De ceva vreme, năzbâtiile domnului Prigojin, care este – sau poate nu este! – învingător la Bahmut, polarizează atenția mass media. Dincolo de această perdea de fum au loc, însă, evoluții care modifică echilibrul strategic și vor determina mersul evenimentelor în lunile și anii ce vin.

Sunteți ținte!

La începutul anilor 2000, dezvoltarea ciberneticii și microelectronicii a atins un nivel care a permis abordarea unei probleme de mult timp nesoluționate: interceptarea pe traiectorie a rachetelor balistice. Primii care au găsit o soluție viabilă au fost tehnicienii firmei Raytheon, care au reușit integrarea proiectilului RIM-161 Standard Missile 3 cu sistemul antiaerian Aegis, instalat pe distrugătoarele din clasa Arleigh Burke, ale Marinei Statelor Unite. Vă mai reamintiți ce scandal a provocat instalarea acestui sistem, în versiunea Aegis Ashore, la Deveselu? Deși România are cu Rusia un Tratat privind relațiile prietenești și de cooperare, care la Articolul 2 „reafirmă inadmisibilitatea folosirii forței sau amenințării cu forța”, președintele Putin a amenințat atunci explicit și public poporul român cu arma nucleară: „Sunteți ținte!”.

Supărarea președintelui rus față de instalarea unui sistem strict defensiv arată că, de fapt, îi încurcă planurile agresive. Fiecare dintre Statele care dețin arma nucleară are, elaborate din vreme, o serie de scenarii și strategii de folosire a ei. Niciunul dintre aceste ”planuri de contingență” nu începe însă cu un schimb masiv de încărcături nucleare, toate părțile implicate fiind conștiente că asta ar duce la anihilarea reciprocă. Așa cum rezultă din valul de articole doctrinare apărute, în ultimul an, în publicația Statului Major rus, «Военная мысль» (”Gândirea Militară”) ideea de ”lovitură preventivă” e la modă, la Moscova. Și ce se întâmplă dacă faci prima mișcare, lansând cinci-șase rachete ca să anihilezi centrele de decizie ale SUA și NATO, dar cea mai mare parte a acestor rachete e interceptată? Fără îndoială, urmează o ripostă masivă asupra propriilor facilități nucleare, astfel încât să nu ai posibilitatea să lansezi un nou atac, de această dată de anvergură. Iar după aceea, îți vor rămâne prea puține arme pentru a străpunge apărarea SUA.

Domnul Putin era pus într-o situație imposibilă: nemaiputând să dea prin surprindere șah la Rege, singura mișcare ce-i mai era îngăduită era să dea de pământ cu tabla de șah. Pentru a ieși din clinci, atenția dânsului s-a îndreptat spre arma hipersonică, a cărei viteză și manevrabilitate „permit distrugerea garantată a tuturor sistemelor defensive de rachete prezente și viitoare, trimițând asupra lor focoase convenționale sau nucleare, la o distanță de până la 2.000 km”, cum se exprima dânsul la 1 martie a.c..

Pumnalul și Patriotul

Astfel s-a născut Proiectul Kh-47 Kindjal, după numele unei arme albe din Caucaz. În esență este o rachetă balistică lansată din avion, care accelerează rapid la 5.000 km/h, atingând chiar în unele puncte ale traiectoriei 12.000 km/h. Până aici, nicio mare noutate: rachetele strategice ating încă din anii 1950 viteze similare. Noutatea constă în faptul că noua armă rămâne în principiu manevrabilă la aceste viteze, iar traiectoria sa imprevizibilă ar trebui să-i garanteze imunitatea față de mijloacele antiaeriene ale celor atacați.

Fiindcă bazele antirachetă Aegis Ashore din Polonia și România sunt protejate de sisteme antiaeriene Patriot PAC 3. De aceea, strategia nucleară rusă are trei pași: mai întâi lichidezi cu Kindjal sistemele Patriot, apoi distrugi bazele Aegis și, în sfârșit, lansezi ”lovitura de decapitare” nucleară asupra centrelor de decizie militară și politică ale NATO și SUA. Iar decidenții ruși erau convinși că aceasta este o strategie viabilă, față de care SUA și NATO nu au replică. Așa cum declara în august 2022 ministrul rus al Apărării, dl. Șoigu, „nimeni nu mai are asemenea rachetă, hipersonică și cu asemenea capacități de penetrare; nu poate fi nici detectată și nici interceptată”. Oare chiar așa o fi?

