Războaiele Israelului cu lumea arabă. O istorie a conflictelor din Orientul Mijlociu

Cum s-a ajuns la o asemnea situație în Orientul Mijlociu? Vă prezentăm o istorie a conflcitelor dintre Israel și Lumea Arabă. Astfel, pentru a înțelege dinamica actuală, este esențial să se aibă o perspectivă istorică asupra acestor conflicte, în încercarea de a găsi o cale de împăcare durabilă între părțile implicate.

Războaiele Israelului cu lumea arabă. Confruntarea dintre Israel și țările arabe înconjurătoare are rădăcini încă din secolul XX, cu fondarea statului Israel în 1948. Problema palestiniană, împărțirea teritorială și tensiunile religioase au catalizat numeroase conflicte în regiune. Cum au devenit Hamas și Hezbollah cei mai mari adversari.

Războaiele Israelului. 1948 - Lupta pentru Independență

După Al Doilea Război Mondial și Holocaust, cererea pentru un stat evreiesc s-a intensificat. În 1947, ONU a adoptat Planul de Împărțire a Palestinei în două state: unul evreiesc și unul arab. Arabii au respins planul, iar evreii l-au acceptat. În mai 1948, David Ben-Gurion a proclamat independența Israelului, declanșând imediat ostilitățile. Iată fazele conflictului:

Conflictul Civil în Mandatul Britanic al Palestinei (noiembrie 1947 - mai 1948). Anterior proclamării independenței, forțele evreiești și arabe s-au luptat într-un război civil. Obiectivul principal era controlul asupra teritoriului și a căilor de comunicație. Invazia Arabă (mai - iunie 1948): La scurt timp după proclamarea independenței Israelului, armatele Egiptului, Transiordaniei, Siriei, Libanului și Irakului au invadat Israelul. Arabii au avut un succes inițial, dar au eșuat în a distruge noul stat.

Manevra Heimlich: Primul ajutor vital, acordat persoanei care se sufocă. Secundele fac diferența între viață și moarte. Video

Silviu Prigoană: Omul de afaceri și mogulul media de succes. Cum a revoluționat televiziunea

Contraofensiva Israeliană (iulie - octombrie 1948): După un armistițiu temporar și acumularea de arme, Israelul a lansat operațiuni militare reușite, cunoscute sub numele de Operațiunile "Lydda", "Death to the Invader" și "Yoav”. Operațiunile de Închidere (noiembrie 1948 - martie 1949): Această fază a inclus Operațiunea Horev și Operațiunea Uvda, care au extins teritoriul Israelului și au forțat armistiții separate cu statele arabe învecinate.

Rezultate și Impact

Extinderea Teritorială. Israelul și-a extins semnificativ teritoriul, controlând aproape 78% din Palestina istorică. Problema Refugiaților. Peste 700.000 de arabi palestinieni au devenit refugiați, un subiect care rămâne o problemă majoră în discuțiile de pace. Armistiții. În 1949, Israelul a semnat armistiții separate cu Egipt, Liban, Transiordania (acum Iordania) și Siria, dar acestea nu au dus la o pace durabilă. Războiul a stabilit Israelul ca un actor de forță în Orientul Mijlociu și a creat premisele pentru conflictele viitoare.

Războiul din 1948 a fost un moment pivotal în istoria modernă a Orientului Mijlociu. El a pus bazele conflictului israeliano-palestinian și a conflictelor arabo-israeliene ulterioare. Înțelegerea sa este crucială pentru a aborda provocările actuale și viitoare ale regiunii.

Războaiele Israelului. Criza Suez, 1956

Marea Britanie, Franța și Israel au invadat Egiptul în încercarea de a-l înlătura pe președintele Gamal Abdel Nasser și de a recâștiga controlul asupra Canalului Suez. Acest eveniment a consolidat poziția Nasser în lumea arabă și a schimbat dinamica relațiilor internaționale. Războaiele Israelului

Războiul de Șase Zile, 1967

În răspuns la amenințările din partea țărilor arabe, Israel a lansat un atac preventiv și a câștigat un război decisiv în doar șase zile, preluând controlul asupra Peninsulei Sinai, Cisiordaniei și Înălțimilor Golan. Mai multe detalii despre conflict găsiți aici.

Războiul de Yom Kippur, 1973

După Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul controla Peninsula Sinai, Cisiordania și Înălțimile Golan. În ciuda numeroaselor inițiative de pace, inclusiv propunerea "Trei Nu-uri" de la summit-ul arabo-african din Khartoum, tensiunile au rămas ridicate. Anwar Sadat, președintele Egiptului, și Hafez al-Assad, președintele Siriei, au planificat un atac coordonat pentru a recupera teritoriile pierdute în 1967. Alegerea datei de 6 octombrie 1973, de Yom Kippur, a fost strategică, ținând cont de importanța religioasă a zilei pentru Israel. În Războaiele Israelului rolul Mossadului a devenit extrem de important.

Desfășurarea Conflictului

Ofensiva Inițială (6-8 octombrie): Egipt și Siria au atacat simultan. Egiptenii au traversat Canalul Suez și au rupt Linia Bar-Lev, în timp ce siriienii au făcut progrese inițiale în Înălțimile Golan. Contraatacul Israelian (9-14 octombrie): După ce a absorbit șocul inițial și și-a mobilizat rezervele, Israelul a început să contraatace. Forțele sale au oprit înaintarea sirienească în Golan și au început să respingă forțele egiptene. Răsturnarea situației (15-25 octombrie): Israelul a reușit să traverseze Canalul Suez și să înconjoare armata a treia egipteană, schimbând echilibrul puterii și forțând o încetare a focului.

Acordurile de la Camp David, 1978

Un moment cheie în relațiile arabo-israeliene, când Egiptul și Israelul au semnat un acord de pace, făcând ca Egiptul să devină prima țară arabă ce recunoaște oficial Israelul.

În anii care au urmat, alte inițiative de pace, cum ar fi Procesul de la Oslo și Acordurile de la Abraham, au avut un impact variat. O nouă generație de lideri și schimbările geopolitice, inclusiv rolul Iranului și al organizațiilor teroriste ca Hamas și Hezbollah, complică și mai mult scena. Confruntarea arabo-israeliană este o împletire complexă de probleme politice, teritoriale și religioase, alimentată de un trecut istoric plin de conflicte. Cu toate că s-au făcut pași către pace, rezolvarea finală a conflictului rămâne o provocare majoră pentru lumea contemporană. Războaiele Israelului