Astăzi, rușii au bombardat porturile Reni și Ismail, de la granițele României. Miercuri începe o reuniune la nivel de ambasadori a Consiliului NATO-Ucraina, vizând „consultări asupra celor mai recente evoluții”. Dar de fapt care sunt ”cele mai recente evoluții” și ce urmează?
Sub steag fals
Bombardarea porturilor ucrainene de pe Dunăre n-a venit din senin. În ultima săptămână, atacul asupra ctitoriei lui Vladimir Putin, Podului Kerci, a determinat reacții furibunde. În emisiunea sa de la Televiziunea de Stat Rusia 1, realizatoarea Olga Skabeeva declara că „este echivalentul unei lovituri asupra Londrei, cu distrugerea Tower Bridge”.
Apoi, d-na Skabeeva a dat cuvântul lui Konstantin Sivkov, expert militar, care a preconizat scufundarea de către Marina rusă a navelor americane sau turcești care transportă cereale ucrainene, subliniind însă că „este greu să le scufunzi, mai ales că sunt escortate de nave militare, ceea ce ar pune Rusia în conflict direct cu NATO”. În schimb, dânsul a propus minarea porturilor ucrainene de către submarine rusești, „pentru ca apoi Rusia să susțină că de vină sunt mine ucrainene desprinse din barajele de protecție”. Ideea minării ”sub steag fals” a Mării Negre de către submarinele rusești a fost ulterior reluată obsesiv de Televiziunea de Stat rusă. În opinia realizatorului Serghei Mardan, „în porturile ucrainene plutesc tot felul de mine neidentificate, orice se poate întâmpla pe-acolo, asta-i o veste bună!”. În prezent, Rusia 1 TV desfășoară un sondaj în rândul telespectatorilor: e bine sau nu e bine să fie mitraliați supraviețuitorii din bărcile de salvare?
Război total pe mare și uscat
Lumea s-a cam obișnuit cu halucinațiile propagandiștilor putiniști, așa că inițial nu s-a dat răspuns. Ministerul rus al Apărării a luat însă asta drept o încurajare și a declarat oficial războiul total: „Vom considera navele care se îndreaptă spre Ucraina drept potențiale transporturi militare și, implicit, potențiale ținte militare ... statele de pavilion ale navelor care se îndreaptă spre porturile ucrainene vor fi considerate de Rusia implicate în Ucraina de partea regimului de la Kiev". Reacția oficială a Statelor Unite a survenit imediat. Directorul CIA, vorbind la Forumul Aspen: „Vedem semne foarte îngrijorătoare că rușii iau în considerare operațiuni sub steag fals pe care le-am văzut și în perioada premergătoare războiului – cu alte cuvinte, caută modalități prin care ar putea efectua atacuri împotriva navelor din Marea Neagră și apoi să dea vina, să încerce să dea vina pe ucraineni”.
În context, Africa de Sud a solicitat ca domnul Putin să se abțină de la prezența fizică la summitul BRICS. Diplomația rusă și-a dat seama că toată această agitație cu minarea din submarine și mitralierea supraviețuitorilor e contraproductivă: orice incident la Marea Neagră va fi pus în seama Rusiei, având în vedere intențiile sale declarate de a comite crime de război prin încălcarea Convenției X de la Haga, a Convenției a II-a de la Geneva și a articolului 67 al Manualului San Remo. Pentru așa ceva, Marele amiral Karl Raeder, ciracul lui Hitler, a luat închisoare pe viață, iar generalul Yoshio Tachibana, canibal dovedit, a atârnat în ștreang. Drept care ambasadorul Rusiei în SUA, Anatoli Antonov, a încercat să dreagă busuiocul: „încercările de a atribui Rusiei pregătirea unor atacuri asupra unor nave civile sunt pură invenție, deoarece acest lucru contrazice complet abordările noastre”.
Dar în aceeași seară, ”abordările” Rusiei au fost explicate pe îndelete de Serghei Mardan, la Rusia 1 TV: „De ce ar trebui să pretindem că am fi niște domni respectabili, la fel cu respectabilii noștri parteneri de cealaltă parte a graniței, care poartă costume ce costă șapte – zece mii de Euro? ... Nicio lege nu e valabilă în ce privește Rusia! Există o singură lege: a celui mai tare! Dreptul învingătorului! Dreptul celui care învinge în război!”
De fapt, războiul total împotriva comerțului cu cereale ucrainene a început cu mult înainte de bombardarea porturilor dunărene. Din martie până în iulie, Agenția de Securitate Internă a Poloniei a reținut 15 persoane pentru activități în favoarea spionajul militar rus. La ordinele spionilor ruși, trădătorii au instalat zeci de camere de supraveghere ascunse pe trasee feroviare importante, folosite pentru transporturile spre și dinspre Ucraina. Conform Contraspionajului, se pregăteau să saboteze liniile ferate – și propaganda Kremlinului urma să dea vina pe ucraineni. Pregătind diversiunea, Putin a și lansat ideea unui diferend teritorial polono-ucrainean.
