Război pe pile în dermatologia românească

Concursul pentru ocuparea unor posturi de profesor la clinicile bucureştene face să erupă un nou scandal. Pentru soţia lui „Don Lorenzo” se forţează înfiinţarea unei clinici.

La Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” (UMF) vor fi aflate azi rezultatele la 12 concursuri pentru titlul didactic de profesor. Cel organizat pentru titlurile de profesori în dermatologie i-a aliniat la start pe Olga Simionescu (tânăra soţie a unui personaj marcant al comunităţii academice româneşti, PSD-istul Laurenţiu M. Popescu), Sorin Ţiplica (şeful cumnatei lui Călin Popescu-Tăriceanu), şi pe Cătălin Popescu (un medic care e înclinat să spună despre el şi ceilalţi că nu merită acest titlu didactic).

Soţia PSD-istului, în vârstă de 39 de ani, concurează singură pentru un post de profesor într-o clinică inexistentă, pe cale de a fi înfiinţată în Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), la insistenţele conducerii PSD a UMF. Directorul SUUB, Gheorghe Iana, declară că nu l-a anunţat nimeni de intenţia deschiderii acestei clinici de dermatologie şi spune că unitatea sa spitalicească se confruntă cu o criză acută de spaţiu. Gheorghe Iana: „Dacă e o combinaţie la nivel înalt, atunci e altceva...” Clinica de dermatologie unde urmează să fie încadrată Olga Simionescu nu există deocamdată în cadrul SUUB. Gheorghe Iana afirmă: „Am văzut anunţul cu acel post, însă nu ştiu nimic... N-am secţie de dermatologie în spital şi nici clinică. Nu văd unde şi-ar putea desfăşura activitatea cel care va ocupa acest post”.

Florian Popa, rector al UMF şi deputat PSD, cunoaşte mai multe decât Iana: „Vom propune înfiinţarea unui compartiment de dermatologie la Spitalul Universitar, legat de clinica de chirurgie plastică, care are preocupări în domeniul melanomului. Dacă lucrurile merg în regulă, până la începutul noului an universitar vom avea o clinică cu 20 de paturi”. Iana începe să-şi revină din nedumerire: „Dacă e o combinaţie la nivel înalt, atunci e altceva...”. „Este intenţia UMF cu doamna Olga Simionescu” Rectorul Florian Popa intră în detalii: „Este intenţia UMF cu doamna Olga Simionescu. Ea s-a înscris la concurs. Ea e cea împreună cu care urmează să realizăm programul, dacă va lua concursul, desigur”.

Şeful UMF spune că a discutat despre posibilitatea deschiderii unei clinici de dermatologie nu cu Iana, ci cu directorul medical al SUUB, Cătălin Cârstoiu. Acesta din urmă neagă: „Nu am discutat concret despre deschiderea unei clinici de dermatologie. UMF-ul ne-a trimis doar o scrisoare de intenţie”. Cârstoiu: „Nu e oportună deschiderea unei secţii” Atât Iana, cât şi Cârstoiu se opun cu vehemenţă ideii de înfiinţare a unei secţii de dermatologie la SUUB. „Eu vreau să fac un departament de oncologie şi radioterapie în spital, nicidecum o secţie de dermatologie”, declară Iana. „SUUB e într-o situaţie critică în momentul de faţă, e în consolidare. Are o aripă şi un bloc operator închise. Oamenii stau şi operează de la 7.00 dimineaţa până la ora 23.00, din cauza lipsei de spaţiu. Nu cred că e plauzibilă şi nici oportună deschiderea unei secţii de dermatologie în spital”, spune Cârstoiu. Olga Simionescu se arată entuziasmată de intenţia lui Florian Popa: „M-aş bucura foarte tare să se înfiinţeze o clinică de tratare a melanomului aici. Ar fi extraordinar”.

Pentru ca înfiinţarea clinicii dorite de rectorul UMF să devină realitate va fi nevoie de ordinele a doi miniştri din acelaşi partid cu el: Ion Bazac, de la sănătate, şi Ecaterina Andronescu, de la educaţie. Dacă proiectul se va înfăputi, Olga Simionescu va deveni vecină de secţie cu soţia amiralului (r) Cico Dumitrescu, Doina Dumitrescu, care conduce secţia de chirurgie plastică a SUUB.

„CUIB DE CUCI”

Conflictele din Spitalul Colentina

Leagăn al dermatologiei româneşti, Spitalul Colentina a fost teatrul mai multor conflicte interne în anii din urmă. În 2005, medicul Mihaela Leventer (foto) a fost dată afară din Spitalul Colentina de directorul de atunci, Sorin Simion. „S-a căutat un motiv pentru scoaterea mea din spital: că nu vin la raportul de gardă, că întârzii, că nu-mi văd de pacienţi, că nu-mi fac treaba, că operez cancere de piele…”. Leventer povesteşte că, ulterior evacuării sale, a dat spitalul în judecată şi a câştigat toate procesele.

CARIERĂ

Ascensiunea fulminantă a soţiei lui „Don Lorenzo”

Soţul Olgăi Simionescu este una dintre cele mai respectate, influente şi, în acelaşi timp, contestate personaje ale medicinii româneşti. Poreclit „Don Lorenzo”, Laurenţiu M. Popescu a fost rector al UMF „Carol Davila” între 1994 şi 2004, senator PSD între 2000 şi 2004 şi este preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale (ASM), structură aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii şi independentă de Academia Ro mână.

