Născut lângă Iaşi, Costel Busuioc „a emigrat“ prima oară la Timişoara, unde autorităţile nu i-au dat şansa să cânte fiindcă n-avea diplomă. Aşa a emigrat a doua oară, în Spania.

Soţia şi cei patru copii ai lui Costel Busuioc locuiesc în satul Ghilad, în casa unei bătrâne de 80 de ani, Maria Tufaru. Femeia avea ieri grijă de trei dintre copiii lui Busuioc, două fete şi un băiat. Dana Busuioc, soţia lui Costel, era cu una dintre fete la dispensarul medical din Ciacova, o localitate învecinată.

„Dintre toate fetele, Rebeca seamănă cel mai mult cu Costel“, ne spune Maria Tufaru, arătând spre o fetiţă de 3 ani. Din stradă se văd semne că acolo locuieşte o familie care are pe cineva „afară“. Gardul de la stradă este nou, iar în curte se lucra la instalarea unei alte porţiuni de gard. „Dar nu cred că mai vrea Costel să se întoarcă în ţară. Aici nimeni nu l-a apreciat. I-au spus că nu are şcoală, că nu are diplome. Şi uite că în Spania s-a putut să cânte. Mai bine să stea acolo“, spune maica Maria. Pariul TVR Timişoara

În urmă cu patru ani, TVR Timiş oara a realizat primul reportaj despre Costel Busuioc. Reportajul, intitulat chiar „Pavarotti din Banat“, a reprezentat începutul unui efort de câteva luni al postului de televiziune de a-l ajuta pe Busuioc să urmeze o carieră muzicală. Nimeni din lumea muzicală nu a avut însă nevoie de Busuioc pentru că nu avea o diplomă. Din cauza lipsurilor, Costel Busuioc a plecat în Spania, unde e pe cale să-şi împlinească visul. Jurnalista Diana Trokmaier, care l-a descoperit pe Busuioc şi s-a luptat să îl ajute, a emigrat şi ea, între timp, în Statele Unite.

„Diana avea o emisiune în care realiza reportaje din zonele rurale ale regiunii. Aşa a dat de Costel. Primul reportaj a fost difuzat în toamna anului 2004. Ne-a bătut pe toţi la cap să îl aducem în emisiunile noastre. A făcut mai mult decât să pună subiectul pe ecran. S-a luptat să îl ajute. Credea în el“, povesteşte Dite Dinesz, producător şi realizator de emisiuni la TVR Timişoara. Reportajul Dianei Trokmaier prezintă povestea lui Busuioc care, în vara anului 2004, cânta la Biserica din Ghilad. „Era din Oastea Domnului şi ştia multe cântări bisericeşti. Era cel mai bun dintre noi. Cânta mereu numai operă“, îşi aduce aminte Gavril Olteanu, cantor la biserica din sat.

„Mi-am dat seama imediat că este un om deosebit, că are o voce deosebită. Ne-am apropiat şi pentru că suntem de aceeaşi vârstă. El lucra la CFR ca spălător de vagoane şi am insistat să renunţe. Iarna trebuia să spele cu apă rece. Ţineam să nu-şi piardă vocea“, spune în filmul Dianei Trokmaier preotul de la capela spitalului de bătrâni, Gheorghe Florea. „Când am terminat capela, Costel a venit cantor. Apoi am făcut o şcoală de maseuri, unde a devenit foarte util“, spune şi Olga Rebigea, directorul spitalului de bătrâni.

La insistenţele jurnalistei Diana Trokmaier, TVR Timişoara a încercat să-l promoveze pe Costel. „Spunea că visul lui este să cânte pe o scenă mare şi că are credinţa că va reuşi“, îşi aminteşte Dite Dinesz. Jurnaliştii timişoreni au organizat mai multe audiţii cu persoane importante din lumea muzicală locală. Degeaba. „Ni s-a spus că trebuie să facă studiile şi că până le va termina va fi prea bătrân“, spune Lucian Ionică, directorul TVR Timişoara. „Povestea lui confirmă că există destin“

O vreme, lui Costel i-au fost aranjate lecţii de canto cu doi profesori de la Facultatea de Muzică. Fiind însă foarte sărac, Costel a ales să plece în Spania. „Nu mai avea bani nici pentru biletele de autobuz până la Timişoara, la lecţii sau la emisiuni. Adevărul este că sistemul în România nu are nevoie de talente, ci de diplome. De aceea nu am avut aici succes în promovarea lui Costel. Lipsa diplomei a stat în calea visului lui. Mă bucur totuşi că povestea lui confirmă faptul că există un destin“, declară Dinesz.

„Ne-am străduit să îl ajutăm, dar ne-am lovit de o mentalitate tipic românească. Atunci când găseşti un talent nativ, toţi se grăbesc să spună de ce nu se poate face nimic. Dacă este remarcat afară, se grăbesc toţi să şi-l asume. Este ceva tipic românesc, istoric“, declară Florin Mihoc, redactor-şef TVR Timişoara.

