Derby-ul Rapid - Steaua pare ocazia ideală de a da o pedeapsă exemplară pentru huligani. Giuleştenii susţin însă teoria conspiraţiei.

Violenţa în fotbalul românesc nu este o plagă izbucnită brusc, în seara zilei de joi, 20 martie 2008. Povestea e veche, a apărut imediat după Revoluţie, iar agresorii au fost toleraţi în ciuda exceselor din ce în ce mai grave. În 1997, suporterii dinamovişti au dat foc tribunei în Ghencea. În 2005, steliştii au devastat Giuleştiul şi au aruncat cu bolovani în arbitri şi fotbalişti. Astă- toamnă, tot pe Steaua, rapidistul Bozovici a fost lovit cu un şurub. La Buzău, un suporter a intrat în teren şi i-a ameninţat pe ieşeni cu pistolul.

Liga şi federaţia nu s-au încumetat niciodată la măsuri cu adevărat severe. O etapă-două cu porţile închise, o amendă de câteva mii de euro şi gata. Acum însă, brusc, în momentul-cheie al celui mai important campionat din istorie, lucrurile au luat o turnură dramatică. Meciul Rapid - Steaua a fost mai mult decât un derby de tradiţie. Echipa învingătoare devenea favorită în lupta pentru locurile de Liga Campionilor, competiţie care asigură participantelor venituri minime de aproximativ 10 milioane de euro. O miză foarte mare.

Sursa suspiciunilor: partizanatul Ligii şi al federaţiei

În mod normal, hotărârea arbitrului lovit - aceea de a opri meciul - este argumentată, justificată şi firească. Astfel de lucruri se întâmplă şi pe alte stadioane din Europa, fără a stârni controverse. Contextul din Liga I face însă ca teoria conspiraţiei avansată de rapidişti să nu mai fie chiar o nebunie. Fapta din Giuleşti, extrem de gravă, trebuia pedepsită, iar despre rapidişti se ştie că obişnuiesc să se plângă permanent că sunt persecutaţi. Rămân însă semne de întrebare la care Dumitru Dragomir, Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu nu pot oferi răspunsuri sincere sau credibile.

> Comparativ cu evenimentele din toamna lui 2005, întâmplările de joi au fost o simplă joacă de copii. Acum doi ani şi jumătate, Alexandru Tudor a fost sunat de însuşi Dumitru Dragomir, pentru a i se cere să continue meciul, deşi suporterii stelişti aruncau în teren cu cataroaie şi scaune, integritatea corporală a fotbaliştilor şi arbitrilor fiind în mare pericol.

> Incidentele au apărut imediat după ce Rapid a deschis scorul. Aparent, rapidiştii n-aveau de ce să dorească oprirea meciului. Se ştie însă că stadioanele sunt populate şi de huligani care nu folosesc fotbalul decât ca pretext pentru a face scandal.

> Viteza cu care fotbaliştii stelişti şi arbitrii au părăsit terenul a fost surprinză toare. Jucătorii-oaspeţi n-au părut deloc surprinşi de decizia lui Deaconu.

> Ce s-ar fi întâmplat dacă incidentele aveau loc pe stadionul Steaua? Toate aceste suspiciuni n-ar fi existat însă niciodată dacă şefii fotbalului românesc nu şi-ar fi dovedit, de-a lungul timpului, partizanatul. Conducătorii federaţiei şi ai Ligii s-au compromis prin nenumăratele decizii subiective, în care au interpretat regulamentele după bunul lor plac.

STRATEGIE

Întâlnirea de taină a arbitrilor

Ziarul Cancan a prezentat în ediţia de ieri o serie de imagini în care Deaconu, Vidan şi Marodin discutau înaintea meciului Rapid - Steaua, la o masă dintr-o benzinărie. Din imagini reiese că arbitrul le explica asistenţilor o strategie. În regulamente se prevede că arbitrii nu au voie să se întâlnească înainte de joc decât în cadrul specificat de observatorul partidei, dar Mircea Sandu, preşedintele FRF, consideră că brigada nu a făcut ceva neregulamentar: „Poate au vrut să fugă de neveste şi să se întâlnească acolo cu nişte gagici“. (Cristian Delcea)

OBSESIE

Giuleştenii şi mania persecuţiei

Suspiciunile rapidiştilor nu sunt alimentate doar de duplicitatea conducătorilor de la FRF şi LPF, ci şi de o meteahnă veche a giuleştenilor. Urmare a deceniilor de comunism în care Rapid a fost defavorizată, „feroviarii“ s-au obişnuit să vadă peste tot conspiraţii. Această atitudine de eterne victime le-a dăunat mult giuleştenilor de-a lungul timpului, în primul rând deoarece a indus în rândurile jucătorilor şi ale fanilor o tensiune permanentă. În plus, insuccesele sunt puse mereu în seama altora, fiind omise propriile slăbiciuni.

