Consensul din mass-media occidentală este că Ucraina a câștigat războiul informațional împotriva Rusiei. Într-adevăr, operațiunile de informare și diseminare ale Federației Rusiei au părut, în primele zile ale invaziei, stângace și, în unele cazuri, complet absente.
În contrast, Ucraina, cu mult mai puține resurse, a dominat, în toate aspectele promovării pe media – difuzare, TV-Radio și online. Rusia, pe de altă parte, a interzis Facebook-ul și Instagram-ul etichetându-le drept „extremiste”, a închis mass-media locală independentă și a incriminat prezentarea unor informații din cadrul operațiunilor militare din Ucraina.
Cu toate acestea, Carl Miller, director al Centrului Britanic de Analiză a Rețelelor Sociale (CASM), avertiza că, deși acest lucru poate fi adevărat pentru spațiile de informare occidentale și de limba engleză, el este complet diferit în afara zonei Occidentale. El consideră că Moscova poartă un război în spațiile informaționale care se află în afara radarului analiștilor și jurnaliştilor occidentali. La începutul lunii martie, CASM a descoperit o campanie violentă de influență, posibil de origine rusă, care viza blocul BRICS, din care Federația Rusă face parte.
BRICS este o grupare de state care reunește marile economii emergente din lume, care împreună cu țările din Asia Centrală și de Est însumează 50 % din populația lumii, având 25% din PIB-ul mondial și peste 20% din comerțul internațional. Țările BRICS au fost principalele motoare ale creșterii economice globale de-a lungul anilor. Din BRICS fac parte Brazilia, Federația Rusă, India, China și Africa de Sud.
Carl Miller opina că simpatia occidentală pentru Ucraina, care este foarte vizibilă pe rețelele de socializare, nu ar trebui să genereze automulțumire. „De fapt, s-ar putea să fim orbiți și să confundăm locul în care se dă cu adevărat războiul informațional. Și asta pentru că nu Occidentul este câmpul de luptă unde se poartă în prezent aceast război”.
Opinia lui este susținută și de un raport al platformei Meta care sesiza, în decursul ultimelor săptămâni, o creștere a nivelului de dezinformare pe platformele sale, în care Rusia și partenerii săi joacă un rol major.
Miller și echipa sa au analizat în mod expres cum s-a desfășurat operațiunea de influențare pe Twitter, care a început pe 2 martie și s-a concentrat pe două hashtag-uri pro-invazie - #IStandWithPutin și #IStandWithRussia.Cercetătorii care au studiat activitatea acestor hashtag-uri au observat modele suspecte care indicau o posibilă operațiune de manipulare.
Caracteristicile cheie au inclus conturi care nu făceau altceva decât să lanseze retweet-uri, conturi din diferite arene lingvistice și naționale care au început brusc să posteze hashtag-urile cu frecvențe ridicate în ziua invaziei Ucrainei sau în ziua votului Adunării Generale a ONU, care a condamnat acțiunile militare ale Federației Ruse.
Au fost colectate, de către CASM, circa 23 de milioane de tweet-uri conținând cele două hashtag-uri, descoperindu-se peste 10.000 de conturi care postaseră cinci sau mai multe tweet-uri. A fost analizat, apoi, tipul de limbaj pe care îl foloseau conturile - engleză, hindi sau zulu, care au fost principalele teme, cuvintele și expresiile folosite. Acest lucru a sugerat spațiul vectorial al fiecărui cont, care au fost grupurile distincte de limbi în universul de conturi Twitter care au fost puternic implicate în crearea tendinței hashtag-urilor.
Echipei lui Miller i-a fost dificil să lege aceste campanii de actori statali, în acest caz de Rusia, ea dorind să afle mai multe despre arhitectura campaniei și anume modul prin care s-a construit profilul lingvistic al conturilor utilizate.
Primul lucru pe care l-au stabilit a fost că foarte puține dintre aceste conturi pretindeau că sunt din Occident. Cei mai mulți foloseau exprimări hindi, farsi, urdu, sindhi, zulu și alte limbi și s-au identificat ca venind din India, Africa de Sud, Malaezia și Indonezia iar mesajele lor nu se adresau deloc Occidentului. Narațiunile pe care le amplificau sugerau ipocrizia occidentală și expansionismul NATO. „Ei vorbeau despre solidaritatea anticolonială, vorbeau despre solidaritatea BRICS, vorbeau despre rolul lui Putin în mișcările de eliberare națională din Africa, în anii ‘80”, sublinia Miller.