Noua armă rusească a fost pentru prima dată prezentată public în 2017 și a stârnit păreri împărțite. Șeful Statului Major al Armatei ruse, generalul Gherasimov, a afirmat tranșant că noua armă „este invulnerabilă la sistemele de apărare antiaeriană”. Prudenți, decidenții politici americani au preferat să-l ia în serios, până la proba contrarie: în martie 2023, președintele Joe Biden declara că „este aproape imposibil să oprești Kindjal”.

Dar la nivelul tuturor instituțiilor politice și militare NATO funcționează o structură specială, cu subordonare separată: sistemul analitic. E un fel de Breaslă ”Gică – Contra”, din care și eu fac parte, a cărei misiune principală e să-și pună întrebarea: „dar totuși?” Iar această breaslă contestatară a analizat datele existente despre noua rachetă Kindjal și a concluzionat încă de anul trecut că, foarte probabil, Kindjal este o versiune lansată din aer a rachetei sol-sol 9K720 Iskander-M. Iar experiența câmpului de luptă din Ucraina arăta că, deși e invulnerabilă pentru sistemele antiaeriene rusești, racheta Iskander-M, un proiect vechi de 35 de ani, ar putea fi doborâtă de sistemele americane Patriot PAC 3. Pe cale de consecință, nici sora sa mai tânără, Kindjal, nu ar fi chiar atât de invulnerabilă. Mai mult: raza de acțiune ar fi similară, circa 500 km., iar cifrele lansate de mass media rusă (2 – 3 mii km.) provin din însumarea razei de acțiune a rachetei cu cea a avionului purtător!

Atunci a avut loc primul scandal. Cum-necum, această analiză a ajuns la urechile FSB: „Dar de unde știu americanii atâtea detalii despre Kindjal și Iskander-M?!” Și, în iunie 2022, au început arestările la nivelul Institutului ”Khristianovich” de Mecanică Teoretică și Aplicată (ITAM) din Novosibirsk. Au ajuns în pușcăria FSB Lefortovo oamenii de știință care lucraseră la proiectul Kindjal:  Kolker (specialist în optica cuantică), apoi șeful colectivului Kinjal, Anatoly Maslov, și însuși directorul ITAM, Alexandr Shiplyuk. Kolker a murit la pușcărie, iar ceilalți au fost acuzați de spionaj/trădare prin ... publicarea de materiale în revistele științifice străine. Articolul 275 al Codului Penal rus: riscă închisoare pe viață. Pasă-mi-te, colectivul de proiectare al rachetei Kindjal ar fi fost racolat de spionajul... chinez, cu prilejul unui congres organizat în orașul francez Tours, în 2012! Acuzația este evident un pretext. Nu că aș subestima spionajul chinez, dar din Rusia nu pleacă niciun articol științific spre nicio publicație sau congres fără viza Compartimentului Documente Secrete, adică a FSB. Mai spre iarnă, a fost arestat și Vladimir Maslensky, directorul general al JSC ”Zvezda-Strela” din Korolev, unde se fabrică sistemul de ghidaj al rachetei Kindjal.

Un pumnal cam scurt

De mai mult timp, GUR – spionajul militar ucrainean – știa despre intenția președintelui Putin de a aniversa un an de la lansarea „operațiunii militare speciale” printr-o lovitură cu Kindjal. În lipsa unei victorii reale. De aceea, încă din iarnă autoritățile ucrainene și-au intensificat demersurile vizând obținerea de sisteme antiaeriene Patriot. Pentru SUA, era un prilej de a testa eficiența noii arme rusești, cheia de boltă a strategiei nucleare ruse. Dar era și un risc: dacă Kindjal răzbate? Implicațiile strategice ar fi fost grave.

La 18 martie, Armata rusă a lansat o primă lovitură Kindjal, asupra unui depozit subteran de arme din localitatea Deliatyn. Iar a doua zi, încă o lovitură, asupra unui depozit de carburanți din localitatea Konstantinovka. Inițial, NATO nici nu a crezut că fuseseră folosite rachete hipersonice: exploziile erau mult mai mici decât cele circa 2 tone TNT cât calculaseră americanii, deci energia cinetică, viteza era mai mică decât se așteptau. În plus, mijloacele de cercetare NATO putuseră urmări traiectoria celor două rachete – deci așa-numitul ”scut de plasmă”, care ar fi trebuit să facă arma ”invizibilă”, nu funcționase.