POVESTEA UNUI MARTOR OCULAR

„Am încercat zadarnic să-i oprim pe huligani“

Un suporter rapidist martor ocular al incidentelor care au dus la întreruperea meciului de joi a acceptat ieri să ne descrie, sub protecţia anonimatului, scena din minutul 72. „Am văzut tot, s-a petrecut chiar în faţa noastră. Cel care l-a lovit pe arbitru face parte dintr-un grup de puştani care aşa înţeleg să se manifeste pe stadion. Nu pot spune că sunt chiar nişte copii, dar apreciez că au între 18 şi cel mult 25 de ani. Nu sunt suporteri, sunt huligani care au început să vină pe stadion de curând - cred că este al treilea sau al patrulea meci la care îi văd - doar să se manifeste ca atare. Se urcă pe gard şi încep să arunce cu ce le cade în mână. De regulă, brichete. Odată, au venit la meci băuţi şi s-au comportat chiar mai rău decât acum“, a povestit suporterul rapidist.

Suporterul rapidist, care are abonament la meciurile „feroviarilor“ de mulţi ani, spune că huliganii şi-au început „spectacolul“ încă din prima repriză.

„Dacă-i prindeam, se mai trezeau doar în ambulanţă“

„La început au aruncat în stadion cu brichete din acelea metalice, imitaţii de Zippo, şi cu monede. S-au potolit la pauză, iar în repriza a doua au continuat. Am strigat la ei să se oprească, dar nu am avut cu cine să ne înţelegem. Când l-au lovit pe Deaconu, au fost câţiva suporteri care au încercat să pună mâna pe doi dintre ei şi să-i imobilizeze. Nu ştiu cum au reuşit să scape, pentru că era deja nebunie în tribună. Toţi se ridicaseră în picioare şi urlau, ştiţi cum e! Tot ce pot să spun este că, dacă puneam mâna pe ei în acele momente, oricum nu ar mai fi încăput pe mâinile jandarmilor, pentru că s-ar mai fi trezit doar în ambulanţă“, a încheiat fanul echipei giuleştene. (Raluca Dan)

DECLARAŢII

George Copos (patron Rapid) „Este o făcătură, iar pe marele făcător îl cunoaşteţi, este Gheorghe Becali. El este vinovatul!“.

Ionuţ Popa (antrenor Poli Iaşi) „Huliganismul este în floare la noi! Se va ajunge la crime pe teren. O să vedeţi! Suntem un popor lipsit de civilizaţie şi ne vom face de râs în toată lumea. Cine a aruncat trebuie spânzurat în faţa căminului cultural“.

Mircea Sandu (preşedinte FRF) „Cel care a avut ideea ca steliştii să părăsească terenul imediat după fluierul lui Alexandru Deaconu a procedat foarte bine. Nu mai aveau ce căuta pe gazon. Dacă arbitrul decidea reluarea jocului, ei puteau fi chemaţi de la vestiare“.

Mircea Lucescu (antrenor Şahtior Doneţk) „Vinovăţia arbitrului este evidentă. În primul rând că a acceptat să arbitreze un meci în care era parte, având în vedere că a jucat la Steaua. E imposibil să comanzi asupra sentimentelor. Cred că a fost premeditare. Arbitrul a provocat jucătorii. Trebuie ca partida să se rejoace“.

Iuliu Mureşan (preşedinte CFR Cluj) „Eu aş fi dat drumul partidei şi aş fi evacuat suporterii. Este al treilea meci pe care Steaua îl câştigă cu ajutorul arbitrului. Gigi a apăsat toate butoanele“.

Galeria Rapidului „Ceauşescu a-nviat, a-nviat beleaua, şi-a dat ordine, să câştige Steaua!“.

Galeria Stelei „Ole, ole, apăsăm butoanele!“.

La Judecata de Apoi a fotbalului

EDITORIALUL EVZ: O soluţie înţeleaptă

Violenţă fără frontiere | VIDEO

Audienţe spectaculoase la Rapid - Steaua