"De o bună bucată de vreme, genitivul se vede prigonit cu osârdia organismului care respinge un corp străin."
Limba română, duşmanul încă neînfrânt al televiziunilor, le-a obligat pe acestea din urmă să deschidă un nou front. După ofensiva împotriva acuzativului cu prepoziţie, condusă vitejeşte de Horia Ivanovici în emisiunile „care le face”, telespectatorii asistă acum la asedierea genitivului. Încă nu ştiu cui serveşte acest lucru.
Dacă în cazul lui „care”/„pe care” efectul era onorabilizarea gramaticală a lui Călin Popescu- Tăriceanu, Mircea Geoană sau Marian Vanghelie, de data asta admit că nu-mi dau seama care e profitorul imediat. Dar fenomenul există şi nu poate fi pus la îndoială. De o bună bucată de vreme, genitivul se vede prigonit cu osârdia organismului care respinge un corp străin. Cât despre vârful de lance al cruciadei antigenitivale, el se numeşte Realitatea TV.
Acolo am văzut, cu aproape doi ani în urmă, un jurnalist de calibru, prezentat de gazda unei emisiuni drept „director Cotidianul”. Formula mi s-a părut anapoda în exprimare orală. În scris treacămeargă, există scuza crizei de spaţiu, a numărului de caractere care pot să încapă pe ecran. Dar în adresarea prin viu grai abdicarea de la genitiv mi se pare o prostie şi totodată un nou fel de-a ne batjocori propria limbă. De ce nu se putea spune „director al Cotidianului”? Nimeni n-a părut preocupat să răspundă, aşa că eroarea a fost preluată cu lăcomie. De-atunci încoace, exemplele au curs gârlă, indiferent de domeniu, de post şi de emisiune. Folosirea cuviincioasă a genitivului a ajuns un capriciu desuet, la fel ca distincţia dintre mai mult ca perfectul la persoana întâi singular (făcusem) şi cel la persoana întâi plural (făcuserăm). Nu mai departe de ieri, la Sport.ro şi GSP TV, am văzut un bărbat vorbind la microfon. Dedesubt scria: „Marian Rada, antrenor Rapid”. Dacă n-ar fi existat majuscula salvatoare, ai fi crezut că domnul Rada e un om care face totul pe fugă, de la toaleta de dimineaţă la antrenamente şi de la rugăciuni la cumpărături. Nu-i departe ziua când, comentând imagini de la Târgu-Jiu, o să vorbim de „Masă Tăcere”, „Poartă Sărut” sau „Coloană Infinit”. Când o să spunem că Sadoveanu a scris „Neam Şoimăreşti”. Şi când o să publicăm - cronici de televiziune sau altceva - în ziarul „Eveniment Zi”. Eventual „Ziuă”.
Recomandările noastre
