Minciuna că Saddam ar avea „arme de distrugere în masă” a fost motivul invadării Irakului. A urmat războiul interconfesional, din care s-a născut ISIS. Tony Blair este tras la răspundere

Raportul comisiei de anchetă privind implicarea Marii Britanii în războiul din Irak, a fost publicat ieri, după șapte ani de tergiversări. Tony Blair este acuzat că a participat la invazie fără motive reale. Documentul este un „act de acuzare devastator” (The Guardian) la adresa fostului premier. Ordonat în 2009, raportul a fost subiect de controversă de-a lungul anilor, împingând familiile exasperate ale militarilor uciși în Irak să dea un ultimatum pentru limpezirea scandalului, sub amenințarea cu urmărirea penală. Comisia condusă de John Chilcot trebuia să-și facă publice concluziile după un an. Lucrările comisiei au durat însă mai mult decât războiul însuși și au costat 10 milioane de lire sterline. Raportul, care conține 2,6 milioane de cuvinte – de patru ori mai multe decât „Război și Pace” - îl acuză pe Blair că i-a înșelat pe britanici, vorbind despre Armele de Distrugere în Masă (ADM) ale lui Saddam, care nu au existat.

Tony Blair s-a scuzat în repetate rânduri pentru viețile pierdute și și-a recunoscut responsabilitatea pentru apariția ISIS în Irak și Siria.

Pe scurt, concluziile raportului sunt:

● nu exista o amenințare iminentă din partea regimului Saddam Hussein (raportorii recunosc totuși că reprezenta o dictatură brutală);

• jude cățile privind rav i ta tea amenințării care o rep re e n ta u armele de distrugere în au fost prezentate cu o siguranță nejustificată (care s-a dovedit ulterior că era nefondată);
•  Blair le-a spus britanicilor că serviciile secrete „au stabilit fără dubii” că Saddam continuă să producă ADMuri, deși acestea nu afirmaseră așa ceva; serviciile au informat că Saddam are nevoie de 4-5 ani pentru a realiza bomba atomică, însă Blair a vorbit de un an-doi;
•  planurile și pregătirile pentru un Irak fără Saddam au fost total inadecvate.

Raportul Chilcot îi poate provoca uriașe daune lui Blair. Mai mulți deputați invocă o lege nemaifolosită din 1806, prin care i se poate retrage a posteriori titlul de prim-ministru. Un dezastru pentru Blair, care câștigă sume considerabile în calitate de consilier și conferențiar, pe baza reputației sale.

FOTO: Proteste de stradă față de Blair au marcat Raportul Chilcot FOTO: AGERPRES

Sucirea lui Blair de la ranch-ul lui Bush

Raportul furnizează informații interesante în legătură cu relațiile dintre George W. Bush și Tony Blair. Documentul arată că după 11 septembrie 2001, Blair i-ar fi cerut lui Bush să nu întreprindă „o acțiune pripită în Irak”. Atunci, politica Londrei era de a controla prin constrângeri regimul Saddam.

„Alături de tine”

Însă, după ce cei doi lideri s-au întâlnit, în aprilie 2002, la ranch-ul lui Bush din Crawford, Texas, politica britanică a suferit „o schimbare profundă”. Comitetul comun de analiză al celor două țări a ajuns la concluzia că Saddam nu putea fi răsturnat „fără o invazie”, guvernul britanic afirmând că Irakul reprezintă o amenințare „de care trebuie să ne ocupăm”. Pe 28 iulie 2002, Blair îi transmitea lui Bush un mesaj în care afirma: „Voi fi alături de tine, indiferent ce ar fi”. El cerea totuși prudență, adăugând: „Consecințele trebuie evaluate cu luciditate (...) Aici nu e vorba de Kosovo. Nu e vorba de Afganistan. Nu este nici măcar războiul din Golf.”

„Coșciuge pe roți”

Echipamentul și dotările, judecate ca insuficiente, ale trupelor britanice din Irak, ar putea constitui al doilea unghi de atac pentru tabăra anti-Blair. În primul rând, utilizarea Land Roverelor cu blindaj prea subțire pentru a rezista la mine și alte obiecte explozive. Soldații le numeau „coșciuge pe roți”.