Pe 9 mai se sărbătoreşte Europa eliberată de nazism, pe 10 mai se cinsteşte independenţa României şi fosta Zi Naţională. Ziua Regelui. Pentru unii veterani de război din România, sărbătoarea a ajuns însă un lux inaccesibil. Ei sunt „veteranii de opoziţie“, conduşi de colonelul Ştefan Cucu. Veteranii agreaţi de autorităţile statului, conduşi de generalul Marin Dragnea, se bucură de respect, participând la recepţii şi la depunerile de coroane.

EVZ a stat de vorbă cu colonelul Ştefan Cucu, preşedintele Uniunii Na- ţionale a Veteranilor de Război şi Urmaşilor lor din România. Un om, zice el, acuzat de tânărul Ion Iliescu şi apreciat de bătrânul Jacques Chirac. L-am găsit înver- şunat şi trist, ca pe Ivan, eroul Uniunii Sovietice din cartea lui Andrei Makine. Nu e în Asociaţia Naţională a Veteranilor, condusă de generalul Marin Dragnea, for care se bucură de onoruri şi recepţii, fiind, practic, asociaţia „oficială“ a veteranilor. Cucu, un rebel, are asociaţia lui, şi dintr-o cămăruţă din Piaţa Amzei s-a răzvrătit faţă de „veteranii lui Dragnea“. Generalul a parat, elegant, toate acuzaţiile colonelului Cucu, despre care a spus că „el n-a tras un cartuş în război, cum să conducă veteranii?!?“.

Un general în labirintul puterii

Generalul Dragnea ştie că Ştefan Cucu nu-l simpatizează, dar spune că nu-l înţelege, pentru că însuşi Cucu a promis că va face eforturi pentru ca veteranii să nu mai fie dezbinaţi.

„A venit şi la mine la conferinţă, el singur a promis... Dar pe el ce l-a supărat? Că am făcut noi eforturi să se declare oficial 29 aprilie Ziua Veteranilor şi voia şi el să culeagă roadele, dar dacă noi am fost şi ne-am zbătut, cine e de vină? A dat şi domnul prim-ministru Tăriceanu o recepţie, acuma e oficial... Era şi caraghios să existe ziua muierii, ziua bărbatului, ziua calului şi să nu avem şi noi, veteranii, o zi a noastră. Mai mare ruşinea! Oricum, nu sunt supărat pe Cucu, el e mai înverşunat, e încă în război, cu toată lumea, dar nu pot să-i port pică pentru că doar am luptat toţi sub acelaşi steag“.

Generalul Dragnea (85 de ani) a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Est. S-a întors în ţară cu Divizia „Tudor Vladimirescu“, constituită în 1943 pe teritoriul fostei URSS, cu gradul de sublocotenent. În perioada Revoluţiei din Ungaria, din 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Garnizoanei Timişoara.

Despre el s-a spus că a avut un rol important în reprimarea mişcărilor studenţeşti de solidaritate din oraş. Apreciat pentru „rezolvarea evenimentelor de la Timişoara“ a fost înaintat în grad şi a avut o carieră spectaculoasă, mai ales în „mişcarea sportivă din România“.

A fost preşedintele Comitetului Olimpic Român, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Pe timpul cât Dragnea a păstorit sportul românesc s-au înregistrat cele mai mari succese din istorie (la olimpiadele de la Montreal, Moscova şi Los Angeles). În anul 1990, generalullocotenent (r) Marin Dragnea a fost ales în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.

SUFERINŢĂ. Ştefan Cucu urcă greu până la biroul său din Amzei

„Mai bine nebun decât prost“

Şi Ştefan Cucu este un personaj. Pentru interlocutor, unul spumos. Pentru subiecţii vizaţi de discursul său, unul antipatic, prea orgolios, prea guraliv, prea sincer. A sărit binişor de 80 de ani, dar, după cum îi place să spună, încă trăieşte pentru adevăr. „Eu sunt puţin cam nebun, dar mai bine nebun decât prost“, se confesează hâtru bă- trânul colonel.

Într-o lume setată pe automatismele plate ale corectitudinii politice, Ştefan Cucu pare ultimul bastion al opiniei acide şi percutante, al luării de poziţie radicale, al adevărului subiectiv spus cu seninătatea omului care ştie că nu mai are nimic de pierdut. Colonel în rezervă, veteran de război, deţinut politic, autor de poezie şi proză, preşedinte al unei Uniuni, Ştefan Cucu ştie poveşti despre orice.

„Eu îmi dau foc dacă nu se rezolvă!“

Ca să ajungi la sediul Uniunii Veteranilor de Război pe care Ştefan Cucu o prezidează, îţi trebuie răbdare şi picioare. Nişte culoare întortocheate te poartă prin vechiul sediu al Primăriei Sectorului 1 din Piaţa Amzei până în faţa unor scări unde afli că ai de urcat 80 de trepte până la etajul patru. Dacă n-ai şti că Uniunea în cauză e vizitată periodic de persoane ale căror posibilităţi fizice se situează cu mult sub pragul aproape olimpic al zecilor de trepte, ai crede că totul e doar o glumă. Dar nu e.

„Am avut la parter două camere, dar primarul Chiliman m-a evacuat. Eram la Ţiganca cu Regele Mihai şi ministrul apă- rării pentru inaugurarea «Cimitirului eroilor din Basarabia» când m-am trezit aici cu spaţiul blocat“, explică situaţia Ştefan Cucu. Riposta nu a întârziat să apară: „M-am dus la Chiliman şi aveam în geantă o sticluţă de motorină. «Domnule, eu îmi dau foc dacă nu se rezolvă». M-a dat pe mâna poliţiei şi m-a amendat cu 100 de lei“. Şi continuă: „Ceea ce face el acum demonstrează că nu e om cu nişte bătrâni de 80 de ani. Eu însumi am căzut pe scări şi am fost dus, plin de sânge, la spital. Gândiţi-vă dumneavoastră, 80 de trepte. Merită acest om să fie primar?“.

