MĂRTURISIRI Regizorul lungmetrajului "Toată lumea din familia noastră" a detaliat pentru EVZ de ce i-a distribuit în roluri din film pe Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Tamara Buciuceanu.
După ce a putut fi văzut în premieră la Berlinala din acest an, "Toată lumea din familia noastră", al doilea lungmetraj semnat Radu Jude, s-a confruntat cu publicul românesc la festivalul Bucureşti IFF, iar din 6 aprilie a intrat în cinematografele autohtone. Cineastul a explicat pentru EVZ că Stela Popescu şi Alexandru Arşinel "nu au probleme filozofice legat de ce vrea să spună filmul sau mai ştiu eu ce". EVZ: În lungmetrajul tău anterior era Vasile Muraru, acum Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Tamara Buciuceanu. Cum ţi se pare colaborarea cu actori rodaţi? Cum se raportează ei la tine ca regizor din noul val? Radu Jude: Am ales să lucrez şi cu aceşti actori populari pentru a dovedi cârcotaşilor că mă interesează aşa-zisul public larg. În plus, doamna Stela şi domnul Arşinel au aterizat în filmul regizat de mine şi pentru că mi-am dorit foarte mult ca, simbolic, personajul principal să fie fiul lor, adică să fie rezulatatul mentalităţii care a făcut ca cei doi să fie "cei mai îndrăgiţi actori români". Altminteri, lucrul cu dumnealor a fost foarte plăcut, sunt cu toţii actori profesionişti, nu au probleme filozofice legat de ce vrea să spună filmul sau mai ştiu eu ce. Cât priveşte părerea lor despre calităţile mele profesionale, nu mi-au comunicat-o şi nici nu mă interesează. Cu ce te-a convins Şerban Pavlu de i-ai încredinţat primul rol principal? În 2007 am făcut cu Şerban Pavlu un scurtmetraj intitulat "Alexandra" pe o temă similară, iar personajul din acest film e o dezvoltare a personajului de acolo. Pe lângă faptul că e un actor foarte talentat, Pavlu mai are o calitate deosebită: are curajul să meargă până la capătul ridicolului; şi cum ridicolul care inundă majoritatea dramelor de familie e una din temele filmului, Şerban Pavlu a fost, după părerea mea, alegerea ideală. Cum ai caracteriza interpretarea lui din "Toată lumea din familia noastră"? Eu nu sunt în măsură să caracterizez interpretarea lui, există critici de film care pot face asta mai obiectiv. Mie îmi place mult, dacă nu mi-ar fi placut l-aş fi schimbat cu un alt actor. Ai descoperit ceva ce te-a surprins în documentarea la asociaţia Tata? M-am documentat în multe locuri, nu doar la asociaţia Tata… Pe internet, forumurile juridice sunt mină de aur pentru cineva care e interesat să vadă cum se comportă oamenii aflaţi în divorţ… Am fost uimit să constat cât de proşti pot fi nişte oameni inteligenţi şi cât de egoişti sunt aproape toţi cei prinşi în asemenea situaţii. Am decis atunci că acest tip de prostie adâncă şi acest tip de egoism să fie în centrul filmului, ca un fir care străbate întreaga poveste. E prima dată când apeşi pedala violenţei fizice. Cum a fost tranziţia de la cea verbală până aici? În esenţă, acest film e o comedie, scenele de violenţă pe care le pomeniţi sunt făcute în acelaşi registru, deci ele nu sunt adevărate scene de violenţă. Ce riscuri ţi-ai asumat făcând un film foarte vorbit? În primul rând, există o problemă cu prezentarea filmului în alte ţări. Subtitlurile simplifică şi scurtează mult, dar nu există altă soluţie… Altă problemă e că n-o să fiu şi eu considerat un auteur de filme de artă: de obicei, aceste filme sunt cu oameni care tac, filmaţi în lungi cadre frumoase… Ţi-a pus vreo problemă violenţa verbală din film? Te-ai gândit la consecinţele ei asupra Sofiei Nicolaescu? Nu există violenţă verbală în acest film. Câteva injurii pe care personajele şi le aruncă unii altora nu pot fi calificate astfel. Iar Sofia e un copil extrem de inteligent, a înţeles că e vorba de un fel de joacă, n-a rămas marcată în nici un fel. Poţi elabora pe tema "filmele tale sunt mai degrabă comedii decât drame"? Cum ţi s-a părut eticheta de "aproape telenovelă trash"? Păi, e foarte simplu: intenţia mea, ca regizor, a fost să fac o comedie, un film uşurel şi amuzant. Iar eticheta pe care o pomeniţi (cine e fraierul care a spus-o?) nu mi se pare o mare mâncare de peşte… Stilistica filmului nu e de telenovelă, iar "trash" înseamnă gunoi, deci nu ştiu ce vrea să spună individul. O fi vrut să zică "thrash", o fi auzit şi el de "thrash metal" pe undeva. Mă rog, nu-mi displace, ţinând cont de faptul că în adolescenţă îmi plăcea mult Slayer... Există o replică pe care ai exclude-o din film acum? Nu pot să-mi pun o asemenea problemă: filmul e încheiat, e cum e şi cât e, nu mai poate fi modificat. Şi ideea de a practica un tip de micro-istorie contrafactuala aplicată la propriul film nu mă interesează.