În România, noi nu avem a ne teme de spionii ruși: la noi locomotivele iau foc spontan prin gări și trenurile deraiază de la sine, fără să fie nevoie de acțiuni de sabotaj. Fiindcă Politica de Coeziune interzice cu strășnicie orice ajutor acordat SNCFR, indiferent de gravitatea accidentelor și numărul de victime. Până la urmă vom fi nevoiți să facem precum Grecia sau Ungaria, care și-au modernizat căile ferate cu investitori chinezi...
Sute de milioane de victime
Declararea de către Rusia a războiului total la Marea Neagră a provocat reacții imediate, la nivel politic. După declarația grăitoare a comisarului european Josep Borrell a urmat declarația secretarului general ONU, Antonio Guterres: refuzul Rusiei de a reînnoi Acordul „constituie o decizie care pune capăt unei linii de aprovizionare vitale pentru sute de milioane de persoane din lumea întreagă”. Japonia a adus subiectul în atenția Consiliului de Securitate ONU. Importanța Acordului nu trebuie subestimată: de când a intrat în vigoare, a permis trecerea a peste o mie de nave, transportând peste 32 de milioane de tone de mărfuri alimentare ucrainene spre 45 de țări, în principal țări sărace din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Africa subsahariană și Asia de Sud-Est și a permis World Food Programme să transporte 725.000 de tone de cereale destinate operațiunilor umanitare ONU din Afganistan, Etiopia, Kenya, Somalia, Sudan și Yemen. Mai precis, destinate celor 362 milioane de persoane în lumea întreagă care au nevoie de ajutor umanitar.
Război cu România?
Toată ”lumea bună” a politicii internaționale se aștepta ca blocarea Acordului și declararea, de către Rusia, a războiului maritim total în Marea Neagră să ducă la o creștere a prețului cerealelor, similară cu cea de acum un an. Dar nu a fost așa. Ciudat, dar marii importatori de cereale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au reacționat calm la declarația rusă privind războiul maritim total. În ultimele zile, principalele burse cerealiere au înregistrat creșteri de numai câteva procente. Exact cât trebuie pentru ca producătorii ucraineni să poată vinde la nivelul de profitabilitate: 135$ tona de grâu.
Marii traderi de cereale știu un detaliu care a scăpat atenției publicului: la 19 iulie, Vasil Şkurakov, ministrul interimar al comunităților, teritoriilor și dezvoltării infrastructurii din Ucraina a transmis Organizației Internaționale pentru Transport Maritim o scrisoare, în care precizează că „Ucraina a decis să stabilească temporar o rută maritimă recomandată, pentru a facilita deblocarea transporturilor maritime internaționale în partea de nord-vest a Mării Negre”. Iar ruta recomandată e prin apele teritoriale și zonele economice maritime exclusive ale României, Bulgariei și Turciei. Și răspunsul Moscovei a venit imediat: în emisiunea Olgăi Skabeeva de la Rusia 1 TV, realizatoarea a cerut intrarea Rusiei în război contra Turciei, precum și lovituri rusești asupra României și Bulgariei. Participant la emisiune, vicepreședintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, a fost de acord: „Nu sunt țări cu care trebuie să fim delicați! O să lovim, o să lovim în Bosfor și Dardanele, dar mai întâi trebuie să terminăm cu Ucraina”. Drept care au lovit la Odessa, Reni și Ismail.
Pentru prima dată, un demnitar rus de rang înalt confirmă public: după ce ”termină” Ucraina, Rusia va declara război României. Situația impune să ne pregătim pentru această eventualitate, spre exemplu relansând inițiativa parlamentară de acum câțiva ani, de desființare a Armatei Române și înlocuire cu mercenari. Eventual cu pușcăriași Wagner.
Ecuația turcă
Reacția domnului Erdogan față de iminența unui război cu Rusia a fost paradoxală: „cred că președintele Federației Ruse, prietenul meu Putin, dorește ca acest pod umanitar să continue”. Iar ministrul turc de Externe a discutat cu omologul său rus, explicându-i cum vine treaba cu Convenția a II-a de la Geneva: deîndată ce vreo navă civilă va fi atacată în Marea Neagră, deîndată ce Rusia ”va lovi în Bosfor și Dardanele”, Turcia va închide Strâmtorile și spațiul său aerian pentru navele și aeronavele rusești, iar numerosul contingent militar rus din Siria va fi lăsat fără muniție și hrană, la voia islamiștilor. Un prim avertisment a fost dat: joia trecută, contraamiralul Oleg Gurinov se plângea că, în Siria, avioane militare ruse „au fost afectate de sistemele de ghidare” ale avioanelor de luptă F-16 ale coaliției, în timpul unei patrule de rutină. Iar la Kremlin se știe bine că, atunci când primele decapitări de militari ruși vor începe să circule pe Internet, reacția Armatei ar putea fi imprevizibilă: nu degeaba regimul a început deja, preventiv, arestarea incitatorilor de teapa lui Igor Ghirkin. În plus, Turcia ar închide canalele ruse de „import paralel” .