Lupta pe veterani

În România sunt trei organizaţ ii care apără interesele veteranilor de război. Ştefan Cucu are propria poveste despre fiecare în parte.

„Una este fals şi hoţeşte intitulată Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, condusă de trădătorul Marin Dragnea, care are monopolul veteranilor din România, folosind legitimaţii şi ştampile pentru care ministerul nu şi-a dat acordul.

Când trădătorul este însă puternic şi are spatele asigurat de vânturi, merge înainte şi sfidează legea. A doua organizaţ ie este a Ministerului de Interne, condusă de domnul Dumitru Penciuc, tot general. Amândoi au maşină la scară, iar Dragnea are sedii pe fiecare sector.

Eu am pe ţară coteţul ăsta, cred că şi în URSS dacă eram îmi dădeau altceva ţinând seama că sunt bătrân. Uniunea noastră este de altfel cea mai veche, înfiinţată în ianuarie 1990, ceilalţi având statut juridic din septembrie“, spune, pe neră- suflate şi orgolios, Ştefan Cucu. Interlocutorul nostru are un război personal cu generalul Dragnea. „Orgoliul lui e să aibă monopol sovietic asupra veteranilor. De altfel, instalarea lui s-a făcut prin intervenţia lui Ion Iliescu şi prin sprijinul foştilor comunişti“, explică situaţia Ştefan Cucu.

Nu uită, cu o mândrie crescândă, să remarce: „La mine în organizaţie s-au înscris veteranii care au luptat împotriva URSS şi care n-au fost primiţi în organizaţia comuniştilor. Eu am 25.000 de anticomunişti!“.

OMAGIU. Anual, lumea depune coroane la mormintele şi monumentele eroilor

APRECIERE

„Scaraoţchi îmi trimite felicitări“

După 1989, Ştefan Cucu a fost implicat în mai multe proiecte de restaurare sau edificare a unor monumente care să cinstească memoria eroilor căzuţi pe front. Şi nu s-a gândit doar la combatanţii români, ci şi la cei francezi, prezenţi în Primul Război Mondial la Mărăşeşti, sub conducerea generalului Berthelot. „Eu şi cu generalul Nichita am făcut Monumentul Franţei la Mărăşeşti, cheltuind 700 de milioane de lei vechi. În toţi anii care au urmat lui 1918 nu fusese bătut un cui pentru Franţa acolo. Cinci ani, cât a fost preşedinte Jacques Chirac, am primit felicitări. Şi acum Scaraoţchi, Sarcoţchi ăsta (n.r. - Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei) îmi trimite felicitări“, se făleşte bătrânul colonel.

OPINIE

Ziua de 9 mai şi „eliberatorii“ sovietici

„Pentru poporul român, 9 mai nu este o sărbătoare pe care şi-au însuşit-o toţi. Ea este o consecinţă a ocupării de către trupele sovietice şi de invadare a ţării. Ocuparea României şi sărbătorirea lui 9 mai este ceva impus, nu ceva din suflet“, explică Ştefan Cucu. Bătrânul colonel identifică cu precizie şi vinovaţii: trădătorii care au slujit armata sovietică şi care s-au încadrat în ea sub forma Diviziei „Tudor Vladimirescu“. Ne oferă chiar un exemplu al atrocităţilor comise de „eliberatori“: în 1943, între 22 februarie şi 3 martie, 108 oameni au fost împuşcaţi pentru că au refuzat să facă parte din divizie.

„O zi de sărbătoare trebuie să însemne ceva. Nu reprezintă decât c-au intrat ruşii peste noi şi sărbătoresc ziua victoriei“, suspină Cucu.

Iar în condiţiile actuale, în care găseşti veterani de război cu venituri lunare de 300 de lei, cerşind pe stradă, sărbătoarea e imposibilă. Cucu nu are dubii: adevărata zi festivă este 10 mai, „o zi istorică care a adus României regalitatea şi independenţa“.

MOSCOVA. Ruşii serbează încă eliberarea de fascişti

INEDIT

Tânărul tovarăş Ion Iliescu acuza în 1948

> Pe 14 august 1947, Ştefan Cucu este arestat de către autorităţi pe motiv că a instigat publicul să devasteze magazinele „Le Gry“ şi a insultat sistemul comunist. După un regim de detenţie condimentat cu celebrele bătăi ale orânduirii - „legat cu capul în jos de o grindă, eram bătut la mijloc cu sacul de nisip până vărsam sânge“ - tânărul de doar 26 de ani este adus în faţa completului de judecată. Sentinţa din 2 aprilie 1948 ne indică un fapt extrem de interesant: acuzarea l-a propus printre martori pe Ion Iliescu. Procesul-verbal consemnează însă absenţa viitorului preşedinte al României de la un proces care s-a încheiat cu achitarea lui Ştefan Cucu. Cercul se închide o jumătate de secol mai târziu, când acelaşi Ion Iliescu semnează decizia de decorare a colonelului Cucu cu Ordinul „Virtutea Militară“. „Aceste porcării ale perioadei postdecembriste“, cum le numeşte bătrânul colonel, l-au înrăit. „Nu cedez însă cu nimic. Cineva trebuie să spună adevărul.“