Radu Artiom a adus România pe podium în Beijing, la Olimpiada Internațională de Geografie, unde a obţinut medalia de argint. Ne-au rămas ei, olimpicii.În rest, orice mândrie națională ne-a dispărut. Nu mai avem gimnaste pe podium, dar mințile sclipitoare sunt încă aici.Performanțele olimpicilor internaționali sunt cu atât mai lăudabile cu cât ele sunt obținute într-un sistem educațional încărcat de probleme

Radu este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Jean Monnet” din București. El este unul dintre elevii cu care ne mândrim, o valoare de care avem nevoie și un reprezentant de seamă al generației sale.

Performanță obținută cu sacrificiu și responsabilitate

Cu toate că era într-o țară străină, iar vizitele sunt firești, Radu nu s-a putut concentra pe altceva decât pe olimpiadă. „Participarea la olimpiadă presupune o dublă responsabilitate. Pe de o parte, îmi reprezint țara, iar pe de alta, am în spate precedentul altor generații de olimpici.Acest sentiment al răspunderii a făcut din experiența de la Beijing una a efortului și a concentrării. Oricât de frumoase ar fi fost excursiile dintre probele concursului, tot mai mare era atenția și gândul legat de probele care urmau și de veștile pe care urma să le ducem acasă”.

Cum se pregătesc olimpicii?

În spatele performanței se ascund ore de întregi de muncă și efort.„Pregătirea propriu-zisă a început după Olimpiada Națională de la Sibiu, unde am trecut de proba de baraj. Luna iulie și prima parte a lunii august au fost cele mai intense. În ceea ce privește programul, tot timpul încerc să-mi stabilesc unul. Divizez un volum mare de informații în părți mai mici și o iau pe rând, zi de zi. Un program îți dă consecvență.”

Este olimpic la mai multe materii

De altfel, Radu nu este olimpic doar la Geografie. De mic, el s-a remarcat la mai multe materii. „Am participat la Olimpiada Națională de Geografie în fiecare clasă de liceu (premiul doi într- a IX-a, premiul întâi într- a X-a, mențiune specială într-a XI-a). Pe lângă geografie, m-am mai calificat la naționala de la română (întra IX-a și a XIa), de la istorie (într-a IX-a) și am luat premiul I și la engleză (într-a X-a) ”.

Nu reușea fără părinți

În spatele oricărui succes al elevilor se găsesc şi părinții. Radu Artiom nu este o excepție „Oricât de independent m-aș fi vrut, părinții mi-au fost alături de fiecare dată, miau dat răgazurile de care am avut nevoie”. Pe lângă părinți, sunt dascăli dedicați, care își fac meseria cu dăruire și pricepere.„ Trebuie să îi mulţumesc, în primul rând, doamnei profesoare Silvia Ghioca, care de trei ani încoace a avut grijă să mențină vie dorința mea de performanță.În al doilea rând, sunt recunoscător profesorilor și conducerii liceului”.

Nu are emoții pentru Bac

Despre viitor, este cam devreme să vorbim. Radu este pasionat de limbile străine, acolo unde are rezultate la fel de remarcabile. Știe că trebuie să muncească și că reușita este o responsabilitate. Despre examenul maturității, el recunoaște că nu-și face griji.

„Nu am emoții și - trebuie să mărturisec - nici nu cred că am să am prea multe. Unii dintre noi au avut sau urmează să aibă provocări mult mai mari decât un examen care, până la urmă, nu e decât o certificare a efortului din patru ani de liceu. Probabil am să aleg logica pentru bacalaureat. E o materie care îți organizeză mintea și mi-ar plăcea să revin la ea, măcar atât cât ar însemna pregătirea pentru Bac”.

Fițele de la Monnet, între mit și realitate

Rezultatele lui Radu vin să infirme un subiect pe larg discutat în spațiul public. Liceul „Jean Monnet” este recunoscut ca liceul elevilor de bani gata, dar această imagine, des promovată, nu corespunde realității, după cum spune chiar olimpicul. „ Aș îndrăzni să spun că, dacă presa ar aborda alte aspecte (decât cele câteva, popularizate aproape ostentativ și cu rea-voință) legate de Liceul Jean Monnet, ar exista o altă impresie generală despre liceu. Performanță s-a făcut tot timpul (cu medaliați cu bronz la naționala de matematică în 2007, cu olimpici internaționali la latină în 2000, cu promovabilitate 100% în 2015), doar că nu se vorbește despre ea.