Jurnalista Diana Trokmaier a urmărit pe internet succesul lui Costel. „Cred că are o stea norocoasă. El a plecat în Spania pentru că aici nu avea parte decât de promisiuni. Singurul om care s-a implicat cu adevărat este profesorul Ovidiu Giulvezan, de la Facultatea de Muzică. Mă bucur că, după patru ani, văd cum şi-a împlinit visul de a cânta pe o mare scenă a lumii“, spune Trokmaier. SCUZE

Directorul Operei: „Mă bucur pentru el, dar nu puteam să-l ajut“ Cornel Murgu, directorul Operei Române din Timişoara, spune că nu a putut să-l ajute pe Costel din cauza birocraţiei. „Nu aveam ce să fac. Ca să îl angajez, trebuia să aibă minim liceul, dar nu avea decât opt clase. Asta este birocraţia din ţara noastră. Acum, mă bucur pentru el. Sper să nu mai spele vagoane şi să nu mai dea la lopată în viaţa lui“, a declarat Murgu.

Oricum, insistă directorul, nu se poate face carieră muzicală fără studii de specialitate, iar Costel nu poate ajunge un mare cântăreţ de operă, pronostichează el. „Trebuie să fii şi actor pentru asta. Sigur, dacă merge doar pe carieră de înregistrări cu negative în spate poate să facă ceva, dar atât“, a spus Murgu. IAŞI „Pavarotti din Banat“, moldovean get-beget Părinţii lui Costel Busuioc au vorbit acum trei zile cu fiul lor pentru prima dată după şapte ani. Au aflat numărul de telefon al lui Costel de la un văr al acestuia şi i-au dat un bip. „A sunat înapoi sâmbătă seara. Am stat de vorbă mai mult de o oră. Ne-a povestit cum a ajuns el acolo şi ne-a spus că mai are două concursuri, după care termină. A spus că se întoarce în România, la Bucureşti, să înregistreze nişte discuri şi ne-a promis că va trece să ne vadă şi pe noi“, ne-a spus Constantin Busuioc, tatăl lui „Pavarotti din Banat“. În copilărie, cânta întruna

Costel Busuioc s-a născut şi a copilărit în satul Goruni, aflat la 25 de kilometri de Iaşi. Casa natală, în care trăiesc acum părinţii lui, Constantin şi Georgeta, are o singură cameră şi trei paturi. A fost moştenită de la familia mamei şi se află undeva la marginea satului, fără drum de acces, curent electric sau apă potabilă. Costel este al doilea născut din cei 12 copii pe care îi au împreună. Cel mai mic este în clasa a X-a la o şcoală profesională.

Cu toate lipsurile, sătenii spun despre cei din familia Busuioc că sunt oameni liniştiţi şi respectuoşi, chiar dacă unii dintre copii au mai avut probleme cu legea. Tatăl lui Costel îşi aminteşte cum, încă de mic, acesta cânta cât era ziua de lungă, „numai cântece de-astea de operă, de-a lui «Pavaloti »“. După ce a împlinit 15 ani, le-a spus părinţilor că el pleacă de acasă.

„Sunt aproape 20 de ani de atunci şi, până sâmbătă, n-am mai ştiut nimic de el. A mai trecut pe aici acum şapte ani, când mi-a cerut acordul să-şi ia actele de la primărie ca să-şi facă mutaţie în Ghilad. Dar n-a stat deloc. S-a întors imediat la soţie şi la copii“, a mai spus Constantin Busuioc. Îl urmăresc pe Costel pe un televizor portabil, de-o palmă, alimentat de la o baterie de maşină, de 180 de volţi, şi care „nu prinde“ decât TVR 1 şi câteva posturi din Republica Moldova. Mai nou, păstrează cu sfinţenie câteva ziare în care sunt menţionate evoluţiile fiului lor. „Tare ni-i dor de el“

Până acum câteva săptămâni, singura sursă de venit a familiei o reprezenta şomajul încasat de Constantin. Acum, bărbatul s-a angajat agent de pază. Câştigă 600 de lei lunar. La serviciu merge pe jos, peste dealuri, cale de şase kilometri. „Am fost până în 2000 şofer de TIR. Ştiu toată ţara asta, fiecare palmă. Am lucrat şi la Canalul Dunăre - Marea Neagră şapte ani, transportam material exploziv. Soţia este casnică. Ne-am cumpărat un apartament în comună din salariile compensatorii, dar a trebuit să-l vindem că nu aveam bani de întreţinere şi ne-am întors aici“, povesteşte Constantin.

Deşi săraci lipiţi, părinţii lui Costel Busuioc spun că nu vor să profite de faima câştigată peste noapte de fiul lor. „Nu avem nevoie. Sper doar să-i fie bine lui Costel, să se întoarcă sănătos acasă şi să treacă să ne vadă, că tare ni-i dor de el“, spune mama cântăreţului, Georgeta Busuioc. (Cezar Pădurariu)