Dar lucrurile s-au lămurit la 19 martie, când Ministerul rus al Apărării a comunicat oficial că da, folosise rachete hipersonice Kindjal. Ceea ce nu a comunicat ministerul e că, tot atunci, Valery Zvegintsev, ultimul rămas liber din cadrul colectivului de aerodinamică al Institutului ”Khristianovich”, fusese arestat și el. Iar anchetatorii KGB/FSB apăruseră și pe la Biroul de proiectare ”KB Mashinostroyeniya” din Kolomna, de lângă Moscova, care proiectase efectiv Kindjal. Cercetătorii vizați, temându-se să nu fie și ei arestați, au uitat în priză un reșou, astfel încât documentele care ar fi atestat ”trădarea” lor au ars.

Acesta este contextul în care Statele Unite au aprobat desfășurarea în Ucraina a două sisteme Patriot, în timp ce Moscova a făcut o pauză de mai bine de o lună (19 martie – 28 aprilie) în folosirea noii arme hipersonice, în încercarea de a remedia deficiențele.

Repriza a doua

Armata rusă și-a reînceput bombardamentele hipersonice la 28 aprilie. În cele trei săptămâni care au urmat, au fost lansate 7 rachete Kindjal, pe fondul a peste 80 de lovituri cu alte sisteme de rachete. Dar, la 4 mai, orele 2:40, o rachetă Kinjal a fost doborâtă pentru prima dată, de către o rachetă MIM-104 Patriot. Inițial vestea a fost lansată de ucraineni și nici nu a fost crezută. Apoi, la 9 mai, a fost confirmată de un purtător de cuvânt al Pentagonului, iar a doua zi bucăți din epavă au fost prezentate presei de către primarul Kievului, Vitali Klitschko. O fi fost o lovitură norocoasă? Nu: la 16 mai, toate cele 6 rachete Kinjal lansate asupra Kievului au fost doborâte. Ceea ce are implicații strategice.

Iar în Rusia a început un nou val de arestări: a fost săltat directorul Fabricii de Instrumente ”Plandin” din Arzamas, acuzat de ”corupție”. Acolo, la ”Plandin”, se fabrică ”Produsul U-001M”, sistemul de control al rachetei Kindjal, care ar fi trebuit să permită manevrele de evitare a interceptoarelor MIM-104 americane. KGB/FSB îl caută acum și pe Konstantin Slinko, directorul LLC – Taganrog, turnătorie de aliaje de titan, implicat în proiectul Kindjal. Dar directorul a fugit la timp și e în prezent dat în urmărire generală. A fost ridicat și șeful comisiei militare de recepție, de la Oficiul nr. 222 pentru Rachete Tactice din Podlesny: este acuzat că ar fi ”furat” 700 de milioane de ruble (circa 8,7 milioane dolari).

Dar, de unde și până unde această sumă? Procuratura militară din Rostov îi acuză de fapta prevăzută la paragraful 4 al Articolului 159 al Codului Penal al Federației Ruse: fraudă. Cei în cauză ar fi „introdus informații false în documentația aferentă unei comenzi militare de Stat”. Atât și nimic mai mult, fiecare înțelege ce vrea! În Occident se știe ceva mai mult. Familia de rachete Iskander, din care face parte și versiunea ”hipersonică” Kinjal, are la bord calculatoare din seria Baget-62, produse de firma KB Korund, la Uzinele ” Metallist” din Serpukhov. Analiza epavelor recuperate arată că aceste calculatoare sunt asamblate folosind o serie de componente (microprocesoare, arii programabile, RAM, oscilatoare cu cristal etc.) produse după instituirea embargoului, de companii din Occident. Dintre companiile americane producătoare, enumerăm Texas Instruments din Dallas, Altera și Cypress Semiconductor din San Jose, Microchip Technology din Candler – Arizona, Spansion Inc. din California. Deși încălcarea embargoului constituie delict federal, niciuna dintre aceste companii nu face obiectul unei anchete FBI. Motivul e simplu: componentele respective nu sunt de uz militar. Concret, cu sau fără complicitatea lor, ofițerii spionajului militar rus trimiși în Occident au cumpărat și adus prin contrabandă în Rusia produse de uz civil, de catalog. Evident, de decontat, le decontaseră la preț de produse speciale, militare – de aici frauda de 8,7 milioane $ de care sunt acuzați.

