Armata chineză folosește o veche tactică de război psihologic pentru a destabiliza moralul soldaților indieni, pe fondul tensiunilor la granița disputată de cele două țări în Himalaya.

Începând cu luna mai, Armata Populară de Eliberare (China) și forțele armate indiene s-au ciocnit în numeroase reprize de-a lungul zonei de frontieră cunoscută sub numele de Linia de Control Actual (LAC), în special în valea Galwan, situată în regiunea muntoasă Ladakh.

Aceste tensiuni sunt cauzate de un diferend teritorial care nu a fost rezolvat după 1947.

Au existat mai multe incidente între cele două părți, în ciuda unor acorduri de dezescaladare. Unul din aceste incidente a fost deosebit de grav.

În luna iunie, 20 de soldați indieni, aparținând Regimentelor Bihar și Mahar, și-au pierdut viața după ce s-au bătut cu soldații chinezi.

Cum un acord semnat în 1996 interzice ambelor părți folosirea de arme de foc și explozibili în zona Liniei de Control Actual, cele două tabere s-au bătut cu bâte și pietre.

Potrivit Indiei, Armata Populară de Eliberare a suferit la rândul ei pierderi, ceea ce autoritățile chineze au negat.

În acest conflict, taberele se acuză reciproc de provocare. Cum s-a întâmplat și la 8 septembrie.

Când China a acuzat armata indiană că a trecut ilegal frontiera în zona Ladakh, anunțând că a „tras focuri de avertizare”

„Trupele chineze de apărare a frontierei au fost forțate să ia măsuri adecvate pentru a stabiliza situația pe teren”, a spus Beijingul.

Ceea ce New Delhi a infirmat, spunând  că soldații chinezi au tras „focuri în aer” pentru a-i intimida trupele care, „în ciuda acestei provocări grave, au dat dovadă de o mare reținere și s-au comportat într-un mod matur și responsabil”.

Stăpânirea halebardei necesită îndemânare

Chiar dacă armele de foc sunt interzise de-a lungul graniței dintre China și India, Armata Populară de Eliberare, care  comunică cu ușurință asupra calității (presupuse) a sistemelor de armament pe care le-a desfășurat lângă graniță, a adus la zi o armă veche, și anume „guandao”, o halebardă care a fost folosită pentru prima dată pe câmpurile de luptă medievale.

Pe rețelele de socializare au apărut fotografii care prezintă soldați chinezi înarmați cu această armă alba, extrem de periculoasă și cu efect demoralizator pentru inamic.

„Greutatea mare a acestei arme o face foarte dificilă de manevrat. Este nevoie de ani de practică pentru a o stăpâni pe deplin. Stăpânirea halebardei necesită, prin urmare, îndemânare, dexteritate și forță”, explică site-ul Chine Informations.

În  plus față de „guandao”, militarii chinezi au recurs și la alte tactici din vechime.

În anul  206 î.Hr. , Regatul Chu de Vest, condus de Xiang Yu, și Regatul Han, condus de Liu Bang, au intrat în război. Iar conflictul s-a încheiat în favoarea celui de-al doilea, patru ani mai târziu, după bătălia de la Gaixia.

Sfârșind prin a fi asediată, armatei Chu i-a fost spulberat moralul când liderul armatei rivale, Han Xin, a avut ideea de a-i pune pe prizonieri să cânte cântecele tradiționale din provincia lor. Ceea ce, spune legenda, ar fi slăbit voința soldaților de a lupta.

Acest truc, cunoscut sub numele de „cântecele lui Chu din cele patru laturi” a fost preluat, deși într-o formă diferită, de armata chineză în fața soldaților indieni desfășurați în regiunea Ladakh.

Într-adevăr, potrivit agenției indiene de știri ANI, soldații instalați într-un post de observație din zona Pangong Tso, au putut să audă duioase  cântece în punjabi difuzate de difuzoare instalate de omologii lor chinezi.

„Este posibil ca chinezii să caute să ne distragă trupele sau poate doar vor să reducă tensiunile? ”, s-a întrebat (naiv) agenția ANI.

Dar Global Times, un cotidian care urmează linia liniei Partidului Comunist Chinez, a confirmat că este vorba de copierea șiretlicului folosit de Han Xin acum mai bine de 2.000 de ani.

Global Times a subliniat că, în China, „a auzi cântecele Chu din patru părți” este o „metaforă pentru a desemna o persoană atacată din toate părțile, izolată și neajutorată”.

 

Foto: dambiev