Fulminanta ascensiune profesională a tinerei soţii a lui „Don Lorenzo” a presupus acordarea de dispense de vechime în mai toate momentele carierei şi a fost pusă pe seama puterii pe care „Don Lorenzo” o are în mediul medical.

La precedenta promovare uni versitară, pe postul de con ferenţiar, Olga Simionescu avea o experienţă pedagogică mai scurtă cu opt luni decât prevedea legea. O adeverinţă care-i atesta dispensa de vechime i-a fost eliberată de UMF abia la două luni după ce concursul se încheiase! Când a devenit medic specialist şi medic primar, Olga Simionescu a luat-o tot pe scurtătură: beneficiind de dispense de vechime, a parcurs în doar 6 ani un traseu căruia majoritatea medicilor îi dedică 10 ani din viaţă.

„În 1994, eu eram conferenţiar, iar ea îmi era studentă. În doar opt ani, a devenit conferenţiar. Eu am stat 30 de ani ca să devin conferenţiar. Nu se poate să devii conferenţiar în acest mod odios, pentru că soţul tău este patronul facultăţii!”, comentează profesorul Călin Giurcăneanu, de la Spitalul Elias. Olga Simionescu răspunde: „Fără îndoială, ascensiunea mea nu s-ar fi petrecut fără soţul meu. Dar văd asta într-un mod moral şi legal. Am avut o carieră şcolară fără cusur, din clasa întâi până am terminat facultatea. Soţul meu, având un creier particular, m-a sprijinit să învăţ, să citesc. Mi-am dat doctoratul înainte de căsătorie. Nu sunt singura care a beneficiat de dispense de vechime în carieră”.

Printre vicepreşedinţii ASM prezidate de „Don Lorenzo” îl găsim pe fostul senator PRM Mircea Ifrim (în prezent deputat PNL). În urmă cu două zile, ASM şi-a deschis porţile şi pentru actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, fost membru PSD. Dincolo de distincţie în sine, apartenenţa la Academia condusă de „Don Lorenzo” le conferă membrilor şi beneficii materiale: o pensie viageră egală cu salariul mediu pe economie.

"Fără îndoială, ascensiunea mea nu s-ar fi petrecut fără soţul meu."-Olga Simionescu, conferenţiar

CONTROVERSĂ Popescu şi Ţiplica, candidaţi la limita legii

Ceilalţi doi conferenţiari care, zilele acestea, se luptă pentru titlul de profesor în dermatologie sunt Cătălin Popescu şi Sorin Ţiplica, ambii de la Spitalul Colentina. De partajarea şi felul în care au fost admişi în concurs relevă vicii majore de procedură.

Călin Giurcăneanu, unul din tre profesorii care au făcut parte din comisia de examinare a dosarelor celor doi, declară că, după o a doua lectură a fişei de evaluare a lui Popescu, i-a mărit cu 300 de puncte nota iniţial acordată. Motivul acestei rectificări? Prima oară, a fost „influenţat negativ” de se cre tarul comisiei - Magda Constantin, cumnată a fostului premier Tăriceanu şi subalternă directă a candidatului Sorin Ţi pli ca. „Magda Constantin mi-a dat nişte documente pe care le-am semnat aproape ca primarul. Probabil că ceilalţi trei din comisie s-au luat după mine şi au semnat şi ei... Când mi-am dat seama ce am făcut, am cerut să-mi revizuiesc nota”, a declarat Călin Giurcăneanu pentru EVZ. Ţiplica se apără ridiculizând acest scenariu: „Să fim serioşi, nu secretarul stabileşte punctajul şi îndeplinirea criteriilor de către candidaţi, ci profesorii din comisie!”.

Echivocurile nu se opresc aici. Unul dintre criteriile de accedere la titlul de profesor îi obliga pe candidaţi să facă dovada că au participat la minimum un proiect internaţional de cercetare şi că au fost directori la minimum un proiect de cercetare naţional sau internaţional. Niciunul dintre candidaţi nu bifează perfect această condiţie. Pentru „a ieşi la vopsea”, Ţiplica şi-a trecut în fişa personală calitatea de director a două proiecte la capătul cărora găsim modernizarea unui pavilion al Spitalului Colentina, nicidecum o inovaţie ştiinţifică în domeniul dermatologiei. Se justifică: „E vorba despre cel mai mare proiect de cercetare de care beneficiază vreun spital din România. 18 milioane de euro! Acolo se va face cercetare şi dezvoltare. E un proiect care va genera cercetare!”.

La rândul său, Popescu a participat la patru proiecte de cercetare derulate în ţară şi în străinătate, însă la niciunul în calitate de director. Pentru a explica temeinicia candidaturii sale, se foloseşte de o prevedere care permite echivalarea unui proiect internaţional cu două proiecte naţionale la care a deţinut funcţia de director. Fraza care permite această echivalare e, însă scrisă invers faţă de cum ar avea nevoie Popescu.

"Mi-a dat nişte documente pe care le-am semnat aproape ca primarul."-Călin Giurcăneanu, profesor în comisie