Și nu este singurul caz de acest fel. Este în curs de desfășurare la Centrului Național de Control al Apărării din Moscova un scandal similar, privind componente pentru diverse echipamente vitale în sistemul de apărare, cumpărate la preț militar dar care, de fapt, sunt componente civile supraevaluate. Ceea ce explică de ce dronele ucrainene au ajuns în repetate rânduri deasupra Moscovei, fără să fie detectate. În acest caz, procurorii militari ar fi arestat chiar un general-maior, Viaceslav Lobuzko, mult timp responsabil cu sistemele radar de detecție timpurie a eventualelor atacuri împotriva Rusiei.

Ecouri nebănuite

Implicațiile sunt ample. Componentele de uz civil nu sunt proiectate să reziste la regimul de vibrații și temperaturi de la bordul unei rachete. De aceea, precizia Iskander-M lasă de dorit, iar racheta Kindjal nu poate fi folosită la parametrii de proiect: electronica de la bord ar lua-o razna. Astfel, devine vulnerabilă, deși a costat 10 milioane $ bucata.

Vestea că industria militară rusească folosește componente civile pentru a construi sisteme de armament ”avansate” a detonat ca o nucleară în mediul altfel foarte discret al negustorilor de armament. Iar decidenții politici și militari din statele cumpărătoare de arme rusești au început să se aplece cu mai mare atenție asupra rapoartelor propriilor lor experți. Ca să dăm un singur exemplu, la tancul rusesc T-90 (exportat în  Azerbaidjan, Algeria, Siria, India, Irak, Turkmenistan, Uganda și Vietnam) o verificare sumară a arătat că sistemul de conducere a focului ”Kalina” este realizat cu componente electronice civile, provenite din Occident, iar sistemul electric e proiectat la standarde civile, ca atare nu rezistă în condiții de umezeală. La fel, motorul V-92S2F nu face față în condiții tropicale.

Companiile străine care încă mai aveau de gând să cumpere tehnică militară rusească au început să rezilieze contractele. Recent, Kuweit și Egipt au anunțat că renunță să mai achiziționeze blindate rusești. Pierderile sunt greu de estimat, dar de ordinul miliardelor de dolari, dacă luăm în considerare că, în trecut, vânzarea de tancuri către India a adus Rusiei 4,5 miliarde $, iar cea către Algeria, 3 miliarde $.

Avalanșa

Dar asta e nimic, față de erodarea posturii strategice a Rusiei în relația cu Statele Unite. Este limpede că rachetele ”minune” Kindjal nu reușesc să răzbească sistemele antiaeriene Patriot, deci nu sunt în măsură să îndeplinească misiunea lor strategică, de distrugere a facilităților antirachetă Aegis Ashore, deschizând astfel drum unor lovituri nucleare imparabile asupra centrelor de decizie ale NATO și SUA.

Occidentului nu-i mai este atât de frică de Rusia, de când strategia sa nucleară a dat faliment. Publicația britanică The Telegraph titrează: “Eșecul armelor-minune ale Rusiei înseamnă pentru Putin sfârșitul jocului”. Iar efectele au apărut imediat: Marea Britanie a aprobat livrarea de rachete Storm Shadow, primii piloți ucraineni vor fi primiți la cursurile de inițiere pe F-16, fiindcă da, se discută în prezent de furnizarea de avioane F-16 Ucrainei. În timp ce G-7 îl invită pe președintele Zelensky la reuniunea din Japonia, Republica Moldova prinde curaj și-și afirmă deschis dorința de aderare la Uniunea Europeană.

Domnul Putin nu prea are ce să le mai facă: s-a destrămat spaima de armele secrete, ”invincibile”, atent cultivată de Moscova, decenii la rând. Este evident: regele e gol! La care Kremlinul nu se mai ascunde: KGB/FSB umple celulele de la Lefortovo, bagă în anchetă ofițerii superiori și managerii din industria de apărare. Iar în beciurile de la Lefortovo, anchetatorii folosesc metode patentate de Beria și Vîșinski: arestații recunosc tot, ba mai mult de-atât! Astfel, KGB/FSB strânge dovezi de trădare și corupție la adresa oficialilor din Ministerul Apărării care, în ultima vreme, prea critică deciziile luate de domnul Putin și anturajul său de kaghebiști. Ca o măsură de precauție, președintele a interzis demnitarilor Regimului să-și dea demisia: fiecare va aștepta cuminte în biroul său pe lucrătorii Procuraturii Militare, să-l ducă la beci. Și fericiți vor fi cei care vor ajunge la zdup!

Fiindcă din beci n-ai cum să cazi de la etaj...

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.