Sunt cărți pe care, pe măsură ce le parcurgi, te cuprinde spaima. Te uiți jurîmprejur bănuitor - oare nu ți-a pătruns în casă vreun musafir nepoftit? Orice scârțâit al parchetului îți provoacă frisoane.
Nu mai îndrăznești să folosești telefonul ca nu cumva să fii înregistrat. Verifici dacă ușa de la intrare e bine închisă și dacă n-ai sub fotoliu dispozitive de ascultare. Pentru astfel de lecturi nu e rău să ai lângă tine un pistol. Astăzi vă prezint o astfel de carte. „Putere absolută” de David Baldacci - un autor mult gustat în orice tară unde a fost tradus - îți bagă frica în oase.
Citești și nu-ți vine să crezi: cel mai puternic om al planetei să-și înșele nevasta? Doamnelor și domnilor, asta e curată ficțiune! Dar imediat îți aduci aminte de Roosevelt și amanta lui, de Kennedy și Marilyn Monroe, de Clinton și Monica Lewinsky. Ca să nu mai scormonim în străfundurile istoriei americane. Mda. Ceva legătură cu viața de zi cu zi pare să fie. Totuși, să-i atribui locatarului de la Casă Albă o fărădelege strigătoare la cer ți se pare cam mult și pentru un autor de romane polițiste. Oare?
Dar afacerea Watergate, care a dus la un cutremur politic, ce-a fost? E drept, David Baldacci merge și mai departe. Intrăm cu adevărat pe tărâmul unei ficțiuni cum n-a îndrăznit încă nimeni să imagineze. Și totuși, cartea n-a fost interzisă și autorul n-a fost pus la zid. Președintele din romanul lui e implicat într-o crimă, ordonă crime, încearcă, folosindu-și agenții din serviciul secret, să-și acopere urmele, să distrugă probe, să suprime martori, să îndrepte ancheta spre ținte false.
„Omul cu cea mai grea slujbă de pe Pământ” crede cu trufie că n-are de dat socoteală nimănui pentru faptele sale îngrozitoare. Participă senin la sindrofii, se întâlnește cu diplomați, ține discursuri, fiind atent doar ca popularitatea să-i fie în creștere. Orbit de putere, uită însă că face parte dintr- un stat democratic, unde, până la urmă, datorită ziariștilor, detectivilor și avocaților, oamenilor cinstiți, adevărul se află.
„Putere absolută” e o carte pe care, după ce i-ai străbătut primele pagini, cu greu te oprești să-i afli mai repede sfârșitul. Lectura te supune unei încordări formidabile. Deabia după ce ai avut sub ochi și ultimele rânduri, respiri ușurat. Deabia atunci poți să duci pistolul din dotare înapoi în bucătărie – un pistol- brichetă-, pentru ca să aprinzi aragazul, meditând la motto-ul romanului: „Puterea absolută corupe absolut”.