mândră de copilul meu. Trebuie să-mi demonstreze că este copilul care merită să-i las, nu să termine tot în 3 zile.” Aici se termină prima parte a discursului, cea cu mama iubitoare şi îngrijorată de copiii ei.
Partea a doua este şi mai simplă, şi mai rudimentară decât prima. Este vorba despre victimizarea ei şi demonizarea lui Robert, ca explicaţie pentru ce nu vrea să-i dea banii.
„Nu vreau să mă victimizez, eu îmi asum toată vina, și îmi pare rău că nu înțelege că eu îi vreau binele. Vezi?! E urma de la branule. Am făcut și puroi aici. Am fost pe perfuzii. Am leșinat, am picat pur și simplu. Pentru ce muncesc de la ora 6 dimineața la 10 seara? Nu pentru ca să le las ceva copiilor mei? Dar nu ca să se ducă să-i cheltuie peste noapte sau cu anturajul. Îmi doresc pentru ambii copii să aibă un acoperiș deasupra capului, să aibă o familie. Fiecare părinte își dorește să-și vadă copiii realizați”.
Urmează imediat, în această cea de-a doua parte a discursului, demonizarea lui Robert: „Nu poate să stea să-mi cheltuie banii, să vină Poliția și să ajung eu la pușcărie pentru alte prostii. Viitorul nu este acolo unde îl caută el. Când intra în clasa a 8-a, el fugea de acasă. Noi am luat pază, 24 din 24 de ore, ca el sa poată lua Capacitatea. Noi umblam prin baruri ca să atenționăm patronii de bar, că el are treisprezece ani și că nu au voie să-i dea alcool” – a declarat vedeta, în aceeaşi emisiune a lui Dan Capatos de la Antena 1.
Concluzia? Brigitte Pastramă, mamă iubitoare şi grijulie cu viitorul lui Robert, nu-i dă banii care i se cuvin, de teamă ca acesta să nu-i prăpădească.
Versuri scrise către mama, în nopţile petrecute pe bancă, în parc
Robert Sfăt nu s-a arătat deloc impresionat de pledoaria mamei sale. Dimpotrivă. A spus că acasă a cunoscut din plin violenţa domestică. Dar aproape niciodată căldura unui cămin. Robert nu are o contra–replică „la lacrimă”, aşa cum are mama lui. Ci are o poezie, una extrem de dureroasă, pe care ne-a dat acordul să o dezvăluim aici în exclusivitate.
În nopţile lungi, când, alungat de acasă, era nevoit să doarmă pe câte o bancă din Herăstrău, a scris versuri adresate mamei sale. Unele mânioase, altele pline de tandreţe. Toate au însă un numitor comun: închid în ele o mare tristeţe. Tristeţea unui copil abandonat, care încă nu împlinise vârsta majoratului. Robert ne-a permis să publicăm o parte dintre ele. Chiar dacă pe alocuri sunt stângace, gândiţi-vă că sunt scrise de un băiat, de multe ori flămând, cuprins, pe banca din parc, de frigul dimineţii. Iată o parte din ele:
„Dragă mamă, voiam doar să-ţi mulţumesc
Fiindcă-n pântec m-ai ţinut şi fiindcă m-ai făcut să cresc” (…)
Că-n jurul pământului, este drumul fumului,
Iar cartea scandalului, este cartea şarpelui
Şi-n jurul copacului, se vede cursul acului
Vezi, cu ajutorul graiului, nu se deschide poarta Raiului!
Tăcut, în mijlocul oceanului, caut pacea animalului. (…)
Sper să înţelegi când spun, că nu-mi pare comun,
Să-ţi arunci fiul în stradă, chiar nu pare planul bun
Fiindcă îl supui la pradă, şi nu d-aia de porţi tu
Ca-ntr-o geantă dacă vrei, poţi să porţi orice, oricum
Sufletul sper să nu-ţi ardă, dacă nu e încă scrum.”
Versurile sunt mult mai multe. Am ales doar câteva dintre ele. Care spun tot ce a fost şi este în sufletul lui Robert. Şi care, pot fi o explicaţie pentru determinarea pe care o are acum de a-şi recupera tot ce i-a rămas moştenire de la tatăl său.
Apropo de grijă şi de bancă. Oare cât de iubitoare şi îngrijorată era mama Brigitte, când ea dormea în pat, în casă, iar fiul ei, pentru care vrea tot binele din lume, dormea pe bancă, în parc? Tot la fel de iubitoare şi îngrijorată, aşa cum este acum, când trebuie să-i dea banii care i se cuvin?
Mențiune: Suntem în posesia actelor de vânzare-cumpărare a imobilului și a procurei semnate de Robert Săft pentru mama sa, dar din cauza datelor personale înscrise, le nu publicăm.