Multe dintre aceste narațiuni au fost amplificate de un număr mic de meme-uri care au primit un număr mare de retweeturi și „aprecieri” de la conturi suspecte.
„Există meme-uri care se adresează în mod explicit Indiei și țărilor BRICS, în special Africii de Sud. Unele invocă sprijinul diplomatic al Rusiei pentru India de-a lungul anilor, precum și ceea ce a făcut Ucraina pentru a submina obiectivele indiene de-a lungul anilor”.
De asemenea, multe dintre aceste mesaje nu intrau, cu adevărat, în categoria dezinformării, ele nefiind fapte neadevarate ci videoclipuri cu muzică pe TikTok care arătau o Rusie “cool” și puternică. Mesajele postate aveau mai mult de-a face cu identitatea, apartenența și spiritul locului în lume, decât cu știrile false sau propagarea unei minciuni.
Deși este dificil de categorisit aceste campanii în statele fără un jurnalism de investigație real, multe dintre ele folosesc servicii plătite pentru a implica distribuitori care crează conturi de retweet, urmăritori și răspunsuri. Scopul este de a crea o iluzie de implicare ridicată care se poate rostogoli, apoi, într-un angajament autentic, efectele geopolitice fiiind reale. Campania #IStandWithPutin încearcă să „stabilească ceea ce toți ar trebui să vadă - o invazie imperială în termeni anticoloniali”.
Dacă, spre exemplu, guvernul indian ar observa o creștere a sentimentului Twitter pro-invazie, asta l-ar putea influența să ia măsuri pentru a ajuta Rusia să eludeze sancțiunile și să se delimiteze de politicile SUA – ambele obiective dezirabile pentru Moscova.
Potrivit lui Carl Miller, spațiul informațional din BRICS și Asia Centrală și de Sud-Est este mult mai abundent în informații care contestă politicile NATO, UE sau a Statelor Unite în conflictul din Ucraina decât sunt conștienți factorii de decizie occidentali. „Am discutat cu o mulțime de jurnalişti din Malaezia, India, Singapore și Indonezia. Ei văd total diferit situația din Ucraina, în spațiile lor de informare decât ceea ce vedem noi în Occident”, spunea el.
Dacă într-adevăr aceasta este o operațiune de influență rusă, ea vizează spații de informare care nu sunt cele despre care Occidentul știe prea multe. A existat această idee în SUA, Marea Britanie și Uniunea Europeană, că Ucraina va câștiga oricum războiul informațional. Și, din multe puncte de vedere este o greșeală să crezi că mediile informaționale occidentale pot controla și convinge întreaga rețea informațională globală.
Volodimir Zelenski a formulat, cu mare succes pentru audiența occidentală, că acest conflict este unul nu între Ucraina și Rusia, ci între Rusia și Occident. El a poziționat Ucraina ca fiind un bastion al Europei care apără valorile europene.
Operațiunile de influență dinspre Moscova ar putea să exploateze tocmai acest fapt, spunând că dacă este vorba despre Occident, atunci există o mulțime de zone ale lumii care nu au nici o empatie față de aventurismul militar occidental. Și ar putea exista largi audiențe care să se împotrivească unei condamnării globale a Federației Ruse sau a lui Vladimir Putin considerându-o mai mult o condamnare occidentală. Este surprinzător amploarea scepticismului la adresa SUA/NATO și a sentimentului pro-rus din India și în general din țările Asiei Centrală și de Sud-Est pe care Carl Miller l-a găsit în cercetările realizate.
După cum sublinia fostul consilier indian pentru securitate națională Shivshankar Menon, majoritatea capitalelor asiatice consideră conflictul din Ucraina ca un război „pentru securitate europeană – nu ca o conflagrație globală”. A fi implicat în acest conflict regional nu are sens pentru mulți din alte părți ale lumii - și cu siguranță „nu de dragul restabilirii unei ordini viciate, care oferă un avantaj necuvenit Occidentului”.
Bucuria cu care unii analiști occidentali văd războiul ucrainean ca pe o „oportunitate strategică”, de a reaprinde un război rece între democrații și autocrații, unii spunând că Vladimir Putin „a făcut din neatenție o favoare extraordinară Statelelor Unite și aliațiilor săi” prin crearea acestei ferestre, pare să îndepărteze și mai mult Asia și Africa de politicile occidentale.
Dacă pentru Ucraina, sprijinul statelor non occidentale nu este o prioritate, pentru Washington atragerea unei cât mai mari părți a comunității globale împotriva agresiunii unei alte puteri nucleare devine o temă esențială care ar trebui rezolvată în cât mai scurt timp.