Guvernul turc nu-și poate permite o criză a grâului, fiindcă oferă zilnic pâine la milioane de refugiați sirieni și la milioane de sinistrați de pe urma cutremurelor din primăvară. De aceea, orice tentativă de ”lovitură în Bosfor și Dardanele”, din partea celor șase submarine rusești Tip 636 (24 de mine fiecare) s-ar solda cu un răspuns extrem de ferm.
Războiul fără rost
În cursul anului trecut, exportatorii ucraineni de cereale s-au confruntat cu mari probleme de infrastructură, nu în Găgăuzia, ci în Uniunea Europeană: șosele din vremea lui Stalin șerpuind agale prin sate prăfuite, poduri nerecondiționate de pe vremea lui Gheorghiu Dej, puncte de frontieră de la Jivkov citire și căi ferate care ne fac să jinduim după Epoca Ceaușescu. Lămurindu-se cum stă treaba cu Coeziunea și dându-și seama că nu există șanse pentru vreo investiție europeană, sau măcar pentru desființarea vămilor pe traseul rutier Tulcea – Constanța – Varna – Burgas, ucrainenii au căutat soluții alternative.
Încă din iarnă au început, deci, renovarea porturilor lor de pe Dunărea Maritimă: Reni, Ismail, Chilia și Ust-Dunaiskii. S-a modernizat repede și eficient: numai în primul semestru al anului, prin portul Reni au trecut 3 milioane de tone de cereale. De aceea, nu e de mirare că în noaptea de duminică spre luni, rușii au atacat porturile Ismail și Reni. Dar, prevăzând această eventualitate, ucrainenii au înființat din vreme, între porturi, și zeci de puncte volante de încărcare a cerealelor.
Grânele din Ucraina de Sud și Centrală ajung pe linia Dunării pe două trasee. O parte sunt încărcate la Odessa pe nave fluvio-maritime, care apoi urmează linia coastei, spre sud-vest, până ajung în golful Oceakov, unde intră pe mult-controversatul Canal Bîstroe. Înainte de război, cam 45% din totalul importurilor și exporturilor Ucrainei trecea prin Odessa, deci apărarea acestui traseu a fost gândită din vreme: este protejat de baraje de mine, care împiedică apropierea submarinelor ruse, și de rachete, care țin la distanță navele și aeronavele. Alte cantități de cereale ajung la Reni și Ismail pe calea ferată strategică, cu ecartament larg, sovietic, trecând prin Republica Moldova. Asta explică atât bombardamentele de azi-noapte, cât și încercările de a destabiliza Republica Moldova, dar și campania de fake news pe tema ”secării Deltei Dunării”.
De la Dunărea Maritimă, o parte din cereale e transferată pe barje și o ia în sus, spre Viena dar și spre Canalul Dunăre – Marea Neagră, spre Constanța. Însă transbordarea e scumpă, așa că o altă parte e tranzitată direct, prin cabotaj pe traseul Sulina – Constanța – travers Caliacra - Varna – Burgas – Istanbul: 10 ... 15 nave fluvio-maritime între 2.000 și 15.000 tdw în fiecare zi. Singura grijă a echipajelor e să nu iasă din apele teritoriale NATO.
De fapt, Ucraina aproape că nu mai are nevoie de Acordul privind cerealele și asta explică atât reacția calmă a burselor cerealiere, cât și eforturile Rusiei de a bloca și acest traseu de export, prin bombardarea porturilor dunărene. În context, se lămuresc și amenințările Rusiei: Kremlinul nu are în vedere atacarea navelor comerciale în largul Mării Negre, așa cum a înțeles mass media, ci extinderea bombardamentelor la frontiera NATO, precum și minarea pe ascuns a Gurilor Dunării și a porturilor românești, bulgărești și turcești la Marea Neagră, pentru a bloca exporturile de cereale ucrainene, fără a declanșa reacția NATO. Poate că le-ar fi reușit planul, dacă numiții Sivkov și Mardan nu și-ar fi bătut gura pe la Rusia 1 TV.
Consiliului NATO-Ucraina va discuta, deci, o serie de aspecte precum acoperirea aeriană a traseului de cabotaj și mai ales asigurarea anti-submarină. Cum Ucraina, România și Bulgaria nu au submarine operaționale, orice mișcare detectată în adâncuri, în apele teritoriale NATO, va fi considerată agresiune militară, având în vedere declarația de război maritim total a Ministerului Apărării Federației Ruse.
Dar Rusia tot nu va reuși să blocheze exportul cerealier pe Dunăre, datorită punctelor volante de încărcare. Deci bombardamentele vor continua. Iar dacă din greșeală sau nu, va fi scufundată vreo navă a unui Stat membru NATO, sau dacă teritoriul românesc va fi lovit, este sigur că NATO va reacționa, inițial printr-o prezență întărită în Deltă și pe Litoralul românesc, apoi chiar prin impunerea unor zone de interdicție maritime și/sau aeriene în detrimentul navelor și aeronavelor sub pavilion rus. Apoi vom mai vedea...
Urmăriți varianta video, AICI.